Fantomele Comunismului. Dan Puric, linșat în stil stalinist în numele Democrației

2 2.262

un editorial de Florin Dobrescu

Am fost șocat să aflu că, pe fondul evenimentelor din Ucraina, maestrul Dan Puric, a început să devină ținta unor atacuri prin care, pentru prima dată după 1990, se depășește linia roșie a democrației. De la această linie încolo, tenebrele totalitarismului se pot căsca în orice moment sub picioarele noastre, înghițindu-ne și azvârlindu-ne din existența noastră normală într-un nou infern.

La frontierele de răsărit ale României se desfășoară cea mai amplă acțiune militară de pe teritoriul european, din 1945 încoace. O Rusie în care Vladimir Putin reînvie zilnic simbolurile fostei Uniuni Sovietice, a declanșat o agresiune pe cât de violentă, pe atât de neîntemeiată, împotriva Ucrainei. O țară care nu prea a dat dovezi de respect pentru românii, dar asta nu ne poate opri de la a condamna agresiunea și a fi solidari cu cei care suferă de pe urma conflictului.

Pe acest fond de îngrijorare și incertitudine, unii promotori ai terorismului intelectual au găsit momentul de a-și regla conturile cu cei considerați de ei ca indezirabili. Deunăzi, două atacuri la adresa maestrului Dan Puric au venit din aceeași hrubă leftistă care și-a asumat în ultimii ani denigrarea a tot ceea ce are mai sacru acest popor.

La Constanța, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, USR-istul Petre Enciu, a cerut nici mai mult nici mai puțin decât anularea unui spectacol al lui Dan Puric. Pe 6 martie, Centrul Multifuncţional Educativ pentru Tineret “Jean Constantin“, urmează să adăpostească conferința “Poveste de iubire”, susținută de Dan Puric.

Motivul invocat de Enciu este acela că actorul şi-ar fi exprimat simpatiile pentru Rusia şi Vladimir Putin, precum și așa zisele atitudini anti-occidentale, anti-NATO și anti-UE ale lui Dan Puric. Pentru a fi mai convingător, el a declarat, pe o pagină de socializare, că toţi consilierii judeţeni USR se delimitează public de evenimentul cultural de la Constanţa. Petre Enciu nu a precizat care sunt declarațiile lui Dan Puric în favoarea Rusiei sau lui Putin, în schimb s-a dezlănțuit într-o retorică a asasinării morale a îndrăgitului actor. „Considerăm că prezenţa lui Dan Puric la Constanţa, pe 6 martie, este o insultă adusă miilor de constănţeni care în aceste zile s-au mobilizat pentru ajutorarea refugiaţilor fugiţi din calea morţii, de sub pătura de durere şi teroare pe care tiranul Putin a aşternut-o asupra Ucrainei. O profanare a victimelor invadării barbare a Ucrainei”, a tunat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Constanţa.

Și pentru a face evident faptul că este o acțiune concertată, un alt USR-ist, de astă dată la Buzău, a propus retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat actorului Dan Puric. Consilierul USR Irinel Cârstea și-a revărsat și el ura din toți rărunchii: „Avem un cetăţean de onoare care a criticat în mod constant apartenenţa României la UE şi la NATO. Dat fiind această situaţie, vă rog să ne gândim dacă mai este oportun să fie cetăţean de onoare al municipiului Buzău. Nu vreau să-i dau numele, vreau să vă spun doar că am citit cărţile dânsului şi am fost la spectacolele dânsului. Este vorba despre domnul Dan Puric, probabil că ştiţi luările sale de poziţii cu privire la apartenenţa României la UE şi la NATO”. Noroc cu primarul Buzăului, Constantin Toma, care a replicat; „Iertaţi-mă, vă spun direct: bateţi câmpii! Vă mulţumesc!”

De ce afirm că acest gen de atitudini constituie un grav pericol la adresa democrației? Păi tocmai pentru că abordări de felul acesta au fost consacrate de regimurile totalitare, și în special de cel comunist. După ocuparea țării de către sovietici și instaurarea regimului roșu, în România mii de oameni de cultură, artiști, scriitori au fost interziși, fiind opriți de la a mai juca pe scenă ori a mai publica. Motivele erau de același fel: opiniile susținute într-o direcție politică sau alta. Dați afară din instituțiile culturale, inclusiv din Academie, dacă nu au ajuns în închisorile sau lagărele regimului, în cel mai bun caz au sfârșit într-o mizerie neagră. Dar, ceea ce este mai trist pentru un creator, și în uitare deplină.

După 32 de ani de la căderea comunismului nu avem voie să mai permitem derapaje de acest gen. Iar atitudinea noastră trebuie să fie cu atât mai fermă, cu cât derapajele vin din partea unor oameni care ocupă demnități publice. S-a murit prea mult în țara asta, în Rezistență, în închisori și în Decembrie 1989, pentru ca să ne permitem luxul de a asista pasivi la repetarea istoriei.

În ceea ce-l privește pe maestrul Dan Puric, sunt unul dintre cei care au avut privilegiul de a-i cunoaște îndeaproape sufletul mistuit de dragoste pentru această țară și poporul ei greu încercat. Un aristocrat al spiritului, care a îndrăznit să-și lase rosturile sale pentru a se lua la trântă cu duhurile rele ce bântuie, de câteva decenii, sufletul românesc, sluțindu-l și înstrăinându-l, decupându-i istoria și preschimbându-i-o după directivele unor noi rolleri. Dar nu este important că eu l-am cunoscut. Ci că acei supraviețuitori ai Rezistenței anticomuniste, legende vii ținute de Dumnezeu până în anii din urmă pentru a mărturisi, l-au îndrăgit și l-au crescut duhovnicește pe lângă ei, ca pe un copil al lor. Ei l-au mandatat să le perpetueze memoria și să gireze, cu prestigiul său profesional, ridicarea centrului lor memorial de la Aiud, o biserică a amintirii demnității arestate. Mărturisesc că Dan Puric nu este cu nimic mai pro-rus decât ar fi putut fi ei, cei care au luptat într-un război inegal cu Rusia Sovietică. Iar dacă a criticat nemilos decadența morală și putregaiul anormalității ce este promovat tot mai mult de elitele degenerate de cancerul marxismului din Occidentul de astăzi, este pentru că însăși legendele anticomuniste ale României le criticau vehement. Căci recunoșteau în ele același chip hidos cu care luptaseră în anii Rezistenței.

Eu nu pot decât să fiu solidar cu Dan Puric și cu lupta sa dreaptă.

Cei care mă cunosc îmi știu bine convingerile pro-atlantiste în ceea ce privește politica externă a României. Dar tocmai aceste convingeri mă fac să resping principiul asasinării publice a oricărui om ca urmare a opiniilor sale. Ion Rațiu venise de la Londra, în 1990, pentru a-i învăța pe românii care ajunseseră să se urască, ce înseamnă să lupți pentru dreptul fiecăruia de a nu fi de acord cu tine. Atât de puțin ne-a trebuit pentru a uita această lecție?

2 Comments
  1. silvia petrescu says

    Solidaritatea cu cei puternici pare un act de prisos, doar când ne aliem cu cei ce duc poveri ne desăvârșim coloana vertebrală, o readucem la demnitatea despre care ne tot vorbește domnul Dan Puric, actorul, eseistul, regizorul, scriitorul și mai ales iubitorul acestui neam!

  2. IO...gerules says

    Starea in care se plamadeste simtul de iubire fata de neam si patrie,in toata fiinta unui patriot se dezvalue in pasii de veghe si de lacrimi ascunse,care domina intreaga lui fiinta.In sufletul unui patriot nu se desfasoara vartejuri ratacite ale simturilor ci profunzimea umbrelor mosilor si stramosilor lui.Cei ce-si iubesc tara si neamul nu cunosc meandre alunecoase.In ceace-i priveste soarta neamului romanesc si a existentei acestuia pe planeta Pamant,in toata istoria lui,patriotii au trebuit sa geama de dureri sufletesti si fizice determinate de un dusman ce ne urmareste permanent si tae in carnea vie a fiintelor neamului nostru.Romanii n-ar trebui sa aibe nici cea mai mica compasiune fata de un dusman ajuns din terte motive la ananghie.Spun acest lucru pus in fata adevarurilor triste,macabre din istorie.Refugiul ucrainenilor,daca toti sant ucraineni?,inseamna cotropirea pamantului romanesc sub masca unor suferinte,suferinte meritate de acestia,indivizi descoperiti cu satarul in mana lovind in stanga si in dreapta pe timp de pace cand ei erau mahari peste sufletele inconjuratoare.Ce vor face romanii?Ca intotdeauna vor pune sufletul lor pe masa sacalilor.Rezultatul?Dezastru.Si Dan Puric stie asta prin toate simturile sale pe care incearca sa le dezvalue si sa le imprastie in lume intru”Nisi Patriam”(salvarea Patriei).

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php