Ce folos este să fim galbeni și ofiliți de post, dar să avem pizmă și ură în inimă?

1 75

Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși?

Cu rugăciunea să cerem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre, că ne-o va da, după cum singur Hristos zice: Cereți și vi se va da (Matei 7, 7). Că rugăciunea ce se face cu căldură, din inimă, pătrunde cerurile și intră în urechile lui Dumnezeu. […]

Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite.

de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Editura Episcopiei Dunării de Jos, 1998, pp. 246-247)

1 Comment
  1. ionut moraru says

    In anul 2005, noiembrie, am plecat cu inca un camarad catre Pr. Ioanichie Balan care deja era f.f. bolnav. Aveam doua motive : unul ca fusesem diagnosticat cu metastaza dupa 7 luni de balbaieli medicale si al doilea, ptr ca „pe surse” auzisem ca masoneria il facuse leguma pe parintele Ioanichie si nu „boala” sa „naturala”. Povestea e lunga si pline de lucruri „stiintifico fantastice”, adica de minuni si de aceea o sa o rezum la maximum.
    Ajuns la Neamt, la manastire Sf. Vasile, pe un frig cumplit si dupa multe peripetii (printre care un accident auto ce deabia lasa masina sa mai mearga), parintele ne spune ca este o minune ca din 4 oameni care se aflau acolo in acel moment, 3 erau nascuti in aceesi zi, luna, an, si ca am ajuns chiar atunci. Personal nu am dat importanta, vazand ca o coincidenta stranie, dar fiind uimit de jovialitatea aproape exaltata a parintelui am intrebat: „Parinte, eu cred ca sunt un om terminat, mult nu mai am, dar de aceea am si un mai mare curaj, chiar tupeu in a intreba orice. Credeti ca Pr. Ioanichie e o victima a masoneriei, tinand cont ca omul care ii impinge caruciorul lui nu prea il mai lasa in public, iar el, parintele nu prea mai vorbeste, si ptr ca a spus lucruri pe vremuri si.uitai ce cred si am aflat..bla, bla….” Raspuns, citez exact: ” Cand mananci mult vomiti, cand bei mult vomiti, cand vrei sa faci prea multe… sigur ti se va face rau..”
    Inca incerc sa interpretez si azi spusele lui desi am avut senzatiA de atunci ca le-am intuit exact. Ma asteptam sa imi spuna ca i-am pus o intrebare idiotata cauzata de boala. Si cand colo ce sa vezi…. Nu am mai ajuns la parinte (alta poveste) iar Sfintia sa s-a stins doi ani mai tarziu, exact in aceasi luna, noiembrie….Dumnezeu sa il odihneasca!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php