Evreii si crimele antiromanesti: O controversa nerezolvata (III)

0 97

Pe 28 iunie 1940 ultimatumul este acceptat. Unitatile sovietice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Sunt impiedicate evacuarile, refugiatii sunt atacati si agresati, constransi sa nu plece, iar ostasii romani, prinsi si batjocoriti, unii ucisi. La aceste excese au contribuit si un numar insemnat de evrei.

Documentele vremii le-au consemnat fara tagada violentele si injosirile comise. Unii au pactizat cu trupele sovietice, in timp ce altii s-au dedat la acte barbare.

Desi existenta unor multitudini de surse care ii invinuiesc pe evrei nu este combatuta, in raportul final al Comisiei Internationale pentru studierea Holocaustului se pune sub semnul intrebarii masura in care ele ar fi izvoare obiective.

Marturiile vremii sunt criticate

Generalizarile, exagerarile, prejudecatile, lipsa detaliilor, a luciditatii si claritatii, informatiile neverificate, pana si paranoia unora dintre autorii inscrisurilor ar fi numai o parte a motivelor pentru care valoarea documentara a acestor surse ar fi compromisa.

Se arata ca evreii erau la fel de tematori ca si romanii fata de sovietici si daca intr-adevar ar fi fost neloiali nu s-ar fi retras odata cu trupele romane si ar fi ramas in teritoriile cedate.

Justificari ce ridica probleme

Insa ministrul Internelor, generalul David Popescu, face cunoscut intr-un comunicat eliberat pe data de 4 august, ca in doar doua luni de la raptul teritorial 112.000 de oameni au trecut granita in Uniunea Sovietica, raspund acuzatiilor internationale ca evreilor li se ingradeste libertatea de miscare.

Tot in respectivul raport, se face asertiunea ca documentele nu fac deosebiri intre evrei si urcrainenii din teritoriile cedate, cei din urma fiind cunoscuti pentru sentimentele prosovietice.

Prin urmare nici masura in care evreii au participat la actiunile antiromanesti nu poate fi stabilita, mai ales ca sunt pomenite si cazuri in care insisi functionarii romani i-au binevenit pe sovietici.

Sunt redate apoi cateva randuri scrise de regele Carol al II-lea care se arata dezamagit de faptul ca numerosi lideri locali au tradat si pactizat cu sovieticii.

Insa, si nu este singurul exemplu, citind nota informativa din 30 iunie 1940, se poate observa clar ca se face deosebire, mentionand ca vinovati pentru tulburari evreii comunisti, impreuna cu ucrainenii.

Si mai suspecta este sublinierea faptului ca si romanii au avut un comportament blamabil, dand spre ilustrare cazul primarului din Soroca, Gheorghe Lupascu, care i-a primit cu bratele deschise pe sovietici.

Tertipul logic folosit urmareste discreditarea celui ce invinuieste, prin prisma faptului ca si el se face vinovat de faptele pe care le acuza.

O astfel de argumentare eronata urmareste doar sa compromita pentru a se evita un raspuns clar la acuzatiile formulate.

Pentru ca raportul se foloseste de inscrisurile regelui Carol al II-lea, putem in acest sens sa precizam si insemnarile sale de pe 29 iunie 1940:

„Excese de orice fel ale populatiei minoritare, mai ales evreii, care ataca si-i insulta pe ai nostri; au fost ofiteri batjocoriti, unitati dezorganizate.”

In aceeasi ordine de idei, le putem adauga si pe cele din 6 iulie 1940, in care el face referire la consecintele acestor fapte:

„Stirile din tara sunt ingrijoratoare : purtarea evreilor din Basarabia si Bucovina a fost asa de rea cu ocazia evacuarii incat a provocat o reactie si o indignare care se manifesta prin excese, asasinate, devastari”.

Concluzii referitoare la evenimentele din timpul retragerii

Vina pentru aceste atrocitati este aruncata asupra evreilor, considera autorii raportului, pentru ca ei au reprezentat un „paratrasnet politic” ideal.

Liderii tarii au deturnat revolta simtita de oameni si au indreptat-o asupra evreilor, incurajand in acelasi timp sensibilitatile antisemite.

Chiar daca la inceputul capitolului vinovatia evreilor era doar un „cliseu” istoriografic, totusi se recunoaste inspre final ca trupele romane s-au confruntat cu atitudinile agresive nu doar ale sovieticilor, dar si ale unui numar mare de locuitori ai Basarabiei si Bucovinei, unii dintre ei fiind si evrei.

Numai ca pornind de la aceste cazuri, ajutati si de presa, s-a repercutat in constiinta vremii notiunea ca evreii, in plenitudinea lor, erau antiromani, de unde si violentele impotriva lor in timpul, dar si in perioada urmatoare retragerii.

sursa: Ziare.com

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php