Domeniul Reginei Maria de la Balcic – o umbră de veşnicie

0 114

Nu suntem veşnici. Auzim de atâtea ori că ni se spune sau că spunem asta. Da. NU suntem veşnici, aici, cu trupul, pe pământ. Nici prinţii, nici regii, nici inventatorii, nici sărmanii oraşelor sau satelor, nici bogaţii lumii nu sunt veşnici în spaţiul acesta fizic. Venim, stăm un pic, facem diferite lucruri, bune, rele şi plecăm înapoi ACASĂ. Unii păstrăm drumul, alţii ne mai rătăcim, unii nu ajungem niciodată. Deşi, acasă suntem aşteptaţi de când am plecat.

balcick

Am vizitat Balcicul Bulgariei. Am trecut pe lângă el şi am mers să-l vizităm. Pentru că acolo e o parte din istoria poporului român, din istoria noastră, din noi. Acolo a rămas imprimată în adierea brizei amintirea reginei, iar în valurile mării, se aud bătăile din inima reginei Maria. O regină deosebită prin ceea ce a făcut, prin modul în care a făcut, prin efectele pe care faptele ei le-au imprimat în vieţile atâtor oameni. De bunăseamă, când eşti regina şi ceea ce faci se răsfrânge asupra altor oameni, responsabilitatea ta devine imensă.

Ce om poate duce pe umerii săi o aşa apăsare? Unul puternic, cu siguranţă. Şi regina a fost un om puternic. Prin dăruire. Nu prin forţă, nu prin bogăţie, nu prin influenţă, prin dăruire. Şi-a dăruit timp, efort, bani pentru a ajuta pe romani. Nu era româncă. Dar a adoptat un popor peste care a venit să domnească. La rândul lui poporul a adoptat-o ca regină. Şi încet, încet, în crâmpeiul acesta de istorie a început să se nască un colţ de veşnicie.

O poveste pe care romanii şi-o amintesc şi astăzi atunci când dau numele reginei Mariei acţiunilor sau organizaţiilor filantropice. Avem Spitalul Regina Maria, Asociaţia Regina Maria, Crucea Roșie…

Regina nu mai e aici. Ea deja s-a întors ACASĂ. Dar spiritul ei filantropic a rămas în minte ca un reper, ca un model, demn de urmat atât timp cât pe pământ exista suferinţă. Iar în Cer există răscumpărare şi milostivire.

La Balcic veşnicia reginei Maria se traduce în frumoasa poveste de iubire a unui om pentru un petec de pământ (atunci românesc), pe care l-a văzut ca prefigurare a colţişorului de Rai râvnit.

E frumos Balcicul în plină vară. E frumos şi melancolic. Prezenţa reginei Maria respiră în fiecare colţişor. O scurtă plimbare prin grădina domeniului de la Balcic, aminteşte de o personalitate care a iubit frumosul naturii sălbatice sau a naturii umane, şi-a iubit copiii, a iubit românii, pentru care a devenit regina lor, a suferit sufleteşte şi trupeşte, s-a rugat în capela Stella Maris sau a scris şi a trăit pur şi simplu.

La 18 iulie 1938 regina Maria trecea la cele veşnice la Sinaia, nu la Balcic. În 18 iulie 2015, când l-am vizitat, Balcicul suferea încă de nostalgia amintirii unei prezenţe regale, demne, calde, fascinante. Pe domeniul întins din spaţiul bulgar, regina a construit o vilă pentru ea – Cuibul liniştit – şi vile pentru cei care o înconjurau sau o vizitau: vila de la moară, vila prinţului Nicolae, atelierul de croitorie,…

Nu e un palat sau un castel. În comparaţie cu mastodonţii pe care şi-i clădesc capete mai puţin încoronate, Cuibul liniştit păstrează proporţional armonios, la nivel arhitectural, patina timpului, pe un specific tradiţional românesc. Interiorul primitor, decorat simplu, suficient, este dominat de două spaţii de referinţă: biroul-dormitor al reginei şi spaţiul de rugăciune. Sunt două axe primordiale ale existenţei reginei.

Da, ştim, regina a fost o femeie foarte frumoasă. De aici, s-au născut multe legende legate de fidelitatea ei faţă de rege. Multe poveşti, multe speculaţii, dincolo de care fumul istoriei nu se risipeşte uneori aşa de uşor. Dacă i-a fost sau nu fidelă regelui nu este totuşi o problemă care să afecteze radical, structural mase întregi. Despre asta numai conştiinţa reginei poate da seama.

Ceea ce a oferit însă, ceea ce a făcut pentru ceilalţi nu ar trebui să fie diluat în valul uitării. Ce regină a mers pe front să îngrijească soldaţii ţării? În tranşee, în spitale, printre răniţi şi bolnavi, nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, nu s-a temut de molimă, nu s-a sfiit să facă binele de care era atât nevoie. Ce altă regină şi-a încurajat poporul cu atâta perseverenţă şi a ridicat moralul românilor în împrejurări atât de delicate? În timpul retragerii ţării în Moldova, regina Maria a promovat aspiraţiile conştiinţei romaneşti şi a influenţat intrarea României în război dar şi încheierea păcii din 1918. Ce altă regina poate fi considerată ctitoriță României întregi?

Şi cred, că nicio altă regina nu a fost recunoscută din timpul vieţii, atât de către colaboratori, cât şi de opozanţi drept una dintre figurile istorice de seamă ale neamului. Ce spun alţii despre regina Maria? Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși că româncă oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.” (Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts – A journey through history, St. Martin’s Press, New York, 1996)

Dincolo de mintea sclipitoare în probleme de stat, regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice în română şi engleză, precum și a unor povești și versuri pentru copii. Iată ce a scris în limba română:

  • Ilderim. Poveste în umbră și lumină, Editura literară a Casei Școlilor, București, 1921;
  • Regina cea rea, București, 1916;
  • Minola. Povestea unei mici regine triste, Tipografia serviciului geografic al armatei, Iași, 1918;
  • Sămânța înțelepciunii, Cluj, 1925;
  • Păsări fantastice pe albastrul cerului, Editura atelierelor grafice ale ziarului Universul, București, 1928;
  • Stella Maris. Cea mai mică biserică din lume, București, 1930;
  • Copila cu ochi albaștri, București, 1931;
  • În numele tău și Lacrimi, publicate în „Calendarul Regina Maria pe 1918”, Tipografia serviciului geografic, Iași, 1918.
  • Lucrări nepublicate: Scrisă când am devenit Regină, Paginile mele românești, București, Pagini scrise în decembrie 1916, Colonelul Boyle, Ioan Brătianu.

Nu am cunoscut-o direct, dar mărturiile existenţei şi acţiunilor unei regine, în lumina toridă de la Balcic, te duc cu gândul la rostul şi rolul nostru pe pământ şi în cer. Colţişorul de Rai al reginei Maria rămâne în Bulgaria. De el se bucură oricine îl vizitează. Când pleci de la Balcicul reginei, poţi spune cu mare convingere că veşnicia nu s-a născut numai la sat (cum spunea Blaga), ci acolo unde conştiinţa şi faptele omului se întâlnesc cu dorinţa şi voinţa lui Dumnezeu într-o dreaptă credinţă.

Nu suntem veşnici cu trupul pe pământ, dar faptele, gândurile noastre rămân în veşnicie tocmai prin efectele pe care le au asupra noastră şi asupra celorlalţi. Nu deţinem veşnicia din mintea şi din sufletul celorlalţi, dar la veşnicia de Sus toţi suntem chemaţi să fim părtaşi. Fie că vrem, fie că nu vrem să conştientizăm această realitate.

de Claudia Chiorean Ortodoxia Tinerilor

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php