† Mircea Nicolau 1914 – 2011
Mircea Nicolau s-a născut în 1914 în Bucureşti. Ca student al facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, a avut ca profesori adevărate personalităţi ale intelectualităţii interbelice ca: Nae Ionescu, Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu.
În această perioadă se încadrează în Mişcarea Legionară (ML), în cadrul căreia devine, în 1936, şeful organizaţiei Ialomiţa. În 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activează clandestin în comandamentul de prigoană, constituind legături cu structurile din întreaga ţară. Începând din ianuarie 1939, este alături de Horia Sima, coordonatorul comandamentului clandestin, pe care îl găzduieşte şi îl conduce la diverse gazde, până în martie, când acesta iese din ţară prin Banat. În martie 1939 este arestat dar este eliberat din lipsă de probe. Tot acum preia conducerea organizaţiei Corpului Razleţi din ML.
În octombrie 1940, sub Statul Naţional Legionar este numit şeful Poliţiei în Oltenia. După aşa numita rebeliune, este condamnat la moarte în contumacie de regimul antonescian. Arestat în iunie 1941, este rejudecat şi condamnat la 20 ani munca silnică. Este eliberat în 1946, iar în 1947 participă la vârf la organizarea Rezistenţei Naţionale Anticomuniste, alături de comandantul legionar Nicolae Petraşcu. Prins în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Cunoaşte calvarul închisorilor comuniste, fiind tratat de autoritaţile represive ca un element periculos pentru sistem.
Eliberat în 1964, la amnistia generală, i se refuză dreptul de a preda în învăţământ, muncind toată viaţa ca muncitor necalificat sau cel mult contabil.
Încă din primele zile ale lui 1990, se remarcă activ în reorganizarea vechilor luptători din ţară.
La 92 de ani, in 2007, a publicat la Editura Criterion cartea de memorii “Curajul de a sfida moartea“, un dialog cu regretatul Gabriel Stanescu, discipolul lui Mircea Eliade.
A plecat in vesnicie pe 12 decembrie 2011.
Mircea Nicolau, Prezent!
