Un nou obiectiv secularist: erotizarea copiilor

Început de an școlar. Seculariștii de serviciu și aghiotanții lor din presă află o găselniță în metodologia de organizare a predării religiei și caută să o interpreteze astfel încât să așeze un alt jug birocratic pe umerii milioanelor de părinți. În paralel, 67 de ONG-uri se solidarizează pe principiul „numărul întotdeauna contează” (altfel nu se explică prezența între semnatari a unor asociații pentru artă sau… drepturile pensionarilor). Semnează o petiție pe care o trimit la Ministerul Educaţiei, Institutul pentru Ştiinţele Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Tineretului şi Sportului.

Pentru a avea credibilitate, organizează și un protest care adună un număr cu adevărat reprezentativ pentru toți părinții și elevii din România: 18 copii, cu poeziile învățate, care nu se sfiesc să înșire pe o sfoară cam tot ce ține de intimitatea fizică a omului și să fluture placarde cu lozinci de o „cumințenie” jignitoare. Pentru un plus de eficiență, inițiază și o petiție on-line care strânge suficiente semnături cât să se facă de râs.

Ce solicită aceștia mai exact? Aparent, vor un bine pentru copiii noștri: promovarea responsabilității și igienei corporale, combaterea și prevenția violenței sexuale, a infectărilor cu HIV / SIDA, a discriminării de gen etc., lucruri care se discută, de altfel, în familie, dar și în școală, în cadrul opționalului „Educație pentru sănătate”. Ce nu spun ei e faptul că elevii sunt învățați de la fragede vârste că se nasc, numaidecât, ca „ființe sexuale” care au libertatea de a experimenta plăcerile trupului atunci când ei decid, mai devreme sau mai târziu. Ei au dreptul inalienabil de a hotărî asupra nașterilor și avorturilor, asupra orientării lor sexuale sau asupra diversității modurilor în care aceasta se poate manifesta. Sunt învățați că unele tipuri de contact trupesc, care în mod natural stârnesc greață, sunt normale dacă reprezintă opțiunea individului.

Deși importă un model educațional deja experimentat în Occident, se ascunde cu bună știință eșecul lamentabil înregistrat: violurile s-au triplat; bolile cu transmitere sexuală, cazurile de graviditate în afara căsătoriei și divorțurile s-au dublat; iar avorturile au crescut cu 500%. Stă la îndemâna oricui să verifice aceste date printr-o simplă căutare pe internet a situațiilor din Marea Britanie, Suedia sau Danemarca ș.a.

Iar dacă aceste lucruri se pot demonstra cu deplină evidență, de ce se insistă atât de mult pe introducerea acestui tip de educație în școli? Care este miza? Nu cred că surprinde pe cineva faptul că există grupuri de interese organizate ca sistem la nivel mondial care au un obiectiv foarte concret: formarea „individului nou”, eliberat de „chingile” religiei şi reinventat ca „animal uman pansexual”, aşa cum îi plăcea să-l definească pe om Alfred Kinsey, părintele educaţiei sexuale moderne. Regret că citez un om care a lăsat umanităţii o moştenire tenebroasă, dar sintagma aceasta exprimă exact prototipul omului de care are nevoie ideologia secularistă pentru a se organiza eficient spre a-şi atinge obiectivele. De ce?

Pentru că omul sexualizat, dezrădăcinat din valorile spirituale și culturale perene, prizonier inconștient al propriului trup înfierbântat de patimi, nu mai are puterea de a gândi critic, de a discerne cu luciditate semnele societății, de a acționa conștient de sine și de lume. Acest om este rotița perfectă în mecanismul acestui sistem ideologic impersonal. Orice om care este stăpân pe propriul trup și care gândește dincolo de sfera materialității este o amenințare gravă pentru acest sistem, iar acesta este omul credincios. În logica promotorilor acestei contra-educații, sexualizarea copiilor va elibera „animalul uman” al lui Kinsey, ușor de dresat și de exploatat. Așadar, în mâinile cui încredințăm umanitatea, demnitatea și viitorul copiilor noștri?