Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

ZIUA BRÂNCUȘI: 143 de ani de la nașterea marelui artist român

În urmă cu 143 de ani, pe data de 19 februarie 1876, se năștea la Hobița, județul Gorj, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, cu o contribuție covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost cel care a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, redând lumii occidentale dimensiunea sacră a realității. Henry Moore scria, în 1937, „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”.

Constantin Brâncuși s-a născut ca cel de-al șaselea copil al  lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani de ucenicie la în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi, făcându-și cunoscută îndemnarea la lucrul manual,în timpul unei perioade de ucenicie în Craiova, prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie, urmarea fiind că se înscrie cu bursă la Școala de Arte și Meserii din oraș.

După terminarea școlii (1894-1898), vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902, în primul an de studenție (1898) lucrarea sa Bustul lui Vitellius obținând „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obținând medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigând medalia de argint. Cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, timp de doi ani, între 1900 și 1902, realizează Ecorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca Ecorșeul să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii; Marcel Duchamp a inclus fotografia Ecorșeului în expoziția organizată la sfârșitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

Primește prima comandă a unui monument public în 1903, bustul generalului medic Carol Davila, instalat la Spitalul Militar din București și fiind singurul monument public al lui Brâncuși din București, plata acestuia urmând a-l ajuta să ajungă la Paris. Creația însă a fost primită cu critici de membrii consiliului care o comandase, lucru care l-a înfuriat pe Brâncuși, acesta plecând fără a-și primi a doua tranșă din plată. Mai târziu, el a comentat incidentul astfel: Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor”.

În drumul spre Paris, s-a oprit o vreme la Viena, unde a lucrat ca decorator de mobilier, în timpul liber vizitând muzee cu opere inaccesibile în România. Aici a cunoscut sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață.

În 1904, pleacă din Viena spre Munchen, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, capătă o pneumonie infecțioasă și, după perioada de recuperare într-un spital de maici, face cu trenul restul drumului spre Paris.

În 1905, reușește să intre la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906, când părăsește școala ca urmare a atingerii limitei de vârstă. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres (La umbra marilor copaci nu crește nimic). În același an, 1906, a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris, iar un an mai târziu, 1907, creează prima versiune a „Sărutului”, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu. În același an,  închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și începe lucrul la Rugăciunea, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.

Aflat pentru puțin timp în București, în 1909, participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”, juriul prezidat de Spiru Haret acordând premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.

Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București,  inaugurând ciclurile Păsări MăiestreMuza adormităDomnișoara Pogany, apoi deschide prima expoziție în SUA la Photo Secession Gallery din New York, care provoacă o enormă senzație. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis. În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide și Fiul risipitor.

La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.

Activitatea creatoare a lui Brâncuși se manifestă în toată amploarea ei până în 1940, operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datând din această perioadă. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului.

În epoca realismului socialist, în România Brâncuși a fost contestat ca unul dintre reprezentanții formalismului burghez cosmopolit, însă, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Brâncuși a fost „redescoperit” abia în 1964 în România drept un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșitMasa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.

Constantin Brâncuși se stinge din viață la 16 martie 1957 la ora 2 dimineața, după ce se spovedise și se împărtășise arhiepiscopului Teofil, mărturisindu-i  că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”, și este înmormântat pe 19 martie  la cimitirul Montparnasse din Paris.

Sta­tul român a refuzat să primească moștenirea lăsată de Brâncuși – atelierul său parizian –, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez.

sursa: ActiveNews

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=28421

Postat de pe 19 feb. 2019. Catalogat ca Cultură, Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

2 comentarii for “ZIUA BRÂNCUȘI: 143 de ani de la nașterea marelui artist român”

  1. Inca o dovada de umilire,de ingenunchere a geniului romanesc,ca atatea zeci de mii, de-alungul milenarei sale existente.Nu amintesc decat cateva mai recente:Mihai Eminescu omorat pentru dragoste lui de romani si pentru genialtatea sa.Nicolae Paulescu cel care a fost frustat de Premiul Nobel pentru inventarea Pancreaninei,inventie furata de doi canadieni evrei sub numele de insulina,Corneliu Zelea Codreanu ideologul de geniu care a realizat o revolutie spirituala a omenirii pe teritoriul Romaniei,continuare a revolutiei spirituale incetuta de Domnului Nostru Isus Cristos,si care deasemenea a fost ucis miseleste,Ghe.Ghe.Dej cel ce a scos armata Sovietica pe timp de pace din Romania,in anul 1955 si care a fost ucis prin iradiere,Nicolae Ceausescu,cel care a ridicat demnitatea si comfortul poporului roman la cele mai inalte performante ale omului,ucis bestial in ziua sfanta de sarbatoarea crestina a Craciunuli,si miile de personalitati de elita a poporuluio roman mutilate in lagarele mortii ale cominternistilor evrei,ce pusese stapanire pe Romania unei jumatati de secol.Dej si Ceausescu au fost patriotii dela carma tarii care in conditiile foarte stricte a comunismului impus cu forta in rasaritul Europei si-au sacrificat viata contracarand molima iudeo-comunista.

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php