Personalitatea episcopului Ioan Suciu în opera lui Ion Gavrilă Ogoranu

0 142

In încheierea anului ce marchează 10 ani de la trecerea în veşnicie a lui Ion Gavrilă Ogoranu, oferim cititorilor o sinteză a efortului acestuia de a face cunoscută, la adevărata sa dimensiune, personalitatea episcopului martir Ioan Suciu.

Ion Gavrilă Ogoranu (în continuare IGO) este cunoscut publicului larg în calitatea sa de lider al rezistenţei armate anticomuniste din munţii Făgăraşului, probabil cel mai puternic nucleu de rezistenţă atât prin aria de acoperire cât şi prin numărul persoanelor implicate, necesitând din partea Securităţii utilizarea unor enorme resurse umane şi financiare pentru a-l lichida. Aura de legendă cu care este înconjurat IGO se datorează şi faptului că după anihilarea grupului Securitatea l-a căutat fără să-l prindă mai bine de 2 decenii.

Fiu al Bisericii Greco Catolice, IGO a fost crescut în spiritul valorilor creştine şi naţionale, cultivate de familie, Biserică şi şcoală şi apoi aprofundate în cadrul Mişcării Legionare din care a făcut parte de la o vârstă fragedă şi în a cărei ierarhie a ajuns până la funcţia de şef al Frăţiilor de Cruce pe Ardeal în 1947, calitate în care a vizitat şi Frăţia de Cruce de la liceele «Gheorghe Şincai» din Baia Mare şi «Dragoş Vodă din Sighet». În grupul său de rezistenţă s-au solidarizat însă români viteji cu suflet curat fără deosebire de confesiune şi orientare politică anterioară. În jurământul grupului făgărăşan se spune printre altele: «Nu avem de apărat nici averi, nici interese…» Întreaga sa viaţă şi luptă pentru Dumnezeu şi neamul românesc IGO le-a descris în cele 7 volume intitulate «Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc»Primele referiri la episcopul Ioan Suciu (în continuare EIS) se găsesc în vol. I şi se referă la cărţile tânărului episcop, considerate un îndreptar spiritual pentru tinerii creştini, indiferent de confesiune: Cărţile de căpătâi au fost pentru noi scrierile tânărului episcop Ioan Suciu «Eroism», «Tinereţe» şi «Mama» .

Ultimul volum din ciclul «Brazii…» este închinat integral EIS şi este intitulat «Episcopul Suciu în faţa furtunii», având ca obiect activitatea dinaintea arestării aşa cum este ea reflectată de rapoartele organelor de Securitate care îl urmăreau permanent.

Cartea cuprinde documente din arhiva Siguranţei, Jandarmeriei, Miliţiei şi Securităţii comuniste – aflate la CNSAS. Ele încep cu februarie 1947 când şefii Siguranţei din Oradea, Czeller şi Elekeş îl predau pentru urmărire pe «numitul episcop Suciu Ioan» Serviciului de Siguranţă Blaj condus de Mathe Emeric. Şi merg până la 2 noiembrie 1948 imediat după arestarea sa.

După aprecierea lui IGO mai există mult material care va trebui scos la lumină. După cum însăşi Securitatea din Oradea declară, EIS a avut dosar de urmărire şi la Oradea atât sub stăpânirea românească cât şi sub stăpânire maghiară între 1940 şi 1944. E posibil ca Ioan Suciu să fi avut dosar de urmărire şi înainte, pe timpul dictaturii regale (1938-1940).

Câteva exemple din lucrare:

– Nota confidenţială din 1 aprilie 1947 a Siguranţei Oradea către Siguranţa Blaj: «Rugăm binevoiţi a dispune depunerea sus-numitului EIS sub stricta supraveghere întrucât este un element foarte periculos privitor la siguranţa statului.

– Nota informativă a Jandarmeriei Blaj din 19 aprilie 1947: «predica din prima zi de Paşti a EIS a fost o instigare contra regimului şi a Rusiei Sovietice».

– Ordinul circular al Inspectoratului Regional de Siguranţă Cluj: «Luaţi măsuri de urmărire a episcopului greco-catolic din Blaj, care vizitează parohiile. Se va căuta documente, fotografii, cu cine ia legătura. Veţi face raport imediat.»- Poliţia şi Siguranţa din Oradea au consemnat şi Sinodul Episcopilor greco-catolici din 22 octombrie 1947. Faţă de ordinul Ministerului de Interne ca duminică 24 octombrie să se ceară în toate bisericile condamnarea lui Iuliu Maniu episcopii au refuzat în unanimitate. EIS a spus: «Nu se poate predica acest lucru. Eu consider acest ordin al MI un atac şi o provocare…»- Nota informativă din 23 decembrie 1947 se referă la exerciţiile spirituale de Crăciun ţinute în zilele precedente la Cluj cuprinzând predici zilnice în catedrala greco-catolică şi în biserica romano- catolică a piariştilor. Informatorul subliniază ca «bisericile au fost arhipline, mult tineret…. Suciu se bucură de o excepţională simpatie din partea tineretului studenţesc… are o cultură superioară şi este un orator desăvârşit, cu putere de convingere… predicile au avut o tendinţă reacţionară, au combătut concepţia materialistă despre lume»- Generalul de Securitate Pintilie către Direcţia regională Sibiu: «Veţi face observaţie verbal şi discret Episcopului Suciu că în viitor este oprit cu desăvârşire să agite populaţia contra Guvernului şi a liniştii publice. În caz contrar să fie avizat că va fi arestat şi trimis în judecată»- Diverşi informatori relatează vizitele făcute de EIS în multe sate, întâlnirile pe care le-a avut şi predicile pe care le-a ţinut în care cerea mereu statornicie subliniind «să rămânem alături de Papa, să nu ne facem cozi de topor, să nu ne lăsăm credinţa…»- lt-col. Gheorghe Crăciun, de tristă faimă, preciza în adresa din 19 oct. 1948 că în judeţul Târnava Mică «populaţia manifesta o îngrijorare generală faţă de acţiunea de unificare… cei mai mulţi dintre preoţii greco-catolici s-au abţinut să semneze adeziunea… în imediata apropiere a Blajului populaţia s-a manifestat cu îndârjire… fostul episcop Suciu a dat dispoziţiuni să se facă predici tip şablon în care să se facă aluzie la persecuţiile ce au venit asupra Bisericii Greco-Catolice.»- Securitatea a reuşit să confişte şi textul circularei din 5 octombrie 1948 în care EIS spunea acele emoţionante cuvinte «Pentru Biserica Română Unită acum este ceasul Vinerii Mari. Acum iubiţi credincioşi, se arată dacă suntem ai lui Cristos sau dacă ne ducem cu Iuda Vânzătorul. Acum Domnul Isus ne dă prilej să fim părtaşi la suferinţele sale pentru Biserica Sa… Vă vor ameninţa, vă vor bate, vă vor duce la judecăţi şi înaintea judecătorilor nu vă înfricoşaţi, Dumnezeu este cu fiecare dintre noi şi nu vă lasă…»- ultimele rapoarte ale Securităţii dezvăluie deja intenţia clară a arestării ep.

Suciu şi pregătirea prigoanei generale împotriva Bisericii Greco Catolice. Semnificativ este un raport înaintat la Bucureşti de acelaşi sinistru lt.

col. Gheorghe Crăciun: «Suntem informaţi că în bisericile greco-catolice din Ardeal se oficiază slujbe şi se citesc rugăciuni pentru deţinuţii politici»Dosarele Securităţii nu consemnează explicit arestarea EIS. Din alte surse se ştie că a fost arestat la 27 octombrie 1948, dus la Sibiu apoi la Bucureşti la Ministerul de Interne, de unde împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici au fost internaţi la mănăstirile Dragoslavele, apoi Căldăruşani şi de acolo la închisoarea din Sighet unde Ioan Suciu a trecut la cele veşnice la 27 iunie 1953.În afara documentelor Securităţii, autorul include şi o mărturie personală deosebit de impresionantă a unuia dintre fiii spirituali ai episcopului Suciu, tânărul blăjean de înaltă ţinută morală, Grigore Pop Câmpeanu, fiul directorului liceului greco-catolic «Sf. Vasile cel Mare» din Blaj şi membru al Mişcării Legionare. Acesta îl avertizează pe episcop (în mai 1948) asupra iminentei sale arestări şi se oferă ca împreună cu alţi tineri legionari să-l salveze, scoţându-l din ţară pentru ca în Occident să preia conducerea exilului românesc anticomunist. Episcopul le mulţumeşte, dar refuză spunând «locul păstorului este în mijlocul turmei, mai ales în prigoana care va urma». Acest refuz conştient de a se salva în faţa arestării iminente şi morţii probabile conturează şi completează pe deplin profilul şi vocaţia de martir a episcopului Ioan Suciu, pe care eu îndrăznesc să-l consider cea mai nobilă figură a creştinismului românesc.

 

de Preot Prof. Marius Vişovan  Permanenţe

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php