Evreii si crimele antiromanesti: O controversa nerezolvata (IV)

0 106

Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese au contribuit si evrei.

Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.

Ar fi mai mult decat imprudent sa afirmam ca toti evreii din Basarabia si Bucovina ar fi fost vinovati.

De altfel, chiar in rapoarte se mentioneaza ca nu doar o parte a evreilor s-au dedat la acte violente, dar si ucraineni si bulgari. Pana si unii romani si-au dovedit nestatorniciile loialitatii lor.

Privind intamplarile cu ochi critici

In afara de acest lucru, unele marturii par intr-adevar viciate, cum ar fi una rememorata in raportul din 7 iulie 1940:

„La Chisinau 400-500 evrei comunisti constituiti in banda, inarmati unii cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionet, medicul spitalului de copii, ca imediat cladirea acestuia sa le fie predata.

La incercarea medicului de a calma spiritele, l-au impuscat, dupa care au navalit in spitalul devastandu-l complet, iar pe copiii aflati internati omorandu-i si aruncandu-i afara pe geamuri.”

Se observa o asemanare destul de suspecta cu mitul omorului ritual, atat de intalnit in Evul Mediu, al copiilor crestini de catre evrei pentru sangele lor.

Usurinta unei iluzii

Totusi vocile erau unanime la acea vreme in condamnarea tuturor evreilor. Pana si un Nicolae Iorga s-a aratat indignat, iar intr-un articol deja devenit cunoscut „De ce atata ura?” i-a blamat pe evrei spunand:

„Se aduna si cresc vazand cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramant.

Inalti magistrati si bravi ofiteri, cari si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romanilor, au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli.

Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa, ale caror valuri de ura s-au deslantuit ca sub o comanda nevazuta.”

Cu siguranta, pentru un necunoscator, ca un om de talia lui Nicolae Iorga sa aiba o astfel de iesire ar confirma fara urma de indoiala culpa evreilor.

Insa el era purtatorul unor puternice convingeri antisemite, criticandu-l, printre altii, chiar si pe I.L. Caragiale pentru contactele sale cu diferiti evrei din lumea literara.

In felul sau deja consacrat, dramaturgul roman marturiseste ca Iorga „…creste inalt, dar stramb.”

Opiniile radicale rascolesc trecutul

Cu siguranta este nechibzuita tentativa de a culpabiliza intregul element etnic pentru violentele din Basarabia si nordul Bucovinei, dar la fel de nechibzuita este si exonerarea invinuitilor, doar pentru a se pastra neintinata perceptia evreilor ca victime.

Cazurile in care unii evrei s-au dedat la acte violente sunt consemnate, la fel ca si cele in care unii romani, ucraineni sau bulgari i-au primit cu bratele deschise pe sovietici, marturiile dovedindu-se nepartinitoare in multe instante.

Numai ca vina colectiva imprimata asupra evreilor din Basarabia si nordul Bucovinei a fost dirijata politic cu ajutorul presei, jucand un rol important in alimentarea si exacerbarea pornirilor antisemite.

Ziarele vremii erau pline de articole tendentioase, unele cu intamplari odioase, dar fabricate, incercand sa potoleasca vocea rusinii ce rasuna in toti romanii.

Parasind fara lupta provinciile romanesti, indignarea, mania si revolta simtita de oameni a fost indreptata de autoritati prin diferite mijloace catre evrei. Insa nu trebuiesc uitate realitatile concrete din care au izvorat.

Totusi, la peste jumatate de veac de la aceste intamplari, interpretarile sunt incadrate in doua curente de opinii radicale.

Unii au incercat sa dezminta in intregime violentele, in timp ce altii au sustinut ideea ostilitatii totale, ambele parti facandu-se vinovate de un triaj atent al dovezilor ce le-ar valida tezele.

Este evident ca unii etnici evrei s-au comportat blamabil in timpul retragerii, insa acest lucru nu ar trebui sa fie un barometru al atitudinii intregii populatii din Basarabia si nordul Bucovinei.

Pe de alta parte, numarul mare de intamplari in care ei au fost implicati nu a facut nimic altceva decat sa incite alte acte de violenta ale unor romani impotriva evreilor de rand, inca un fapt consemnat in rapoartele vremii.

sursa: Ziare.com

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php