Oprea: Trăim în două Românii – România lor, a foştilor activişti şi securişti care au puterea, şi România noastră

1 164

Trăim practic în două Românii, România lor, a foştilor activişti ai Partidului Comunist Român şi securişti care au putere politică şi economică în această ţară, şi România noastră, a remarcat, la lansarea noului său volum „Moştenitorii Securităţii”, istoricul Marius Oprea, supranumit „vânătorul de securişti”, notează prestigioasa publicație The Epoch Times.

„În 2004, deci în urmă cu 14 ani când am lansat prima ediţie a acestei cărţi, am fost sunat de la târg, de la Bookfest, de domnul Liiceanu, care îmi spunea că vin o mulţime de oameni aşa, mai la costum, arătând a securişti, se uită la indicele de nume din carte şi cumpără câte 5-6 exemplare. Acum, interesul foştilor securişti s-a diminuat, aş spune în legătură cu astfel de dezvăluiri, dintr-un motiv simplu: au ajuns atât de multe, încât a spune că Securitatea ne conduce într-o formă sau alta în continuare este deja un truism. Toată lumea o spune, e ca o axiomă, dar în cartea asta aduc şi unele dovezi cu nume şi prenume ale implicării unor foşti ofiţeri de securitate, ulterior ofiţeri în serviciile de informaţii din România în afaceri cu totul şi cu totul la limita legii, de la contrabandă până la trafic de influenţă, mită şi aşa mai departe, până la mici meschinării de genul transformării unor unităţi din subordinea lor în unităţi de achiziţii de mobilier antic şi antichităţi pentru folosul propriu şi aşa mai departe”, a declarat Marius Oprea.

Istoricul a apreciat că deseori acest termen pe care îl auzim invocat şi anume securitate naţională, nu ascunde altceva decât o acţiune continuă din 90 încoace pe care foştii securişti o întreprind, şi ea se referă exclusiv la privatizarea comunismului în folos propriu.

„Astfel, dacă înainte de 1989 Securitatea avea ca materie primă în acţiunea ei de stăpânire asupra poporului român frica, în momentul de faţă ei reprezintă o importantă pârghie economică, aş spune. Am avut ocazia să văd în vremea în care eram consilier al domnului preşedinte Constantinescu şi lucram la redactarea raportului Consiliului Naţional de Acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate listing-urile cu firmele şi persoanele fizice care au luat dobânzi preferenţiale de la Bancorex ducând la falimentarea unei bănci care a costat contribuabilul român echivalentul a 4% din PIB. Falimentarea băncii am plătit-o noi, cu toţii. De falimentat au făcut-o însă cei din acele listing-uri. Practic aş vrea să vă spun că nu există o firmă mai importantă cu credite neperformante date pe ochi frumoşi de la Bancorex şi, cum să spun, teancul de listing-uri era de 2 metri jumate. Sau, la fel, acolo erau sute de ofiţeri din serviciile de informaţii, din MAI, procurori, judecători, care luaseră asemenea credite personale cu dobânzi preferenţiale, deci din sistemul de securitate naţională. Numai acele listing-uri au putut oferi ele singure o imagine a dimensiunilor acestui proces de destructurare a ceea ce odată se numea avuţie naţională şi de trecerea ei în buzunarele private ale celor care în decembrie 1989 aveau la căderea comunismului acces la două elemente esenţiale – informaţii şi bani”, a precizat Marius Oprea.

Potrivit istoricului, informaţii şi bani aveau securiştii şi activiştii Partidului Comunist Român, aşa că după şocul iniţial din 21 decembrie 1989 au ştiut să se replieze rapid şi au dat o lovitură de stat Revoluţiei anticomuniste.

„Tocmai din acest motiv nu s-a putut întâmpla ceea ce s-a cerut în punctul 8 de la Timişoara, pentru că am asistat rapid la o restaurare a comunismului într-o altă formă a sa, privatizată de astă dată. Această privatizare a continuat iar poziţia celor din linia a doua a partidului comunist şi a Securităţii s-a întărit şi aşa a rămas până în ziua de astăzi, astfel încât ceea ce se numea la vremea respectivă generaţia căpitanilor din serviciile secrete sunt cei care au condus până nu demult aceste structuri de informaţii din România, foştii căpitani din Securitate din 89 sunt astăzi generali. Cu toţii au pensii, vă daţi seama, de peste 10 ori mai mari decât ale foştilor deţinuţi politici. Trăim practic în două Românii, România lor, a foştilor activişti şi securişti care au putere politică şi economică în această ţară, şi România noastră. Eu rămân însă în continuare optimist. De ce? Întotdeauna spun că ei sunt puţini, relativ vreo 10.000 care au putere. Dar noi suntem mulţi şi avem dreptate”, a afirmat Marius Oprea.

1 Comment
  1. pui de dac says

    Cu tot respectul pt. d-l Oprea dar g. liicheanu nu poate reprezenta un reper; primind pomana infrastructura fostei edituri politice pe care a transfomat-o in humanitas de la bunul prieten plesu ministru al culturii care in acelasi an 90 ii ajuta si pe barbu si vadim sa lanseze revista Romania Mare, ministru care astazi este presedintele pe viata al fundatiei societatilor deschise soros pe Romania; acest llicheanu care pozeaza in discipol al lui Noica el fiind de fapt plantat ca informator pe langa prestigiosul filozof roman, acest liicheanu care a fost atat de „persecutat’ pe vremea lui ceausescu incat pleca in Germania cu bursa Humbold; a facut profit in anii 90 publicand operele lui Eliade si Cioran apoi a publicat la aceeasi editura pe frantuzoaica Lagnel Lvastine care ii infiereaza cu manie proletara acuzandu-i de „fascism”; in 1990 s-a inscris in Gds lua constiincios notite impreuna cu Plesu si alti „intelectuali ai patriei” de la s. brucan-bruckner stalinistul convertit in capitalist care ne dadea lectii de democratie la prost tv dupa ce in prealabil bruckner fusese prelucrat de conationalul lui soros http://www.ziaristionline.ro/2014/07/26/silviu-brucan-gazda-lui-george-soros-la-gds-grupul-pentru-dialog-social-in-ianuarie-1990-foto-documente-de-emanuel-parvu/
    http://www.buciumul.ro/2017/02/28/poza-zilei-intelectualii-gds-iau-notite-de-la-silviu-brucan/
    de altfel liicheanu isi face autoportretul fidel de nesatul in propria carte „usa interzisa”

    „duminica, 22 septembrie

    Astazi la prinz, orgie culinara la hacienda docto­rului Irinel Popescu. Am fost cu profesorul Setlacec, cu Catrinel si cu Andrei Plesu. Doamna doctor ne-a propus urmatoarea suita: o ‘intrare’ cu icre negre si somon, apoi mici de la ‘Cocosatu’ facuti pe gra­tarul din curte. (Andrei maninca vreo zece, eu vreo sase-sapte.) Ne mutam apoi in living, unde se in­cepe cu sarmalute in foi de vita, sarmalute in foi de varza si mamaliguta. Urmeaza limba cu sos de mas­line. Apoi costite de porc cu ‘cinci miresme’ si orez cantonez. Vinurile inaugurale sint din 1950 (!), apoi ne repliem pe Vinul Cavalerului. Desertul e in doua trepte: galusti (nespus de pufoase) cu prune si apoi inghetata. Pe parcurs, Catrinel, Andrei si cu mine gemem si ne indopam cu Triferment si Colebil, in timp ce profesorul Setlacec isi bate joc de noi spu­nind ca luam Placebo si, la cei 81 de ani ai sai, tra­verseaza toate etapele fara sa clipeasca, bazindu-se si pe rezultatele perfecte ale unor analize facute sap­tamina trecuta. Plecam dupa patru ore, cu certitu­dinea ca sintem o banda de mincai iresponsabili.” am incheiat citatul…

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php