Astăzi îndrăgitul cântăreţ, actor şi compozitor Tudor Gheorghe împlineşte 69 de ani. Acesta s-a născut la 1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj, dintr-o familie de țărani. Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile mai ales că tatăl său Ilie Tudor, cântăreț la biserică, a fost arestat ca legionar și deținut politic în mai multe temniţe comuniste.
“Din cauza credinţei, tata a fost condamnat la închisoare vreo 22 de ani, de unde a ieşit mai credincios, după aproape șapte ani. Închisoarea tatei m-a întărit şi pe mine, deşi pare ciudat. Am rămas la intrarea în adolescenţă fără tată, aruncat pe drumuri într-un fel. Şi atunci trebuie să înveţi să supravieţuieşti. Nu fizic, pentru că la vârsta aia nu se punea problema. Trăiau copiii săraci, fără doar şi poate. Fiind la ţară, ne urcam în pom primăvara, odată cu corcoduşele sau cireşele şi coboram toamna cu nucile şi cu gutuile. Nu era o problemă să te hrăneşti. Problema spirituală era cea mai gravă. Pentru că puteai să te pierzi altfel, dacă nu aveai o încredere, dacă nu credeai în ceva, intrai într-o stare pe care azi o numim depresivă. Te blegeai, aşa ziceau ai mei”, îşi aduce aminte Tudor Gheorghe.
A făcut liceul în Craiova, apoi a urmat cursurile Institutului de Teatru din București. În 1966, după absolvire, a fost angajat la Teatrul Național din Craiova.
Nu şi-a neglijat pasiunea pentru muzică iar în 1969 a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului”, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu. După alți doi ani de studii aprofundate, făcute la Institutul de folclor din București a urmat al doilea recital – „Șapte balade”.
Totuşi, din cauza “originior nesănătoase” şi a faptului că tatăl său nu a condamnat credinţa sa naţionalistă din tinereţe, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea organelor de represiune comuniste. De la cenzurarea spectacolelor s-a ajuns în final să i se interzică să mai concerteze timp de un deceniu, până la prăbuşirea regimului Ceauşescu din 1989. Interdicţia a venit în 1979, imediat după premiera spectacolului “Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale.
După 1989 revine în forţă cu concerte în toată ţara şi în afara graniţelor, stilurile abordate fiind extrem de diferite, de la compoziţii proprii şi orchestraţii clasice, până la romanţe şi muzică lăutărească tradiţională românească.
În 2002, pentru activitatea sa artistică, președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Tudor Gheorghe Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
Ilie Tudor
Ca un fapt inedit, tatăl lui Tudor Gheorghe, a fost unul din cei 70 de copii proveniţi din familii nevoiaşe luaţi din satele Olteniei şi crescuţi, la iniţiativa fondatorului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, la sediul central al organizaţiei din strada „Gutenberg”, din Bucureşti, cu scopul de a studia Comerţul. Ilie Tudor avea 14 ani când a ajuns în Capitală şi a cunoscut personalităţi uriaşe ale naţionalismului românesc precum Corneliu Codreanui, Ion Banea, Nicolae Totu, generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Bănică Dobre, Nicoleta Nicolescu sau Gh. Clime, care şi-au pus amprenta asupra concepţiei sale de viaţă.
După instaurarea comunismului, din cauza convingerilor sale politice, a plătit cu ani grei de temniţă, între 1958 şi 1964 trecând, pe rând, prin închisori din Craiova, Gherla, Aiud şi prin Colonia de muncă Salcia. A cunoscut în detenţie alţi legionari marcanţi precum poetul Radu Demetrescu Gyr, prinţul Alexandru Ghica, părintele profesor Dumitru Staniloae, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea sau Vasile Militaru.
Ca răsplată a activităţii sale literare, dar şi a jertfei pe care a depus-o în temniţele comuniste, poetul, scriitorul şi cântăreţul din Podarii Craiovei a primit din mâna fostului patriarh Teoctist, ca distincţie, Crucea Patriarhală pentru mireni. Ilie Tudor a publicat volumul de însemnări din temniţele comuniste „De sub tăvălug” (2003), volumul de poezii „Cuvinte răstignite” (2003), „Mlaştina deznădejdii” (2006), cărticica de versuri „Gânduri din strana bisericii” (2007) şi “Un an lângă Căpitan” (2010), carte dedicată perioadei în care l-a cunoscut personal pe Corneliu Codreanu. Sursa: FrontPress.ro
