PUNCTUL FINAL AL VÂNZĂRII ROMÂNIEI

1 90

Tembelizarea românului este deja raportată ca misiune îndeplinită în cercurile de putere şi de interes ale lumii. Avem o nouă propunere legislativă de la aleşii noştri şi deja ea este îmbrăţişată ca soluţie salvatoare a neamului – să vindem terenul ţării către străini.

Cât de înstrăinat sufleteşte să fii ca să nu vezi pericolul ce ne paşte pe toţi: acela de a deveni noi străini în ţara noastră, pe pământul nostru.

Se pare însă că manipularea este la eficienţă maximă, iar ţugulanul român înghite orice.

PSD şi PNL au lansat în dezbatere şi au votat în delir ,,pentru,, legea privind vânzarea terenurilor către străini.

Deşi art. 3 alin. 1 din Constituţie zice că teritoriul României este inalienabil, asta nu mai e un impediment demult pentru cei hotărâţi să ne cumpere cu totul.

În conţinutul noţiunii de teritoriu se includ terenurile care formează suprafaţa statului Român, ale cărui graniţe sunt scrise cu sângele străbunilor noştri.

Deşi Constituţia a fost iniţial restrictivă pe acest aspect, apoi mai permisivă, după modificări, într-un final bubulii au reuşit să atingă ţinta propusă: vânzarea la liber a Grădinii Maicii Domnului!

În faţa acestei situaţii nu eşti român dacă nu stai să reflectezi măcar un minut la semnificaţiile unei asemenea manevre politice. Iar dacă stai, inevitabil te uiţi în trecutul tău şi vezi că doar în ultimul secol zeci de mii de români au murit pentru ca acest pământ al ţării să rămână un tot şi aparţinând acestui neam. Aceste mii şi zeci de mii de români nu sunt alţii decât moşii şi strămoşii noştri care şi-au dat viaţa pentru ideea de integritate, unitate, neatârnare, neştirbirea hotarelor.

Şi acum ce facem noi, urmaşii lor? foarte simplu – scuipăm pe memoria lor, pe faptele lor, pe sângele lor. De fapt nu facem decât să scuipăm pe noi înşine, vrând parcă să confirmăm întregii lumi că nu avem niciun Dumnezeu, că suntem dispuşi la orice pentru câţiva bani aruncaţi evident în scârbă de cei care ne cumpără atât de uşor şi terenul pe care călcăm.

Pentru cine nu ştie vânzarea presupune transfer al dreptului de proprietate care este definit ca „dreptul unei persoane de a utiliza şi de a dispune de un bun, într-un mod excesiv şi absolut, sub rezerva unor limitări precizate de legiuitor”.

Deasemenea, un astfel de drept poate fi lăsat moştenire şi e greu de crezut că străinii care vor veni să cumpere vor avea succesibili români.

Evolutiv, manevra politică a fost cam aşa :

  • În 1991 s-a prevăzut că “Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”. 
  • În 2003 se schimbă situaţia şi “Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală”; aşadar s-a inserat o normă de trimitere către o viitoare lege specială.
  • În 2005 apar legile nr. 247 şi nr. 312 care reglementează expres dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine; legea e în vigoare de la data aderării României la UE, 01.01.2007; făcătura este de nivel macro întrucât străinilor li s-a facilitat acest drept în condiţii reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate.
  • În fine, proprietatea privată conţine tendinţe de extindere continuă, de concentrare şi centralizare, conducând treptat la monopoluri, iar faptul că nu există limită la cumparare, teoretic poate determina o situaţie în care tot terenul României poate fi cumpărat de x cetaţeni străini, iar cum proprietatea privată este garantată de stat, chiar acesta va veghea la “liniştea” noilor proprietari străini, stat care ar trebui să protejeze interesul naţional, nu interese străine de neam şi ţară.

Ne întrebăm cum am ajuns aici? Nu este cazul, răspunsul îl are fiecare în faţa ochilor: în momentul în care te duci şi trimiţi un idiot sau un corupt în Parlament să te reprezinte nici să nu îndrăzneşti să speri la altceva decât la bătaie de joc din partea acestuia la adresa ta! Tu îl trimiţi acolo iar el, în numele tău, votează să îţi vândă ţara; te plângi apoi de ceea ce face el în numele tău? Te plângi degeaba pentru că primul idiot eşti tu, cel care l-ai votat; el, deşi nemernic, trădător de neam şi ţară şi de multe ori idiot notoriu, totuşi a fost suficient de şmecher să te convingă să îl trimiţi în Parlament spre a te reprezenta.

Aşa că atunci când te mai ambalezi de trădarea intereselor tale de către omul politic adu-ţi aminte de momentul când, într-un delir incontrolabil, te duceai fericit către secţia de vot.

Iar acum, cu aceeaşi inconştienţă, eşti gata să îţi negi trecutul, să sfidezi suferinţa părinţilor şi bunicilor tăi, iar mirajul dat de zăngănitul monedelor încasate pe o palmă de pământ frânge în tine orice urmă de trăire omenească, darămite românească.

Pot să înţeleg lipsa de românism – atâta vreme cât statul nu face decât să ne umilească de 20 ani, nu oferă nimic, promovează non valoarea, protejează corupţia, percepe zeci de taxe care nu se refectă într-un trai mai bun pentru noi etc.

Ce nu pot însă să înţeleg este ce ai cu strămoşii tăi, cum poţi să le întorci spatele şi să calci cu bocancii pe mormintele lor? Cine eşti tu să faci asta?

Aşa ca tu, române, nu ai în prezent decât ceea ce meriţi, ceea ce ai ales cu voinţa ta liberă şi neviciată la fiecare moment în care ai fost chemat să îţi hotărăşti soarta.

În aceste condiţii să nu te miri dacă într-o zi vei constata că eşti sclav în propria ta ţară şi că Dumnezeu nu îţi mai ascultă rugăciunile.

Apropo, române, mai ai Dumnezeu?!

Propuneri de lege ferendă (în variantă naţional-creştină):

  1. Modificarea art. 44 alin. 2 din Constituţie, în sensul ca cetăţenii străini, apatrizii si persoanele juridice cu actionariat compus din cetăţeni străini, din apatrizi sau din alte persoane juridice în care să se regăsească sub orice formă elemente de extraneitate, nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor in Romania.
  2. Abrogarea expresă a dispoziţiilor cuprinse în legea 247/2005 privind reforma proprietăţii legate de dobândirea terenurilor în România, sub orice formă, de orice altă persoană fizică sau juridică decât cetăţenii români dovediţi cu acte valabile.
  3. Abrogarea expresă a legii nr. 312 prin care se reglementează dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine.
  4. Menţinerea posibilităţii pentru cetăţenii străini şi apatrizi sa ia în administrare / concesionare/ închiriere teren în România, cu menţiunea că oricare ar fi durata administrării / concesionării / închirierii nu se poate dobândi dreptul de proprietate.
  5. Menţinerea şi garantarea prevederilor constituţionale în legătură cu bogăţiile României (ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege), care rămân de interes public, care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, care sunt inalienabile si care, în anumite condiţii, pot fi date în administrare / concesionare/ închiriere, însă sub controlul direct al Parlamentului.

 de avocat Dumitru Urtimud

 

1 Comment
  1. linus says

    Poa’ sa-l cumpere, ca nu-l duce la Domnul sau, ma rog, la aghiuta. Tot aici ramâne pamântul. S-apoi legile se schimba, nici o lege nu are mai mult de câteva decenii. Mai ales la noi, cu atâtea hahalere.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php