Centenarul Unirii Basarabiei cu România: 27 martie 1918-2018

2 100

Basarabia, prima provincie care s-a reîntregit în hotarele româneşti. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării, până la despărţirea de imperiul multinaţional în care provincia româneasca a fost înglobata forţat in 1812.

Lupta de eliberare naţionala a luat amploare in aprilie 1917 odată cu constituirea Partidului Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc.

Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al sau a fost ales lon Inculeţ.

În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească.

Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse odată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul armatei române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România iar la 24 ianuarie 1918 Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, după cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!” Despre acest eveniment, Anton Mărgărit spunea că „fără dorinţa, energia și voința basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă”.

Actul Unirii votat de Sfatul Ţării 
la 27 martie St. V. 1918

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917). Condițiile ca această unire să fie posibilă erau următoarele:

1. Sfatul Ţării urma să ducă la bun sfârşit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecţiuni de guvernul român;
2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Ţării, ales prin vot democratic;
3. Sfatul Ţării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor şi oraşelor şi avea să numească funcţionarii administraţiei locale;
4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
5. Legile locale şi forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanţilor locali;
6. Drepturile minorităţilor urmau să fie garantate prin lege şi respectate în statul român;
7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii;
9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret şi universal;
10. Noua Constituţie urma să garanteze libertatea cuvântului şi a religiei;

Într-o perioadă confuză, creată de Primul Război Mondial şi mai ales de izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917, Basarabia, trecând mai întâi de la gubernie la autonomie şi de la autonomie la independenţă, îşi va găsi adevăratul ei loc în sânul mamei sale, România. În Decretul regal promulgat de Regele Ferdinand I al României la data de 9 aprilie 1918 se menţiona printre altele că, potrivit hotărârii Sfatului Țării, Basarabia „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagra şi vechile graniţe cu Austria… de azi înainte şi pentru totdeuna se uneşte cu mama sa România”. Acest eveniment măreţ înscris în istoria României, l-a făcut pe Regele Ferdinand să-l aprecieze ca pe „un vis frumos” ce s-a îndeplinit. Acest precedent fericit al istoriei noastre a favorizat procesul lărgirii graniţelor României, aşa că la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea cu România. Falimentul politicii naţionale a guvernului maghiar condus de Mihály Károlyi s-a adeverit prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, unde s-a decis statutul şi dreptul Transilvaniei ca parte din România, pe baza principiului naţionalităţilor.

După 1900, solidaritatea intelectualilor români din Basarabia se amplifică, după ce cu sprijinul material venit din partea lui Vasile Stroescu, a apărut la Chişinău gazeta românească numită Cuvânt moldovenesc. În jurul acestei reviste periodice care pătrundea şi în Transnistria şi chiar în Siberia, Pantelimon Halippa, redactorul publicaţiei, a reuşit să adune un număr mare de intelectuali români, cu toţii pătrunşi de acel ideal de unitate naţională a tuturor regiunilor locuite de români. După cum bine remarca M. Bruhis în 1991, numai istoricii sovietici s-au grăbit să spună că unele cazuri izolate de rezistenţă ale ţăranilor basarabeni faţă de autorităţile române s-au datorat dorinţei basarabenilor de a se întoarce la Rusia.

Pe plan extern, Ionel Brătianu a fost nevoit să pledeze la Conferinţa de la Paris din 1919 pentru „drepturile românilor asupra Basarabiei dar şi pentru valabilitatea actului Sfatului Ţării”. La acel moment, personajul care putea oferi ajutor cel mai mult delegaţiei române era profesorul de la Sorbona Em. De Martonne, care era referentul Conferinţei de Pace pentru problemele de natură geografică si etnografică. În urma unei călătorii de anchetă în Basarabia, acesta şi-a format convingerea fermă despre caracterul românesc al provinciei, urmând a susţine la Conferinţa de la Paris drepturile României asupra Basarabiei cu toată autoritatea şi cu toată puterea convingerilor sale. Drept urmare, în nota Consiliului suprem emisă atunci, se menţiona că „după ce s-a luat în consideraţie, aspiraţiile de ansamblu ale populaţiei basarabene, caracterul moldovenesc al acestei provincii din punct de vedere geografic şi etnografic, precum şi în argumentele economice şi istorice, principalele puteri aliate se pronunţă pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată şi de către reprezentanţii Basarabiei…”.

Izgonirea bolşevicilor din fosta Basarabie ţaristă de către Arata Română, urmată de Proclamarea Unirii acestei provincii cu Patria Mamă România (27 martie 1918), de rînd cu Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918) şi cruntul război româno-ungar de la 1919, toate acţiuni ferme, justificate de către diplomaţia română în occident i-au făcut pe delegaţii Franţei, Imperiului Britanic, Italiei şi Japoniei să semneze la 28 octombrie 1920, Tratatul de la Paris, unde se recunoştea unirea Basarabiei cu România, iar la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon, care recunoştea alipirea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului la România. Sovieticii niciodată nu au semnat Tratatul de la Paris chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România.

Clasa politică românească a început un proiect intern de susţinere şi consolidare a noului stat (cunoscut astăzi ca România Mare). Basarabia, ca şi restul provinciilor româneşti, trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: votul universal şi împropietărirea ţăranilor. Această măsură privea în egalitate pe toţi locuitorii Regatului.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;

Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;

Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan
Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracţiuni politice în timpul revoluţiei.

Sursa: Melidonium

2 Comments
  1. petru efros says

    «Set de trei poezii pentru elevi»
    ”Cum am început a face carte…”.
    Vezi ce am în suflet,
    vezi ce am în gând,
    vezi ce am în minte,
    că este cuvânt.

    Vezi ce am în carte,
    ce am în caiet.
    Vezi, că pot răspunde,
    când sunt eminent.

    ” Răspund din școală…”.
    Ce-i o slujbă preferată!?!¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬
    Opțiune contra plată.
    Nu am chef să chibzuiesc ,
    cât voi sta să mai gândesc.

    ”Pentru care cauză…”.
    Mai mici,
    mai mari,
    de aceeași vârstă,
    cu toții glăsuind în unison,
    în argument de buchie măreață,
    solicităm unirea tuturor.

    Efros Petru

  2. Liliana says

    BASARABIA este ROMÂNIA !
    Doamne ajută-ne să putem aduce Basarabia acolo de unde a fost răpită.
    Doamne ajută-ne să avem din nou monarhie cu principele Nicolae.
    Doamne ajută-ne să reușim să punem accent și pe aspectele legate de familie, relige, educație.
    Doamne ajută-ne să înțelegem care este adevărata comoară a noastră: eroii, martirii
    și toți care s-au jertfit și au iubit România. Doamne ajută-ne să avem atitudine pură, românească.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php