REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ. COMEMORAREA DE LA CRUCE:,,ROMÂNII SUNT DATORI SĂ NU UITE JERTFA VOASTRĂ!”

0 689

Comemorarea anuală a luptătorilor anticomunişti din Ţara Făgăraşului s-a organizat  duminică, 26 iulie 2020,începând cu ora 12.00, la  Crucea-monument de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus.  S-a respectat astfel îndemnul supravieţuitorilor luptei anticomuniste care au stabilit ca evenimentul să se desfăşoare în fiecare an în prima duminică   de după  sărbătoarea Sfântului Ilie. S-au adunat la Cruce mulţi tineri veniţi din toată ţara pentru a aduce un omagiu martirilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului.

Din păcate însă dintre supravieţuitori n-a fost niciun reprezentant, majoritatea dintre ei fiind în vârstă şi foarte bolnavi. A vorbit în numele lor Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, supravieţuitor al gulagului comunist, trecut prin închisorile de la Codlea, Gherla, Aiud, Jilava şi prin lagărele de muncă din Delta Dunării, Periprava, Salcia şi Grindu. ,,Veşnica pomenire” urmată de ,,Hristos a Înviat” au răzbătut peste culmile Făgăraşilor, aducând, parcă, aminte de  Învierea anului 1952 când  luptătorii Grupului Gavrilă  ascultau frânturi din troparul Învierii  aduse de vânt până în poieniţa  de deasupra  mănăstirii, ascunşi de ochii Securităţii. Pe masa aşezată în faţa monumentului au fost puţine prescuri în acest an,  mulţi dintre urmaşii celor morţi în luptele cu Armata şi Securitatea comuniste sau decedaţi în închisori, n-au fost prezenţi. În fiecare an au plâns la Cruce Eugenia Petrişor, sora lui Ion Gavrilă Ogoranu, nepoata lui Remus Sofonea,  sora lui Ioan Chiujdea, nepoatele lui Andrei Haşu, fiica lui Ghiţă Haşu. În acest an locurile lor au rămas goale, doar fiica lui Jean Pop a mai fost prezentă.  S-a cântat  ,,Imnul legionarului căzut” de către toţi cei prezenţi, iar prin îndemnul cântecului şi  în amintirea celor căzuţi, salutul legionar a impresionat mulţimea. Asociaţiile naţional- creştine  prezente la eveniment au afişat o serie de bannere  pe care au fost scrise îndemnuri patriotice şi critice la conducerea ţării din ultimii 30 de ani. ,,Sângele martirilor”, ,,Libertate, te iubim!”, ,,Jos Comunismul”. Cel mai lung banner de peste 20 m: ,,Rezistenţa din munţi a dat acestei ţări speranţă. Românii sunt datori  să nu uite jertfa voastră”. Crucea monument a fost înconjurată de drapele purtate de tineri îmbrăcaţi în portul naţional. Iubitorii de istorie contemorană au avut posibilitatea de a cumpăra volume de carte care aveau ca subiect Rezistenţa Anticomunistă din România.

EVENIMENT ORGANIZAT DE FUNDAŢIA ION GAVRILĂ OGORANU

Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranua organizat evenimentul şi în acest an.  Au vorbit din partea fundaţiei Coriolan Baciu, preşedintele acesteia, şi Florin Dobrescu, secretarul fundaţiei.  Au participat la eveniment asociaţii naţional- creştine  care  au afişat o serie de bannere  pe care au fost scrise îndemnuri patriotice şi critice la conducerea ţării din ultimii 30 de ani. ,,Sângele martirilor”, ,,Libertate, te iubim!”, ,,Jos Comunismul”. ,,Trebuie menţionate toate aceste asociaţii care sunt alături de Rezistenţa Anticomunistă şi promovează istoria luptei anticomuniste din România.  Noua Dreaptă  şi preşedintele acesteia,  av. Tudor Ionescu, asociaţia Garda Neamului şi preşedintele acesteia Adrian Jianu,  gruparea ,,Camarazii” un  grup constituit din suporterii de  fotbal veniţi de la Cluj, o parte din elevii de liceu care activează în cadrul Asociaţiei Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei condusă de Zoe Rădulescu şi fiica acesteia, Elena Sechila.    A fost prezentă gruparea ,,Uniţi sub Tricolor” de la Sibiu.  Cel mai lung banner, de peste 20 m, pe care era scris ,,Rezistenţa din munţi a dat acestei ţări speranţă. Românii sunt datori  să nu uite jertfa voastră” a afişat  această grupare de la Sibiu. O delegaţie de la ,,Partidul Alianţa pentru Unitatea Românilor” împreună cu preşedintele ei, George Simion, au fost, de asemenea, prezentă.  Şi Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale  Arboroasa din Bucovina  a participat la  eveniment” a menţionat Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, organizatoare a acţiunii anuale de la Crucea de la Mănăstirea Brâncoveanu.  Crucea monument a fost înconjurată de drapele purtate de tineri îmbrăcaţi în portul naţional.

OCTAV BJOZA: ,,ASISTĂM CUM  ROMÂNIA SE CUFUNDĂ DIN CE ÎN CE ÎNTR-O CRIZĂ MORALĂ  FĂRĂ PRECEDENT”

Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a  vorbit mulţimii din  faţa monumentului, atrăgând atenţia asupra crizei morale fără precedent în care a căzut ţara, apărată cândva, de  românii patrioţi.  Dacă în urmă cu 25 de ani, la Cruce se întâlneau sute de foşti luptători, la acest eveniment s-a auzit doar vocea fostului deţinut politic Octav Bjoza.  ,,Pentru mine şi pentru cei care participăm  este un eveniment trist, aici, la Cruce. Trist  pentru că în urmă cu 25 de ani am făcut un tabel şi pe acel tabel se găseau 400 de foşti deţinuţi politici veniţi din toată ţara. Astăzi sunt singurul prezent, majoritatea ne-au părăsit pentru totdeauna, iar cei care mai trăiesc sunt atât de bolnavi încât sănătatea nu le permite să se deplaseze aici. Ca de fiecare dată vin şi cu bucurie nu numai cu tristeţe, pentru că mă aflu în fieful Rezistenţei Anticomuniste  din Ţara Făgăraşului, un locaş sfânt al Ortodoxiei. Aşa cum şi în munţi şi în lagărele de exterminare ale comunismului eram din toate etniile, din toate cultele şi din toate politicile, mi-aş fi dorit să am de a face cu persoane care se găsesc în aceste situaţii, dar nu este aşa. Am reţinut sute de nume din Ţara Făgăraşului şi voi aminti doar câteva. Învăţătorul Octavian Popaiov din Sâmbăta de Sus, un model demn de urmat  de toţi cei tineri care l-am cunoscut în temniţe şi lagăre. Îmi amintesc de doctorul militar Ştefan Idomir, de ec.  Boier, ec Comaromi şi inginerul  de mine Mălin Virgil, toţi din Ohaba. Pe ţăranul Nicolae  Boilă din Şinca, pe Popione din Şinca. La Aurel Strâmbu  au fost primele lanţuri pe care le-am văzut prin crăpăturile de la uşi şi le-am auzit. Peste câteva zile aveam să fiu mutat  în aceeaşi celulă cu el. Am fost impresionat de demnitatea cu care îşi  purta lanţurile pe mozaicul închisorii de la Codlea. Mi-a fost dat şi mie să port lanţuri la picioare o singură dată şi am avut sentimentul că trebuie să fiu ca nenea Aurel Strâmbu din Şinca, să le port cu demnitate şi să nu le dau satisfacţie acelora care mi le-au pus. Iată, pe fraţii Comşa din Cincu, pe Puşcaş, pe fraţii Grecu din Şoarş. Am stat cu preoţi din Ţara Făgăraşului, cu  Năftănăilă, cu Victor Dâmboi, cu Novac din Berivoi. Atunci stau şi mă întreb, dacă în mai toate satele făgărăşene au fost arestaţi, din Sâmbăta de Sus aş fi adunat măcar 10 elevi sau de la Radu Negru din Făgăraş să-i fi văzut aici cu profesorul lor de istorie. Nu sunt aici. Astfel de monumente am ridicat noi pe tot întinsul României, şi  cei pe care ne mai ţin puterile le vizităm în fiecare an  cu o mică slujbă de pomenire şi o floare. Nu trecem nepăsători pe lângă ele. Au fost ridicate de noi, dar să nu credeţi cumva că de statul român. Subliniez aici că Bucureştiul este singura capitală comunizată care nu are un muzeu al crimelor comunismului. Este trist pentru că asistăm cum  România se cufundă din ce în ce într-o criză morală  fără precedent şi ne îngrijorează acest lucru pe noi, cei care mai trăim. Pe vremea noastră, în urmă cu 70 de ani, existau noţiuni sfinte pentru noi, acelea de neam, patrie, tricolor şi credinţă strămoşească. Cu tristeţe constat că astăzi aceste noţiuni nu mai înseamnă nimic,  plecăm să ne culegem căpşunile, sparanghelul, să le spălăm picioarele  prin Occident şi nu să luptăm, aici,  cu mijloace democratice aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri, de au pus mâna pe arme,  de au luat drumul munţilor. Este ruşinos acest lucru. Dar dacă tot trăim într-o criză morală nu pot să nu subliniez faptul  că dacă în această ţară mai există uşoare urme, ultimele fărămituri, ale moralei, acestea  se zbat să supravieţuiască, cu certtudine,  undeva între zidurile Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi nu în alte părţi. Acolo  este km zero al moralei româneşti, atâta câtă mai există. Şi dacă mai există. Şi tocmai din acest motiv  nu s-a ţinut cont şi nu se prea ţine cont de ceea ce vorbim  noi, pentru că  nu este greu să vorbeşti, în ţara asta toată lumea vorbeşte, dar de făcut nu face nimeni mai nimic. Asta este o realitate. Rolul nostru, al acelora care mai trăim încă, este  să păstrăm vie memoria acestor partizani, pentru că ei nu mai sunt şi îmi este teamă că  nevăzând aici copii, tineri, decât foarte puţini,  aceste monumente să nu fie date uitării.  Fie ca acest monument să dăinuie peste decenii, să dăinuie peste veacuri, pentru a vorbi generaţiilor viitoare  despre lupta şi jertfa noastră” a spus Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.

CORIOLAN BACIU: ,,NICI ASTĂZI OSEMINTELE CELOR RĂPUŞI NU AU FOST GĂSITE”

,,Membrii familiilor ajutaţi de supravieţuitori au ridicat această Cruce pentru a ne aduce aminte de jertfa şi de suferinţele acestor luptători pentru neamul românesc. Când treceau pe cărările munţilor s-au jurat  ca aceia care vor supravieţui să adune oasele celor morţi într-un singur loc, care să fie loc de pomenire. Nu şi-au imaginat că acel groaznic regim  nu va permite nici astăzi ca osemintele celor răpuşi în luptă  să poată fi găsite, identificate şi aduse în mormânt creştinesc. Dar crucea s-a edificat şi de 25 de ani, aici, se adună  familiile luptătorilor din Ţara Făgăraşului, cei care cred în lupta acestor viteji eroi, cei care au conştiinţa acestei jertfe  pentru a se închina  în faţa acestui monument.   Dumnezeu a ajutat ca unul dintre ei să supravieţuiască ca să scrie despre lupta lor  şi să ridice acest monument. Este Ion Gavrilă Ogoranu care a ţinut ca acest eveniment să se organizeze în fiecare an” a spus Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.

ALEXANDRU COSTACHE: ,,FACTORII DE DECIZIE AU TRĂDAT ŞI CONTINUĂ SĂ TRĂDEZE ŞI ASTĂZI”

,,Deşi au trecut 30 de ani, astăzi vorbim cu teamă despre luptătorii anticomunişti, nu au locul unei minime decenţe în spaţiul public. Vorbim astfel despre Rezistenţa Anticomunistă pentru că factorii de decizie, de 30 de ani, au trădat şi continuă să trădeze. Se încearcă de câţiva ani, începând cu legea antilegionară, să împartă Rezistenţa  în bună şi rea, ca şi cum Mişcarea Legionară a fost rea şi cealaltă a fost bună. Aceste ipoteze triste şi batjocoritoare nu sunt concluziile unor cercetări istorice ci sunt consecinţele trădării pentru că statul român în politica externă, pentru a stabili nişte parteneriate cu SUA sau alte state,  s-au folosit pentru loby de diverse organizaţii evreieşti care au în rândul lor evrei comunişti, care în spatele grijii pentru victimele holocaustului  nutresc resentimente  faţă de istoria Rezistenţei Anticomuniste şi nucleul ei legionar.  Această trădare este o fatalitate şi în faţa ei rămâne doar  conştiinţa fiecăruia. Sunt două  mari repere în faţa noastră, darul pătimirii  şi vocaţia dezbinării. Darul pătimirii, care ne aseamăn cu Hristos, l-au trăit şi ei, luptătorii,  până la ultima consecinţă.  Amândouă potenţează fatalitatea în care ne găsim. Aceasta se vede şi în sectorul naţionalist de astăzi, sunt câteva sute de  persoane şi vreo 10  organizaţii, toate cu acelaşi scop. Oare de ce? Merită să medităm la acest lucru. Cine vrea să îmbrăţişeze cauza naţională în ţara asta va fi pus pe cruce, asta am învăţat din Rezistenţă. În ţara asta se satisfac în primul rând interesele internaţionale şi dacă mai rămâne loc şi interesul naţional.  Ajunşi în momentul acesta te-ar apuca deznădejdea. S-a vorbit şi de soluţii, dar vin şi aduc în discuţie  temele dezbătute în aula Academiei de aici în anii trecuţi. Acolo este o icoană a Domnului Iisus şi  cuvintele: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.   Aşadar nădejdea noastră poate fi doar în Hristos” a prezentat realitatea de astăzi istoricul Alexandru Costache.

 MONUMENT CONSTRUIT ÎN 1995

Începând cu 1995, când a fost edificat acest monument de către supravieţuitori şi Ion Gavrilă Ogoranu, s-a organizat acţiunea de la Cruce pe parcursul a 3 zile, un bun prilej prin care  foştii deţinuţi politici şi urmaşii lor din toată ţara  se puteau întâlni în Ţara Făgăraşului. Pandemia a influenţat  şi acest eveniment, comemorarea  fiind organizată  într-o singură zi, duminică, după slujba liturghiei din mănăstire. ,,Am ales această sărbătoare pentru că şi Sfântul Ilie a fost prigonit. Aşa am fost şi noi, luptătorii, de către comunişti” justifica Ion Gavrilă Ogoranu data stabilită pentru comemorarea de la Cruce. Abia după Revoluţia din Decembrie 1989 supravieţuitorii din Rezistenţă au putut vorbi între ei. Ioan Gavrilă Ogoranu i-a contactat şi le-a amintit de legământul tinerilor luptători făcut în 1952. S-au hotărât atunci să ridice o cruce lângă Mănăstire. Timp de doi ani s-au zbătut să obţină aprobările Mitropoliei Sibiu pentru a putea amplasa crucea pe terenul mănăstirii. Arhitectul proiectul monumentului a fost Anghel Marcu din Bucureşti, recomandat de fostul deţinut politic Niculiţă Goga. Constantin Marinete a sculptat crucea în marmura achiziţionată de la cariera Ruşchiţa. Supravieţuitorii gulagului comunist au stabilit apoi numele luptătorilor căzuţi. S-a depăşit cu uşurinţă numărul 500. Monumentul a fost plătit tot de supravieţuitori. Postamentul crucii a fost turnat de Gheorghe Haşu, un meşter cunoscut din Lisa. Sfinţirea monumentului a avut loc în ziua de 17 octombrie 1995. Primul buchet de flori în memoria eroilor căzuţi a fost depus cu 2 zile înainte de inaugurare de către Regina Ana. Atunci a fost prima întâlnire a luptătorilor şi sprijinitorilor rezistenţei după 50 de ani. De atunci, în fiecare an, în prima duminecă după sărbătoarea Sfântului Ilie, toţi se adună la Cruce. Să-i comemoreze pe cei ce s-au dus la cele sfinte. Pentru Ion Gavrilă Ogoranu, fondatorul acţiunii, ultima comemorare a fost cea din 2005, iar la 1 mai 2006 s-a alăturat camarazilor lui, acolo sus, în Cer. „ Deşi suntem la vârste înaintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşim la pensie decât atunci când ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămână apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brîncoveanu în iulie 2005. 

de Lucia BAKI Monitorul de Făgăraș

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php