Trei matematicieni și un istoric de elită, protest față de legile educației: Miza este omogenizarea și nivelarea sistemelor de educație și, astfel, a societăților

1 1.218

Reformele radicale propuse de Ministerul Educației, reunite în cele două proiecte de legi, ale Învățământului preuniversitar și Învățământului Superior, totul sub egida proiectului prezidențial „România Educată”, pot fi contestate la dezbaterea organizată pe 24 august.

Un număr considerabil de contestatari ai acestor proiecte și-au exprimat opozitia. De la profesori, experți în educație, organizații non-guvernamentale, oameni politici, criticile nu au întârziat să apară.

În acest șir se înscrie și scrisoarea deschisă de trei matematicieni români: Afrodita Iorgulescu (profesor emerit ASE București), Mircea-Nicolae Sularia (profesor emerit Politehnica București) și Ecaterina Angela Vasilescu (profesor gr. I pensionar, Colegiul Național „I.L. Caragiale” București) și publicată în Cotidianul.

Semnatarii arată că schimbările propuse duc școala românească „într-o direcție greșită”, care este în detrimentul interesului național. Ei cer ca școala românească să se întoarcă la sistemul haretian.

„Conținutul Raportului la Proiectul „România Educată” stă la baza celor două proiecte de legi. Măsurile de reformă din Raport sunt rezultatul celei mai ample consultări naționale din zona educației de până acum. De asemenea, prezentul proiect de lege este conceptualizat astfel încât România să aibă un cadru legal care să susțină procesul de aderare al României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) .”

În concluzie, după cum se poate vedea, motivația principală a proiectelor noilor legi ale educației este alinierea (care nu este obligatorie!) la cerințele europene: cele vechi, legate de Procesul Bologna și de Spațiul European al Învățământului Superior, și cele noi, legate de Spațiul european al educației pe perioada 2021-2030 (din Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030) – din 26.2.2021)

În contrast, domnul Sorin-Mihai CÎMPEANU, Ministrul Educației Naționale, în declarația de presă “De ce schimbăm legea educației?” din 18 iulie 2022, afirmă că “noile legi pornesc exact de la nevoile elevului, identificate pe parcursul a peste 6 ani de consultări în proiectul România Educată.” Este de râs sau este de plâns să vezi motivația domnului Ministru?Este revoltător! Mergem într-o direcție greșită! Alinierea la cerințele europene (care nu sunt obligatorii!) este în mare parte în detrimentul interesului național!Cerem demisia Ministrului Cîmpeanu, renunțarea la Proiectul Bologna, la curriculum și evaluare bazate pe competențe etc. și la cele două proiecte de legi ale Învățământului, și trecerea urgentă la reconstrucția învățământului românesc instructiv, clasic, în spirit haretian”, arată autorii scrisorii intitulate „România Educată sau România înlănțuită?”.

Mircea Platon: O lege fundamental falsă: noua Lege a Educației—„România educată”

Mircea Platon, cunoscut istoric și om de cultură, redactor-șef al publicației „Convorbiri literare”, a făcut o analiză extinsă a proiectelor de lege în discuție. Cu această ocazie, el a enumerat trei deficiențe grave ale acestor proiecte de lege:

„1. Nu este rezultatul vreunei comenzi sociale de reformă a învățământului exprimate clar și venind din interiorul societății românești.

Reforma continuă a școlii românești, începută acum 30 de ani, a dus la scăderea calității sistemului de învățământ național, la coruperea și deprofesionalizarea lui, la refugiul multor familii în forme de învățământ privat și la cererile tot mai frecvente și legitime de a fi legalizată școala acasă (homeschooling). Acestea sunt fenomene clare, cărora atât statisticile cât și cunoașterea situației concrete, de pe teren, le confirmă consistența și amploarea.

Prin urmare, din ce în ce mai mulți cetățeni ai României au început să ceară nu o nouă reformă, ci o contra-reformă a sistemului de educație, o revenire a lui în zona școlii clasice și o scoatere a lui de sub zodia nefastă a „reformei continue” operate de experți anonimi și de instituții internaționale. Nu există nicăieri, nici în proiectul de lege, nici în expunerea lui de motive, nici în programul „România educată”, vreo recunoaștere a acestui curent de gândire legitim, semnificativ și sănătos și vreo încercare de a negocia în chip democratic cu reprezentanții lui. Ca atare, și prezenta lege apare ca o impunere de sus în jos, tehnocratică și despotică, a unui program de reforme croit aiurea, în interiorul unor instituții de minimă legitimitate democratică și prea opace pentru a le putea fi evaluată la lumina zilei expertiza.

2. În „Expunerea de motive” a prezentei legi suntem informați că rațiunea de a fi a legii este de a ajuta la aderarea României la OCDE: „Prezentul proiect de lege este conceptualizat astfel încât România să aibă un cadru legal care sa susțină procesul de aderare al României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economica (OCDE)” .

Lucrul acesta înseamnă că:
a) Centrul de greutate al acestei noi reforme cade în afara preocupării pentru învățământul național, școala este reformată din motive conjuncturale, de oportunitate politică, după norme și interese care nu sunt specifice școlii.
b) Școala este reformată acum de aceleași organisme care au reformat-o și în ultimii 30 de ani, când OCDE a fost, alături de Banca Mondială, unul din marii furnizori de reformă a educației în România.

Într-adevăr, în 2003, un raport al Băncii Mondiale [„Report No.: 26225”, intitulat Project Performance Assessment Report Romania. Education Reform Project (Loan 3724RO)], ne spune că acesta este primul raport de evaluare efectuată de către OECD a unui proiect de reformă pe scară largă a învățământului încheiat cu „succes” într-o economie de tranziție. „Succesul” programului de reformă implica atingerea obiectivelor, care au fost: „creșterea calității” învățământului primar şi gimnazial şi „creșterea eficienței” administrării banilor publici în educație. „Report No.: 26225” evidenția și că la „succesul” acestui program care în doar cinci ani a schimbat manualele, programele şi orientarea învățământului românesc au contribuit decisiv cercetătorii de la Institutul de Ştiinţe ale Educației: „Pentru proiectul vizând învățământul preuniversitar, un grup de membri cu mintea deschisă de la Institutul de Ştiinţe ale Educației au luat frâiele procesului de reformă care viza componentele legate de instrucție şi l-au dus la îndeplinire cu mare sârg”

3. Reforma sistemului de educație din România a avut şi are un extrem de pronunțat caracter ideologic, scopul ei nefiind îmbunătățirea calității învățământului – lucru care tocmai de aceea nici nu s-a întâmplat și nu are cum să se întâmple –, ci alinierea României la anumite standarde ideologice chiar cu preţul sacrificării învățământului românesc. Să luăm, de exemplu, raportul Reshaping Education for an Open Society in Romania 1990-2000: Case Studies in Large Scale Education Reform, ai cărui autori sunt Dakmara Georgescu, la acea vreme specialist al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, şi Eugen Palade, care între 1995 şi 2002 a condus, la Banca Mondială, Project Management Unit (PMU) ce s-a ocupat de The Education Reform Project din România.

Din acest raport aflăm că „scopul reformei învățământului din România a fost acela de a remodela educația din România în acord cu valorile şi principiile unei societăți deschise”. Prin urmare, reforma continuă inițiată în anii ’90 și continuată în anii 2000 a urmărit să transforme școala în instrument de schimbare socială („transforming education into an instrument for social change”), adică de inginerie socială. Raportul afirmă că, în ciuda stării economice precare, reforma educaţiei a fost un succes şi, de aceea, „experienţa României ne oferă un exemplu excelent de reformă a educaţiei în conformitate cu valorile şi principiile unei societăţi deschise”.

Într-un mai recent raport, întocmit tot de OECD în 2017 (OECD Reviews of Evaluation and Assessment in Education: Romania 2017, Paris: OECD Publishing, 2017) se precizează că, la acea oră, România trecea printr-o a doua reformă a sistemului de educaţie, după cea din 1998. Motivul acestei reforme? Simplu: au trecut deja două decenii de la precedenta reformă. Cine se ocupa de reforma din 2017? Aceiași specialiști de la Institutul de Științe ale Educației . Institut care tocmai își recapătă statutul juridic prin această ultimă lege a educației
3. Cu alte cuvinte, reforma actuală este făcută de aceleași instituții internaționale și ale MEC (cum e cazul Institutului de Știin țe ale Educației) care au făcut și precedentele reforme, declarate la vremea lor niște mari succese. Acum însă, ni se spune chiar pe pagina Partidului Național Liberal, partidul Președintelui K. W. Iohannis și al Ministrului Sorin Cîmpeanu, că este nevoie de schimbarea legilor educației „pentru că sistemul actual este unul învechit care nu mai produce efectele dorite” și „pentru că în ultimii ani, rezultatele sistemului actual au nemulțumit întreaga societate, iar analfabetismul funcțional a rămas constant sau chiar a crescut, ceea ce duce, evident, la rezultate slabe în materie de învățare relevantă”.

Așadar aceleași instituții care ne-au făcut, prin reforme continue, un sistem de educație „învechit”, „irelevant” și care produce analfabeți, ne vor mai face încă o reformă a educației în urma căreia totul va fi bine. În aceste condiții, de sfruntată iresponsabilitate, de lipsă de transparență și de lipsă de consecințe pentru cei care ne-au dăruit, la capătul a zeci (sute?) de milioane de dolari investite în reformă, un sistem de educație pervertit, care dăunează României, nu se poate susține în mod rațional niciun proiect de lege a educației care nu vine cu autori clari, cu nume și prenume, care să asume eventualul eșec și consecin țele acestui eșec. Copiii României nu pot continua să fie jucăria sau cobaii unor experți anonimi care, din interiorul unor structuri netransparente și care nu dau socoteală democratică, operează iresponsabil pe sistemul de învățământ din România.

Actualul proiect de Lege a Educației nu poate fi rodul a 12.400 de persoane, așa cum pretind Președintele Iohannis și Ministrul Cîmpeanu, pentru că atunci ar fi nu lege, ci folclor. Or, actuala lege nu este emanația sufletului colectiv al neamului, ci a sufletului mercenar al unor tehnocrați și pseudo-experți pitiți în instituții plătite din bani publici dar care nu răspund în vreun fel în fața celor care le susțin activitatea prin impozite și datorii publice și ai căror copii le suportă consecințele amatorismului și, până la proba contrarie, conflictelor de interese.

Trebuie să cerem:
1. ca actuala lege să poarte numele și prenumele experților care au conceput-o;
2. ca acești experți din cadrul MEC/Institutului de Științe ale Educației să completeze
declarații publice de avere și de conflicte de interese (pentru că educația este „big
business” și se fac bani frumoși din afacerile cu educația și pe spinarea copiilor);
3. ca autorii legii să asume responsabilitate profesională pentru rezultatele ei”, a scris Mircea Platon.

Mircea Platon remarcă, punctual, care sunt „valorile” care stau la baza acestor proiecte de lege:„Poziția proeminentă acordată unor valori curente pe piața ideologică globală precum: „diversitatea”, „echitatea”, „incluziunea”. Aceste valori nu sunt nici inventate de experții MEC, nici parte a tradiției pedagogice românești. „Echitatea”, „diversitatea”, „incluziunea”, „starea de bine” și „creșterea stimei de sine” sunt concepte încărcate ideologic (unele din ele, cum ar fi „echitatea” sunt concepte juridice.

„Echitatea”, „diversitatea”, „incluziunea”, „starea de bine” și „creșterea stimei de sine” sunt
concepte încărcate ideologic (unele din ele, cum ar fi „echitatea” sunt concepte juridice fundamentale deturnate ideologic), și sugerează ideologizarea și subminarea procesului de educație în numele unor imperative politice străine de natura lui. Aceste concepte sunt utilizate în sistemele de educație ale țărilor avansate pentru a justifica discriminarea populației albe, a bărbaților, a femeilor, a creștinilor, a copiilor extrem de buni la învățătură în folosul anumitor categorii declarate, de experți la fel de oculți precum cei care ne-au
dăruit această lege a educației, ca fiind „categorii/minorități dezavantajate”.

Specialistul a criticat și obligativitatea înrolării copiilor la grădiniță începând cu vârsta de trei ani.

„Copiii nu vor mai putea fi astfel crescuți de bunici sau de mame. Vor fi obligați să meargă la grădiniță ca să-i preia acolo experții în echitate, diversitate, incluziune și digitalizare.
Părinții ar trebui să poată alege să dea copilul la o grădiniță de stat sau particulară, dar nu să fie siliți să-și încredințeze copilul unui sistem de „învățământ preșcolar” obligatoriu. Printre altele, și pentru că până la 6-7 ani se face educație, nu instrucție, adică se transmite un anumit mod de viață și valorile. Și această educație, acest proces de electroliză cultural-civilizațională are nevoie mai multă decât instrucția de căldură umană, de stabilitate
psihică și de joc”, a explicat Platon.

„Probabil că se va trece și la introducerea obligativității „învățământului antepreșcolar”, între 3 luni și 3 ani”, a mai explicat istoricul.

Concluzia?

„Miza este omogenizarea și nivelarea sistemelor de educație și, astfel, a societăților. Se intervine prin școală în societate. Reforma sistemului de educație este astfel o metodă de guvernanță biopolitică, adică o metodă prin care organizații internaționale și transnaționale preiau elemente ale suveranității și funcții ale statelor și națiunilor în declin. Legile de inspirație internațională din ultimii 30 de ani referitoare la sistemul de educație din România nu au făcut nimic altceva decât să contribuie la declinul suveranității României și să-l accelereze. Tocmai de aceea, nu avem ce să îmbunătățim la astfel de legi, ele sunt fundamental viciate și orice sugestii de îmbunătățiri punctuale ar semăna cu împodobirea cu beteală, globuri și beculețe a unui brad de care e spânzurat cineva”, a notat Mircea Platon.

Studiul integral realizat de Mircea Platon este aici.

via R3Media

1 Comment
  1. Pui de Dac says

    iohanus, TÂMPEANU, clatita, mucusor, fritz, ciuc etc LA PUSCHERIE!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php