Voi nu suferiti – am auzit spunand pe cineva care cobora de la Cluj la Turda, catre prietenii sai legionari. Era un om tânăr si cinstit. Dupa tot ce s-a intamplat si nu s-a intamplat, un om tanar si cinstit crede ca poate spune legionarilor, ardelenilor lumii noastre spirituale: voi nu suferiti, voi nu participati.E adevarat, Legiunea nu participa la drama romaneasca: ea este in drama romaneasca. Asa a fost intotdeauna. Iar oamenii care numai ocazional (adica in ceasul dezastrelor) sunt in drama romaneasca, n-au inteles Legiunea. Cred ca n-au s-o inteleaga niciodata. Dar pentru ca sunt cinstiti, sa le vorbim inca o data. Nu le vom mai vorbi de multe ori. Legiunea n-a fost contemporana cu restul Romaniei. Nici astazi nu este asa. Cei care cuteaza a spune legionarilor ca nu sufera, n-au vazut nici macar atat că Legiunea a adus in lumea noastra tocmai suferinta. Intr-o vreme cand toata lumea traia in beatitudine, Legiunea suferea. Ea singura a inteles ca nu s-a sfarsit nimic odata cu intregirea. Ca trebuie sa vina si implinirea romaneasca. Si ca, pentru o asemenea implinire, neamul nostru trebuie sa treaca prin noi crize. Legiunea singura a fost in permanenta criza si suferinta.
Cititi – dar cititi odata, nu mai vorbiti asa, din auzite! – ce scria Capitanul pentru anii dinainte de 1927: „Ce tragedie infioratoare sa rezisti zece veacuri contra tuturor impilarilor si sa mori de foame si mizerie in Romania mare, pe care tu ai asteptat-o timp de un mileniu.” Cititi tot ce au scris oamenii care sufereau pentru tara lor, intr-un timp cand ceilalti -desnadajduitii de astazi- nu vedeau nici mizerie, nici foame, ci doar fericirea Romaniei de a fi Mare. Cititi si intrebati-va daca ati fost contemporani cu legionarii.
Iar astazi ce le cereti? Le cereti sa faca un gest nebunesc. In timp ce voi ati desnadajduit, Legiunea crede; stie, poate. Gest nebunesc pentru „a spala onoarea tarii?” Dar gest nebunesc au facut studentii in 1923 cand, desnadajduiti, au complotat si au hotarît sa aplice o pedeapsa exemplara celor care, prin pacatele lor, tradau tara. Sa se intoarca in 1923?
In 1923 studentii n-au fost intelesi in desnadejdea lor, nu erau contemporani cu restul Romaniei. In 1940, legionarii nu sunt intelesi de toti ceilalti in nadejdea lor: nici astazi nu stau in raport de contemporaneitate. Lumea cealalta abia azi descopera anul 1923; abia azi descopera coruptia; dar mai ales abia azi descopera dezastrul. Fiindca a venit dezastrul peste ea. A venit pana la 22 km de Brasov!
Iar astazi, cand tanarul coborît de la Turda se intreaba cum de pot unii frati de-ai sai striga: „Traiasca Legiunea”, in loc sa strige „Traiasca Romania Mare”, i-am putea lesne raspunde: pentru ca primul strigat inseamna cel de-al doilea, plus ceva. Dar nu i-o vom spune. Nu suntem contemporani.
