Pr. Arsenie Papacioc: „Toată viaţa ne pregătim de moarte”

0 58

La Părintele Arsenie Papacioc se intră greu, căci este foarte căutat. El a instituit o regulă: te cheamă la 7.00 dimineaţa, chiar dacă nu te poate primi decît după multe ore de stat la coadă. Te supune astfel unui exerciţiu de smerenie prin care dovedeşti cu adevărat că ai nevoie de cuvîntul său. Şi mai greu este însă să-l convingi pe Părintele Arsenie să-ţi acorde un interviu. Totuşi, Părintele a spus deseori ce crede în întîlniri cu ziariştii. A fost întrebat cam despre toate racilele vremurilor şi despre cum putem lupta noi, creştinii, cu ele. De aceea, nu publicăm aici un interviu propriu-zis, ci fragmente dintr-un dialog duhovnicesc purtat recent de Pr. Arsenie cu cîţiva membri ai grupării ROST. Să ne fie de folos.

 

Neamul: „Să ne onorăm numele de român”

Pentru un creştin ortodox contează apartenenţa la neamul său? Sînt preoţi care susţin că, de vreme ce eşti creştin ortodox, deci eşti om care îi urmezi lui Hristos, nu mai contează apartenenţa etnică. Datoria ta ar fi să duci o viaţă creştină adevărată, nu să faci neapărat ceva pentru neamul tău. Avem datorii faţă de neam?

Da. Să fii mîndru că porţi numele neamului tău şi să-l onorezi prin tot ceea ce faci. Înainte de toate, desigur, trebuie să-i respecţi legile creştine.

 

Biserica: „În Sinod nu ne trebuie deştepţi, ci trăitori”

Are nevoie Biserica Ortodoxă Română de o înnoire, în sensul unei altfel de abordări a credincioşilor şi poate de o împrospătare a ierarhiei?

Sigur, este necesară o anumită înnoire. Am stat de vorbă cu ierarhi care voiau să demisioneze, pentru că nu se împlinesc multe lucruri în Sinod. Dar le-am spus că nu au voie să abandoneze, căci asta e laşitate. M-au ascultat şi au rămas. Ierarhii care fac parte din Sinod trebuie să ducă o viaţă aproape sfîntă şi totodată să vegheze asupra vieţii tuturor credincioşilor. În Sinod avem nevoie de oameni trăitori ai Ortodoxiei, nu de deştepţi.

De ce nu există o colaborare între ierarhia BOR şi intelectualii creştini?

Intelectualii, dacă sînt creştini ortodocşi, trebuie să vină singuri lîngă ierarhia bisericească, să pună umărul. Au această datorie de a face ceva pentru Biserică.

 

Duhovnicii: „E nevoie de eroism ca să împlineşti cunoştinţele”

Marii duhovnici ai României sînt, în general, din generaţia Sfinţiei Voastre. Aveţi urmaşi de acelaşi calibru? Există o nouă elită preoţească?

Există. Sînt buni duhovnici mai tineri şi vor fi cunoscuţi de către credincioşi. Căci dacă oamenii îi vor fi apreciat pe cei dinainte, vor ştii să-i găsească şi să-i aprecieze şi pe cei noi. Bine, aşa sînt părinţi mulţi, dar nu ştiinţa le lipseşte pentru a fi puternici duhovniceşte, ci vitejia de a apăra Adevărul. Dacă te temi de moarte, nu poţi apăra şi nu poţi să dai cuvînt bun. Trebuie să trăim cu conştiinţa morţii; nu putem ocoli moartea şi toată viaţa ne pregătim pentru ea. Dar dincolo de moarte ne aşteaptă fericirea veşnică, dacă îl urmăm pe Hristos. Aşdar, orice preot, ca şi orice creştin, trebuie să mărturisească Adevărul cu orice preţ. Căci, pînă la urmă, nici nu avem ce pierde. În cel mai rău caz ne omoară, dar pentru asta nu trebuie să ne îndulcim poziţia. Sînt duhovnici buni la noi, însă e nevoie de eroism să împlineşti cunoştinţele.

 

Integrarea: „Mă bucur că scăpăm de ruşi”

Ce înseamnă pentru Biserica Ortodoxă Română integrarea în Uniunea Europeană? Cum va răspunde Biserica acestei noi şi importante provocări?

Prea multe nu ştiu nici despre Uniunea Europeană, nici despre ce înseamnă propriu-zis aderarea ţării noastre la această organizaţie. Dar mă bucur că scăpăm de ruşi, că vom avea o pază, un spate, o autoritate. La ora actuală sîntem desconsideraţi, iar de la est vine permanent pericolul – rusul nu se astîmpără. Ne va costa integrarea asta, e adevărat…

UE este o alcătuire suprastatală în care domină spiritul secularist. Integrarea României ar putea împinge statul spre minimalizarea credinţei şi spre adoptarea unor măsuri în afara credinţei noastre.

Au făcut organizaţiile masonice orice să-l înmoaie pe Hristos, dar n-au reuşit. Adevărul te provoacă să-l ataci, că dracul este prezent pretutindeni şi nu stă degeaba. Însă, diavolul are o durere mare: că nici noi nu sîntem proşti. Ne întrebăm care e rostul nostru în viaţă şi acţionăm în consecinţă. Nu trebuie să ne temem de nimic, deci nici de UE, dacă rămînem în credinţă.

sursa: Revista Rost

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php