VICTORIE LA SENAT! Legea antilegionară a primit aviz negativ la Comisia de apărare şi siguranţă naţională. Raport de respingere la Comisia juridică. Guvernul desfiinţează juridic expunerea de motive a proiectului de lege.

4 120

Comisia juridică a Senatului României a adoptat un raport de respingere a proiectului legislativ L724/2013, iniţiat de Crin Antonescu şi alţi doi lideri liberali, în vederea modificării OUG31/2002 în vederea incriminării penale a manifestărilor şi organizaţiilor cu caracter legionar.

Raportul de respingere vine pe fondul emiterii ieri a unui aviz negativ de către Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, după repetate dezbateri şi amânări solicitate de ministerele de resort şi serviciile secrete, în scopul aprofundării obiecţiilor şi documentelor înaintate de Partidul „Totul pentru Ţară”, precum şi ca urmare a neconcordanţelor dintre prevederile proiectului de lege şi cele ale noului cod penal.

Departe de a putea spune că lupta s-a încheiat, avizul negativ al Comisiei de apărare şi raportul de respingere dat de Comisia juridică, reprezintă incontestabil o victorie importantă, prin faptul că ele vin să confirme încă o dată faptul că legionarii şi urmaşii lor au dreptul legal şi constituţional de a-şi promova convingerile politice. Mişcarea Legionară, reprezentată astăzi prin cei care şi-au sacrificat tinereţea şi viaţa pentru libertatea şi demnitatea poporului român, precum şi de continuatorii lor legitimi, reprezintă o realitate de necontestat a României de astăzi, reafirmându-şi legalitatea manifestărilor şi punctelor de vedere.

Contribuţiile, deseori mergând până la jertfa supremă, ale legionarilor din ţară şi din exil  la lupta împotriva totalitarismului comunist şi reinstaurarea în România a statului de drept, reprezintă o certitudine care nu poate fi contestată. Şi iată că autorităţile iau în seamă acest lucru, în ciuda presiunilor morale exercitate de anumite cercuri de extracţie marxistă, care nu fac decât să aducă deservicii stabilităţii şi normalităţii statului român.

Este totodată şi un act de dreptate şi de minimă consideraţie pentru memoria unor personalităţi de marcă ale culturii româneşti interbelice care au aderat la Mişcarea Legionară şi ale căror opere ar putea suferi grave intervenţii ale cenzurii penale în urma adoptării unui astfel de proiect legislativ.

Nu putem decât să felicităm pe toţi cei care au analizat cu obiectivitatea şi au luat decizii pe baza conştiinţei.

Victoria de la Senat aparţine tuturor celor care au sprijinit, într-un fel sau altul, demersurile oficiale sau mediatice al Partidului „Totul pentru Ţară”, în această perioadă grea în care presa, organizaţiile pentru drepturile omului şi instituţiile investite să apere legea au preferat să instituie un adevărat tabu în jurul acestui proiect de lege cu consecinţe dintre cele mai grave. Mulţumim celor care au răspuns invitaţiilor noastre la manifestări publice dar şi celor care, din timpul lor, au sacrificat sprijinindu-ne în amplele eforturi de sensibilizare şi informare a instituţiilor romîneşti şi din afara ţării cu privire la riscurile şi abuzurile presupuse de acest proiect de lege.

aviz comisia aparare Legis_PDF_2013_13L724ca6 tptPrin campania dusă cu consecvenţă începând din 8 octombrie 2013, din ziua iniţierii proiectului de lege, Partidul „Totul pentru Ţară” dovedeşte încă o dată că reprezintă cu cinste singura formulă instituţională de manifestare în viaţa publică românească a legionarilor şi urmaşilor acestora. Au existat şi alte luări de poziţie, ale unor persoane individuale sau ONG-uri, pe care le salutăm şi le preţuim aşa cum se cuvine.

Dar dincolo de toate, aşa cum spuneam, victoria de astăzi aparţine tuturor celor care s-au implicat, ştiut sau neştiut, în demascarea caracterului profund nedemocratic, nedrept şi neconstituţional al acestui proiect de lege.

Tuturor, întreaga noastră consideraţie!

Mai jos, punem la dispoziţia publicului şi mass-mediei, pentru prima oară, punctele de vedere înaintate de noi celor 4 comisii permanente ale Senatului. Dar şi punctul de vedere al Guvernului, care cuprinde interesante puncte de vedere cu privire la problema introducerii legionarismului în rândul categoriilor incriminate de OUG31/2002.

Astfel, vom vedea cum juriştii primului ministru au ridicat obiecţii cu privire la argumentele aduse de Crin Antonescu în expunerea de motive a proiectului de lege, sesizând neconcordanţe precum aceea că „includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea acestor fapte ca fiind infracţiuni” în sensul Legii 51/1991 (în caz contrar fiind necesar, „pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă”), ori faptul că invocarea unei decizii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[2], ca reglementare care “statuează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste”, este neîntemeiată, decizia în cauză neavând caracter de reglementare.

Punctul de vedere al Guvernului este deosebit de important deoarece, chiar dacă avizează pozitiv proiectul, condiţionează aceasta de critica juridică de mai sus, ceea ce desfiinţează practic expunerea de motive a proiectului legislativ, descalificând ca om politic pe Crin Antonescu, iniţiatorul său, care a înţeles să preia ad-literam creaţia spiritului totalitar al lui Alexandru Florian, şeful Institutului Elie Wiesel.

Aşa cum spuneam însă, nu trebuie să demobilizăm. Am câştigat o victorie, dar nu războiul. Pericolul nu a trecut! Vigilenţa şi prudenţa trebuie să însoţească bucuria acestui moment.

LUPTA CONTINUĂ!

Cu respect,

Florin Dobrescu

Preşedintele executiv al Partidului „Totul pentru Ţară”

_____________________________________________

PUNCTELE DE VEDERE ÎNAINTATE COMISIILOR PARLAMENTARE

PARTIDUL “TOTUL PENTRU TARA”, str. Veseliei 21, sector 5, Bucuresti, Tel. 0722749249, contact@totul-pentru-tara.ro

Nr. 11 / 30.01.2014

Către: SENATUL ROMÂNIEI

În atenţia:

 Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

 Comisiei juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări

 PUNCT DE VEDERE

faţă de propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşiea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii proiect care prevede între altele incriminarea penală a organizaţiilor şi manifestărilor considerate a avea caracter legionar.

Domnilor Senatori,

În cele ce urmează vă semnalăm o serie de prevederi care, în opinia noastră, sunt incompatibile cu drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei umane, aşa cum sunt ele stipulate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, document internaţional fundamental, şi critalizate în Constituţia României. Dreptul la liberă exprimare, dreptul de asociere, libertatea de gândire şi conştiinţă, cuceriri sacre ale Revoluţiei din decembie 1989 vor fi flagrant încălcate prin prevederile acestei legi, dacă va fi adoptata sub forma propusa spre dezbatere publică.

Când afirmăm cele de mai sus, ne referim la acele prevederi care introduc în textul OUG 31/2002 incriminarea penală a organizaţiilor şi manifestărilor considerate a avea caracter legionar, acest fapt urmând să genereze un lanţ de confuzii, probleme şi incidente nu doar de natură juridică, dar şi în ceea priveşte buna funcţionare şi accesul la actul de cultură şi creaţie, activităţile cu caracter jurnalistic, ştiinţific (cercetarea istorică, sociologică, literară etc.), editorial-publicistic, vor aduce atingere inclusiv unor aspecte ale vieţii religioase şi nu în ultimul rând vor aduce grave prejudicii activităţii curente a unor instituţii culturale, civice sau politice de drept privat, care până în acest moment s-au manifestat absolut legal, iar de la momentul prezumtivei intrări în vigoare a acestei legi se vor afla brusc în stare de ilegalitate.

1. Legionarii şi urmaşii lor au constituit şi constituie o comunitate de care societatea românească nu poate face abstracţie.

Trebuie să pornim de la o anumită realitate istorică şi sociologică. Este vorba de faptul că la Revoluţia din decembrie 1989, urmată de căderea regimului comunist şi reinstaurarea statului de drept, exista în România o comunitate a vechilor membri ai Mişcării Legionare. Erau zeci de mii de oameni, în marea lor majoritate foşti deţinuţi politici, supravieţuitori ai represiunii comuniste. Ei rămăseseră fideli propriilor convingeri ideologice, în ciuda persecuţiilor la care fuseseră supuşi, păstrau legătura între ei, iar familiile şi urmaşii lor erau admiratori ai principiilor politice pentru care ei suferiseră si manifestau mai cu seama un patriotism si o dragoste de tara si neam fara margini.

Era deci o realitate socială, iar noile autorităţi democrate ale statului român erau nevoite să ţină cont de aceşti oameni şi să le respecte drepturile fundamentale garantate tuturor cetăţenilor. Continuarea politicii de persecutare a legionarilor era de neconceput în condiţiile în care noua legislaţie le recunoştea calitatea de victime ale represiunii totalitare, ca beneficiari ai Decretului-lege 118 / 1990 (legionarii nu au fost asimilaţi art. 13 din DL 118/1990, care exceptează de la drepturile prevăzute pe cei condamnaţi pentru activitate în organizaţii fasciste sau pentru crime împotriva umanităţii).

Beneficiind de libertatea de exprimare şi de asociere, editând reviste, cărţi sau organizând conferinţe şi dezbateri, legionarii au făcut cunoscută doctrina legionară, şi-au popularizat amintirile din trecutul militant, din închisorile comuniste sau din rezistenţa anticomunistă. Urmând recomandările lui Horia Sima, ei s-au constituit în forme de asociere conforme legislaţiei noului stat de drept, înfiinţând ONG-uri  şi partide, precum Fundaţia „Buna Vestire” sau Partidul „Totul pentru Ţară” („Pentru Patrie”). În toate aceste manifestări, ei şi-au afirmat permanent şi transparent, apartenenţa lor la valorile mişcării legionare.

Niciodată în ultimii 24 de ani autorităţile statului român nu au condamnat penal pe nici unul din vechii legionari sau continuatorii lor, în primul rând pentru că nu s-a oferit nici cel mai mic motiv, activitatea acestor organizaţii desfăşurându-se într-o manieră de mare civilitate şi cu o grijă permanentă de a se încadra în prevederile legale.

2. Caracterul legitim al manifestării simpatiilor legionare de către urmaşii legionarilor.

Interesul faţă de trecutul Mişcării Legionare şi ataşamentul faţă de aceasta al continuatorilor legionarilor este firesc, dacă îl analizăm din perspectiva psiho-sociologică a filiaţiei pe care, deseori, urmaşii o manifestă faţă de personalitatea părinţilor şi bunicilor lor, incluisiv faţă de ideile, principiile, idealurile împărtăşite de aceştia.

Cu atât mai puternic este acest ataşament în condiţiile în care există şi un capital însemnat de suferinţă ca urmare a unor persecuţii suferite de persoanele respective ca urmare a propriilor convingeri. Aşa s-a întâmplat după 1989 şi cu urmaşii liberalilor, naţional-ţărăniştilor, social-democraţilor titelişti şi altor categorii de persecutaţi politici.

Aşadar, acest ataşament şi filiaţie incontestabilă a unor tineri de astăzi faţă de trecutul de activitate şi suferinţă al înaintaşilor lor sunt cât se poate de legitime. Iar poziţiile prolegionare exprimate de aceşti oameni, în contextul ataşamentului lor faţă de trecutul înaintaşilor lor ar putea face şi ele obiectul incriminării penale în urma modificărilor aduse OUG 31/2002 prin proiectul de lege în cauză.

In extenso, aceeaşi legitimitate o comportă şi exprimarea ataşamentului exprimat de discipolii spirituali ai unor mari duhovnici ai ortodoxiei autohtone, precum Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu, Grigore Băbuş, Sofian Boghiu, Gheorghe Calciu, Ioan Iovan ş.a.. În concepţia ortodoxă, mirenii au faţă de duhovnicii lor calitatea de „fii duhovniceşti”, relaţia dintre ei şi preoţi fiind una similară relaţiilor dintre copii şi părinţi. Şi cazul lor este unul deosebit de delicat în raport cu noul act normativ, cunoscute fiind părerile apreciative pe care aceşti duhovnici le-au asumat deschis în timpul vieţii lor şi au fost însuşite de „fiii lor duhovniceşti”.

3. Legionarii şi urmaşii – factor de stabilitate şi parteneri la siguranţa naţională a statului român de după 1990

În articolele publicate în „Ţara şi Exilul –  Curierul informativ al Mişcării Legionare” (publicaţie editată la Madrid şi difuzată în tot occidentul) imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, Horia Sima a cerut legionarilor încetarea manifestaţiilor de stradă împotriva noii conduceri a statului român, în ciuda faptului că exponenţii acesteia proveneau din eşaloanele fostului partid comunist şi ale fostei Securităţi. Horia Sima considera continuarea evenimentelor revoluţionare ca fiind de natură să vulnerabilizeze statul român, de pe urma acestui fapt putând profita vecinii României pentru dezmembrarea acesteia. “O revoluţie nu se poate prelungi indefinit, căci ameninţă edificiul statal. Dacă protestele şi violenţele continuă fără să se ţină seamă de imperativul stabilităţii interne, atunci ţara noastră riscă să între într-o fază de tulburări interminabile, de care vor profită vecinii noştri, pentru a o ocupă şi îmbucătăţi.”

Renunţând la orice vendetă politică, în ciuda celor 45 de ani de persecuţii şi închisori, conducerea legionară din Occident declara: „Mişcarea Legionară este gata să colaboreze cu toate forţele constructive ale ţării şi îşi ia obligaţia să se afirme numai în cadrul legalităţii democratice.”

Pentru conducerea Mişcării Legionare prima stabilitatea internă, factor indispensabil al redresării societăţii româneşti, construirii unui sistem democratic, întemeiat pe valorile statului de drept, şi reintegrarea României în structurile lumii civilizate prin ieşirea din sfera de influenţă a URSS.

Horia Sima a cerut legionarilor încadrarea în formele legale ale noului stat român, considerând că lupta pentru o reaşezare a României pe temeiuri sănătoase trebuie dusă în mod legal, oficial, în cadrele statului de drept, prin societatea civilă şi prin înfiinţarea unui partid în care legionarii şi mai tinerii lor urmaşi să-şi poată promova obiectivele politice, participând la procesul electoral.

Ceea ce s-a şi întâmplat, şi aşa trebuie înţeleasă înfiinţarea în 1993 a Partidului „Totul pentru Ţară”, care s-a manifestat ca si continuator a unei linii politice nationaliste, dar in cadrul constitutional si legal in cei peste 20 de ani in care a functionat neintrerupt.

Din aceeaşi dorinţă de încadrare în legalitate au apărut şi ONG-uri precum Fundaţia Buna Vestire, prin intermediul cărora legionarii şi urmaşii lor şi-au promovat trecutul istoric, capitalul de suferinţă şi concepţiile ideologice.

Activitatea acestor organizaţii a fost ireproşabilă în raport cu legislaţia statului român. Nimic nu se poate reproşa acestora: nici un act de violenţă, nici măcar verbală, nici o atitudine antisemită sau în general xenofobă, nici o tendinţă totalitară sau antidemocratică. Dimpotrivă, putem afirma fără rezerve că legionarii şi urmaşii lor s-au aflat printre cei mai fideli susţinători ai integrării României în structurile europene şi NATO.

Rapoartele anuale ale SRI, care au monitorizat îndeaproape pe toţi legionarii supravieţuitori, nu indică nici un fel de ameninţări la adresa siguranţei statului din partea legionarilor, care să justifice modificarea OUG 31/2002 prin adăugarea legionarismului la categoriile incrimate.

4.) Aruncarea în ilegalitate a legionarilor ar putea crea condiţiile dezvoltării unor forme extremiste de naţionalism.

Prin această lege, nu numai că nu se va eradica extremismul, care am văzut că nu este un atribut al legionarilor, ci se va crea cadrul propice apariţiei şi dezvoltării unor forme radicale, agresive de naţionalism.

Este un pericol previzibil, din punct de vedere sociologic, că după declararea ilegală a manifestărilor legionare, urmată de dizolvarea organizaţiilor existente, culoarul opţiunilor naţionaliste va rămâne gol. Dar naţionalismul, într-o formă sau alta, va continua să se manifeste la nivelul simpatiilor unui anumit segment social. În lipsa unor formule civice şi politice tradiţionale, aşa cum este vechea poziţie revendicată din trecutul Mişcării Legionare, se vor coagula alte forme de manifestare a naţionalismului, care, chiar dacă vor prelua anumite elemente din discursul legionar, vor avea un cu totul alt caracter.

Eradicarea cu brutalitate a vechilor forme de manifestare ale legionarilor, de altfel atât de moderate, vor putea determina ca reacţie coagularea de formule extreme, cu un pronunţat caracter violent şi mai puţin dispuse la transparenţa şi perfecta legalitate practicată de legionari ca un reflex al învăţăturilor lui Corneliu Codreanu şi Horia Sima. La această recrudescenţă ar putea contribui şi frustrările sau resentimentele acumulate în urma anihilării vechilor organizaţii moderate legionare în urma modificării OUG 31/2002. Radicalizarea unor elemente ca urmare a eşecului impunerii unui program moderat în cadrul democratic, prin intervenţia – zicem noi nejustificată – a statului, reprezintă un proces psihologic colectiv de înţeles din perspectiva analizei sociologice.

Statul român ar urma să se confrunte astfel cu un val de reacţii agresive, cu pronunţat caracter totalitar şi antieuropean, îndreptat împotriva sistemului, dar care nefiind de sorginte legionară, nu va putea fi contracarat cu legislaţia cea nouă, generată de acest proiect de lege. Şi astfel, ne vom găsi în penibila situaţie în care legionarii vor fi anihilaţi de o lege care le interzice activitatea, în timp ce forme deviante de naţionalism gregar şi agresiv vor putea destabiliza statul.

5.) Necesitatea elaborării unor norme care să reglementeze situaţia organizaţiilor legal constituite care în ultimii 24 de ani au promovat LEGAL ideile legionare.

O problemă serioasă pe care o ridică proiectul legislativ în cauză este: ce se va întâmpla cu organizaţiile persoană juridică care au activat legal în ultimii 24 de ani, promovând deschis memoria şi principiile Mişcării Legionare, fără a încălca astfel legile ţării, şi care, de la data intrării în vigoare a acestui proiect de lege, se vor trezi în situaţia că activitatea lor este contrară legii.

Că ele au activat legal până acum, o confirmă însuşi iniţiatorul acestei propuneri legislative, dl. Crin Antonescu, în declaraţia sa publică din data de 8.10.2013. D-sa afirmă că scopul acestei legi este tocmai modificarea cadrului legal pentru punerea sub incidenţă penală a legionarilor, care până acum nu au putut fi încadraţi de procurori în prevederile OUG 31/2003 care pedepseşte fascismul şi antisemitismul, pentru ca nu s-au putut constata nici un fel de manifestari cu caracter fascist sau antisemit.

Ori, pentru toate aceste organizaţii civice, politice, edituri, colective redacţionale etc., care până la apariţia acestei legi vor fi activat legal, vor trebui să fie prevăzute nişte norme clare care să reglementeze situaţia lor juridică.

Este şi cazul Partidului „Totul pentru Ţară”, în cazul căruia, însăşi titulatura este una de sorginte legionară. Şi totuşi, preluarea ei de către acest partid a fost admisă de instanţa judecătorească cu avizul reprezentantului procuraturii, iar atunci când Parchetul a deschis acţiunea dizolvării pe cale legală a partidului sub acuzaţia de fascism, Tribunalul a constatat din nou că preluarea unei titulaturi legionare şi asumarea continuităţii cu un astfel de trecut nu poate fi considerată ilegală în sensul OUG 31/2002.

In consecinta acestei situatii, Dvs., legiuitorii, cărora preşedintele Senatului v-a cerut să aduceţi modificări unei legi care există de 12 ani, doar pentru a pune sub incidenţă penală o categorie de oameni care în tot acest timp au activat LEGAL, va incumba o uriaşă responsabilitate: aceea de a stabili ce se întâmplă cu formulele juridice de asociere a căror legalitate a fost certificată de instanţele care le-au acordat personalitate juridică, în prezenţa şi cu avizul reprezentanţilor procuraturii. Ce statut vor avea aceşti oameni care astăzi activează LEGAL, conform legilor în vigoare, iar din ziua publicării în Monitorul Oficial a acestui act normativ ar putea deveni, peste noapte, ilegali. Unde în lumea civilizată se mai întâmplă aşa ceva?

6.) Noua lege va determina retragerea indemnizaţiilor Decretului Lege 118/1990 pentru deţinuţii politici care au fost legionari.

Din punct de vedere juridic, în condiţiile în care un act normativ va încadra legionarismul alături de delictele penale ce decurg din manifestările fasciste şi antisemite, este foarte clar că toţi foştii deţinuţi politici care au fost condamnaţi de regimul comunist ca membrii ai Mişcării Legionare, vor fi practic încadrabili în prevederile Art 13 din DL 118/1990, care exceptează de la drepturi persoanele despre care „s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel.”

Problema este că, din 1990 şi până acum, aceşti oameni nu au fost încadraţi în acest articol, nefiind consideraţi fasicşti, deşi fuseseră condamnaţi, majoritatea lor, pentru activitate în organizaţii legionare. Acest lucru a fost constatat în unele cazuri chiar de instanţe judecătoreşti, aşa cum au fost cazul Rahila Gudinov, cazul Mircea Morărescu ş.a. (vezi anexa).

Ori aici se ridică două probleme:

Cum va justifica statul român sistarea drepturilor de deţinut politic pentru nişte bătrâni cărora timp de 24 de ani le-a recunoscut aceste drepturi? Şi cine îşi asumă procesele pe care aceşti bătrâni şi urmaşii lor le vor deschide la CEDO, pe bună dreptate împotriva statului român.

Cum va justifica statul român faptul că un sfert de secol a plătit indemnizaţii unor fascişti? Pentru că dacă astăzi mai trăiesc puţini din foştii deţinuţi politici, din 1990 până azi au beneficiat de aceste drepturi zeci de mii le veterani legionari încarceraţi de totalitarismul comunist.

7.) Diferenţa dintre modul în care au fost trataţi legionarii în Occident şi modul cum sunt trataţi în propria ţară.

Pretutindeni în occidentul liber, legionarii au beneficiat de azil politic şi protecţia guvernelor respective, manifestându-se liber sub egida organizatorică a Mişcării Legionare. Ei au editat numeroase publicaţii oficiale (de exemplu, “Ţara şi Exilul – Curierul informativ al Mişcării Legionare”), fără a suferi vreo măsură punitivă din partea autorităţilor. Există  documente care atestă regimul de refugiaţi politici ocrotiţi al unor comandanţi legionari precum Ion Golea, Virgil Velescu şi alţii, care au beneficiat de statutul de protejaţi ai UNRRA (United Nations Relief and Rehabilitation Administration).

În această atitudine a administraţiilor occidentale faţă de legionari, s-a ţinut cont că, după 9 mai 1945, Mişcarea Legionară şi liderii acesteia nu au fost judecaţi şi condamnaţi, nici de Tribunalul de la Nurnberg şi nici de o altă instanţă din lumea liberă, pentru fascism sau crime împotriva umanităţii. De asemenea, legionarii nu au figurat pe lista acelor organizaţii naţionaliste din Europa de Est considerate de Aliaţi drept fasciste, ale căror membri au fost extrădaţi de guvernele occidentale în ţările de origine, unde au fost judecaţi şi condmanaţi deseori la moarte de guvernele comuniste instaurate în aceste ţări (Crucile cu Săgeţi ale lui Szalazi, cetnicii sârbi ai generalului Mihailov, Ustaşa croată a lui Ante Pavelici ori ruşii generalului Andrei Vlasov). Edificator în acest sens este faptul că, după 4 luni de guvernare, în ianuarie 1941, legionarii au fost înlăturaţi de la conducerea statului printr-o lovitură de stat a generalului Antonescu, fiind încarceraţi şi exterminati de regimul acestuia, iar cei refugiaţi în Germania au fost deţinuţi în lagărele naziste de la Buchenwald, Rostok, Dachau.

Dar incontestabil că, în deciziile luate în privinţa Mişcării Legionare, autorităţile occidentale au fost preocupate nu numai să sancţioneze fapte din cadrul războiului, ci mai ales să pregătească Europa pentru o perioadă deosebit de grea, în care Războiul Rece era uşor de prevăzut. Faptul că legionarii au fost exoneraţi de vina de colaboraţionism cu fascismul, reflectă nu doar obiectivitatea aliaţilor, ci şi calculul de a găsi în concepţia Mişcării Legionare despre lume un aliat util în apărarea Europei libere în perioada grea care se deschidea după război, prin ameninţarea generată atunci de URSS.

Şi într-adevăr, legionarii au fost parteneri viabili ai aliaţilor occidentali în proiectele acestora de contracarare a influenţei sovietice pe continent. În acele vremuri grele, Mişcarea Legionară a oferit voluntari antrenaţi de serviciile secrete americane în baze militare de pe teritoriul Franţei, şi apoi paraşutaţi în România ocupată de comunişti, unde au desfăşurat acţiuni informative şi de gherilă. Ei fost fost capturaţi de Securitate şi executaţi în 1953. după un proces de mare răsunet atât în RPR, cât şi în Occident.

Americanii au ştiut întotdeauna să-şi arate consideraţia faţă de aceşti oameni. Mai este nevoie să amintim cum preşedintele Nixon, aflat în vizită în România, a intervenit personal pentru Ion Gavrilă Ogoranu, capturat în acea perioadă, salvându-l astfel de la o moarte sigură? Sau modul în care a fost primit în SUA preotul legionar Gheorghe Calciu, salvat din România comunistă şi onorat cu atenţia preşedintelui Reagan? Dar despre amiciţia cu care acelaşi mare preşedinte Reagan trata legionari refugiaţi în SUA, aşa cum era Ion Simicin?

Şi atunci, cum va putea justifica statul român tratarea astăzi, în România, a acestor oameni ca pe nişte fascişti şi duşmani ai democraţiei, în timp ce SUA şi statele vest-europene i-au tratat întotdeauna ca pe nişte parteneri ai lor în lupta pentru promovarea democraţiei şi statului de drept?

Domnilor Senatori,

În lumina celor arătate mai sus, vă rugăm să aveti in vedere efectele negative multiple pe care adoptarea acestei propuneri legislative o poate genera în societatea românească şi de care, în mod evident, nu este nevoie.

Pe umerii şi conştiinţa dvs., a parlamentarilor, apasă răspunderea creării unei legi care va trimite oameni la închisoare şi va stârni serioase tensiuni în rândul unor comunităţi de cetăţeni ai României, care se vor simţi lezaţi în sentimentele lor religioase, spirituale, civice si politice.

În consecinţă, având în vedere vă solicităm următoarele:

Eliminarea din textul proiectului legislativ a oricăror referiri la legionarism;

Înfiinţarea unei comisii alcătuite din specialişti, care în urma unei dezbateri ştiinţifice să întocmească un raport pe baza concluziilor cărora Parlamentul să reia discuţia oportunităţii introducerii în prevederile OUG 31/2002 a manifestărilor, organizaţiilor şi simbolurior legionare;

În actuala dezbatere a dvs. pe marginea acestui proiect să consultaţi reprezentanţii unor instituţii ştiinţifice precum:

  • Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, aflat sub egida Academiei Române;
  • Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc;
  • Academia Română;
  • Organizaţiile foştilor deţinuţi politici.

Cu deosebită stimă,

Coriolan Baciu, preşedinte al Partidului “Totul pentru Ţară”

Florin Dobrescu, preşedinte executiv al Partidului “Totul pentru Ţară”

_______________________________

PARTIDUL “TOTUL PENTRU TARA” str. Veseliei 21, sector 5, Bucuresti, Tel. 0722749249, ppp1993@gmail.com

Nr. 12 / 30.01.2014

Către: SENATUL ROMÂNIEI

În atenţia:

Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în mas

Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi

PUNCT DE VEDERE

al Partidului “Totul pentru Tara”

faţă de propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşiea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii proiect care prevede între altele incriminarea penală a organizaţiilor şi manifestărilor considerate a avea caracter legionar.

Domnilor Senatori,

În cele ce urmează vă semnalăm o serie de prevederi care, în opinia noastră, sunt incompatibile cu dreptul la liberă exprimare şi dreptul de asociere, în sensul în care ele sunt garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind cuceriri sacre ale Revoluţiei din decembie 1989. Este vorba de acele prevederi care introduc în textul OUG 31/2002 incriminarea penală a organizaţiilor şi manifestărilor considerate a avea caracter legionar, acest fapt urmând să genereze un lanţ de confuzii, probleme şi incidente nu doar de natură juridică, dar şi în ceea priveşte buna funcţionare şi accesul la actul de cultură şi creaţie, activităţile cu caracter jurnalistic, ştiinţific, editorial-publicistic. Nu în ultimul rând, vor aduce aduce grave prejudicii activităţii curente a unor instituţii culturale, civice sau politice de drept privat, care până în acest moment s-au manifestat absolut legal, iar de la momentul prezumtivei intrări în vigoare a acestei legi se vor afla brusc în stare de ilegalitate.

Vom începe raţionamentul nostru de la realitatea că Mişcarea Legionară reprezintă un fenomen spiritual, politic şi social de amploare în istoria societăţii româneşti a ultimelor 8 decenii. Fenomen care continuă să suscite în rândul istoricilor, politologilor, sociologilor dar şi mass-mediei şi publicului larg vii dezbateri, polemici, controverse, şi nu în ultimul rând un interes public aparte. Chiar limitându-ne la a aminti dezbaterile intens mediatizate din ultimile luni, şi este suficient, credem, pentru a susţine afirmaţia de mai sus.

Dincolo însă de dezbaterea publică şi opiniile contradictorii pe acest subiect, problematica mişcării legionare este vastă şi complicată. Este şi un reflex al puternicei ideologizări şi politizări cunoscute de abordările oficiale ale fenomenului legionar românesc în ultimile decenii. Este o evidenţă istorică faptul că, atât regimul totalitar comunist, cât şi dictatura lui Ion Antonescu, au abordat analiza mişcării legionare dintr-o perspectivă exclusiv propagandistică, în scopul compromiterii unui redutabil adversar politic.

Ori, analiza complexă a acestei mişcări social-politice trebuie să se facă fără ură şi părtinire, dintr-o perspectivă supusă exclusiv criteriilor ştiinţifice, nealterată de obiective de natură politică.

Întrebarea care se pune, şi pe care v-o adresăm şi dvs., parlamentarilor, este: s-a făcut o astfel de analiză istorică exhaustivă, care să fie supusă la nivel academic specialiştilor în istoriografie, şi în urma căreia să se fi stabilit nişte concluzii unanime şi definitive, certificate de înaltele foruri ştiinţifice.

Pentru că, încă din expunerea de motive a propunerii legislative, iniţiatorii invocă “adevărul istoric general recunoscut” (Punctul 2, paragraful al doilea din Expunerea de motive). Care este acest adevăr istoric general recunoscut şi de cine a fost el certificat?

Pentru a vedea cât de vulnerabile sunt temeiurile din Expunerea de motive, vom menţiona afirmaţia fără echivoc a iniţiatorilor: “În România, fascismul a luat denumirea de Mişcarea legionară sau titulaturi ale unor partide sub care aceasta a funcţionat până în ianuarie 1941 (Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, Totul pentru Ţară).” Afirmaţie care intră în conflict cu punctual de vedere autorizat al unor istorici de mare prestigiu români, dar şi străini.

1. ISTORICII NU AU CĂZUT DE ACORD ÎN PRIVINŢA IDENTITĂŢII DINTRE MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI FASCISM

Referitor la apartenenţa Mişcării Legionare la fascism, părerile istoricilor consacraţi sunt diferite, dezbaterea fiind încă departe de a fi clarificat acest aspect. Dacă anumiţi istorici consideră că legionarismul s-ar încadra în categoria curentelor fasciste, alţii fac o distincţie netă între legionarism pe de o parte şi fascismul mussolinian, naţional-socialismul hitlerist, precum şi toate celelalte organizaţii naţionaliste considerate colaboraţioniste pe de altă parte.

Walter Hagen, istoric german, cercetător al fascismului european, afirmă în lucrarea sa Frontul Secret, 1952 : “Garda de Fier este adesea clasată pe aceeaşi linie cu fascismul şi naţional-socialismul, dar ea nu a fost nicidecum o copie a acestor două mişcări politice, ci a crescut din propriile ei rădăcini. Ea nu avea câtuşi de puţin de a face cu numeroasele copii ale fascismului şi naţional-socialismului ivite în alte ţări şi nu poate fi pur şi simplu comparată cu ceea ce s-a produs în vremea ei, în Germania şi Italia.”

Istoricul român Neagu Djuvara afirmă într-una din lucrările sale: “Să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a fascismului şi nazismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste, între care una era condusă de Corneliu Zelea Codreanu.”

Istoricul maghiar de origine evreiască Nicholas M. Nagy-Talavera afirmă: Legionarii erau totdeauna conştienţi de marea diferenţă dintre ei, pe de o parte, şi nazişti sau fascişti, pe de altă parte. Unul dintre intelectualii lor de vârf, Mihai Polihroniade, explica: „fascismul proslăvea statul, nazismul, rasa şi naţiunea. Mişcarea noastră nădăjduieşte nu numai să îndeplinească destinul poporului român – noi vrem să-l îndeplinim mergând pe calea mântuirii”. (O istorie a fascismului în Ungaria şi România, Editura Hasefer).

Istoricul german Andreas Hillgruber, afirmă în lucrarea “Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu”, 1954: “În afară de multe idei comune – în special aversiunea hotărâtă împotriva bolşevismului – erau deosebiri fundamentale faţă de naţional-socialismul din Germania, cu care Mişcarea Legionară a fost adesea asemuită. Diferit era în primul rând caracterul profund creştin al Mişcării româneşti. Antisemitismul acesteia era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă. (…) Principiile Mişcării izvorau, fără îndoială, dintr-un profund patriotism autentic”.

Şi exemplele ar putea continua. Întrebarea se pune: care este în acest caz “ADEVĂRUL ISTORIC general recunoscut” despre care vorbeşte dl Crin Antonescu şi ceilalţi doi iniţiatori în expunerea de motive? Şi cine este îndrituit să stabilească acest adevăr istoric? Parlamentul României – care este, din câte ştim un for legislativ, nicidecum unul ştiinţific, academic? Adevărul istoric se stabileşte prin decizia politică a unei guvernări sau a alteia, aşa cum se întâmpla în regimurile totalitare?

Şi atunci, credem că, înaintea introducerii unor astfel de adăugiri la textul OUG31/2003 ar trebui constituită o comisie alcătuită din specialişti, care să analizeze acest subiect deosebit de controversat şi să redacteze un raport, pornind de la care să se alcătuiască o lege în baza căreia vor fi trimişi oameni la închisoare. Aşa s-a procedat şi înaintea condamnării publice a Comunismului.

2. DISTINCŢIA DINTRE LEGIONARISM ŞI FASCISM – CONFIRMATĂ ŞI ÎN PRACTICA JURIDICĂ.

De altfel, distincţia dintre legionarism şi fascism este constatată şi în practica juridică a ultimilor 24 de ani. Instanţele româneşti de după 1990 au judecat cauze ale unor foşti deţinuţi politici condamnaţi de regimul comunist pentru activitate legionară, şi cărora autorităţile le refuzaseră acordarea drepturilor aferente Decretului-lege 118/1990, încadrându-i la articolul care exceptează de la reparaţii pe cei condamnaţi pentru activitate fascistă sau pentru crime împotriva umanităţii.

Exemplificăm prin:

  • cazul Rahila Gudinov, în care Curtea de Apel Suceava, a decis la 12.07.1995: „Nu s-a dovedit că reclamanta a desfăşurat o activitate cu caracter fascist, iar faptul că a făcut parte din Mişcarea Legionară nu constituie o probă în acest sens” (caz intens mediatizat de presa momentului).
  • cazul Mircea Morărescu în care, referitor la “calitatea de membru în Mișcarea Legionară”, instanța a considerat că nu poate fi acceptată ideea că Mişcarea Legionară a fost fascistă,“pentru faptul că este de notorietate că încă nu există un punct de vedere unitar al istoricilor cu privire la scopul și rolul jucat în epocă de mișcarea legionară.”

3.  OPERELE UNOR PERSONALITĂŢI DE MARCĂ ALE CULTURII ROMÂNEŞTI CARE AU ADERAT LA LEGIONARISM.

Este foarte cunoscută adeziunea elitei intelectuale interbelice a României la această mişcare, în contextul în care cei mai mulţi din aceşti corifei ai intelectualitatii romanesti nu s-au dezis de convingerile lor în ciuda încarcerării şi persecutării lor de către regimurile de dictatură. Acesta este un considerent care ne obligă la o abordare serioasă a acestui fenomen istoric.

Este vorba de scriitori si profesori excepţionali: Mircea Eliade, Constantin Noica, Ernest Bernea, Traian Brăileanu, Ion Barbu, Radu Gyr, Simion Mehedinţi, Petre Ţuţea, Vasile Băncilă, Traian Herseni, Aron Cotruş, Marieta Sadova, Arşavir Acterian, Haig Acterian, Cella Delavrancea, Sergiu Celibidache, Ernest Maftei, Victor Ioan Popa, Ion Ionică, Dumitru Amzăr, Mircea Vulcănescu, Mircea Streinul, Vintilă Horia, George Manu, Dimitrie Gerota, Alexandru Leonida, P.P. Panaitescu, Sextil Puşcariu, Horia Stamatu şi mulţi alţii, personalităţi de primă linie ale culturii şi ştiinţei româneşti. Nu vom detalia decât câteva cazuri:

  • Mircea Eliade – filosof şi istoric al religiilor, care a candidat la parlament în 1937 pe listele partidului legionar şi a sprijinit activ comandamentul de prigoană al mişcării după 1938, dar care niciodată nu s-a dezis şi nici nu a regretat adeziunea sa la legionarism.
  • Ernest Bernea – sociolog, profesor universitar, a avut gradul de commandant-ajutor în Mişcarea Legionară, fapt pentru care a fost condamnat de regimul comunist, trecând prin închisori şi lagărele de la Canal.
  • Dimitrie Gerota – eminent chirurg, academician, membru al Senatului Legionar şi parlamentar pe listele Partidului “Totul Pentru Ţară” în 1937.
  • Traian Brăileanu – sociolog de talie internaţională, profesor universitar, întemeietor al şcolii de sociologie de la Cernăuţi, întemeietor al Senatului legionar, ministru al învăţământului în guvernarea legionară, condamnat de regimul Antonescu după 1941, iar apoi rearestat şi exterminat de comunişti la Aiud, în 1947.
  • George Manu – fizician, savant de renume internaţional, asistent al Mariei Curie, a aderat la Mişcarea Legionară, făcând parte, după 1941, din comandamentul clandestin al mişcării. Condamnat de comunişti la muncă silnică pe viaţă, a murit în 1962 la Aiud, ca aurmare a refuzurilor constant de a se desolidariza de conducerea legionară din exil, în frunte cu Horia Sima, motiv pentru care I s-a refuzat administrarea tratamentului salvator.

Sunt exemple de personalităţi ale căror opere sunt astăzi larg difuzate, numele lor sunt purtate de străzi şi bulevarde în întreaga ţară. Ce vor face autorităţile atunci când vor fi sesizate de institute care şi-au făcut deja o vocaţie din acest procedeu, invocându-se apartenenţa acestor personalităţi la legionarism? Căci, dacă judecăm conform textului proiectului de lege în cauză, trebuie să admitem că numele străzilor respective vor trebui schimbate.

Mai mult decât atât, aceşti corifei ai culturii române au scris, printre altele, lucrări în care au făcut apologia Mişcării Legionare, fapt ce va intra sub incidenţa prevederilor acestui proiect de lege. Şi atunci, tot dvs., legiuitorii, aveţi uriaşa obligaţie de a stabili prin act normativ care din operele lor vor fi interzise şi care vor putea fi tipărite în continuare.

Dar în acest caz, se vor repeta vrând-nevrând măsurile luate de regimul comunist începând cu 1945, care a interzis operele aceloraşi intelectuali, fapt care ar fi incompatibil cu dreptul la liberă exprimare, garantat de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului de la Geneva. Şi atunci, unde mai e democraţia şi ce s-a schimbat după 1989?

Dar ce vom face cu declaraţiile unor personalităţi care nu au avut nici o tangenţă cu legionarismul şi care s-au exprimat în termeni apreciativi, cu privire la liderii Legiunii sau la activitatea acestora? Este cazul lui Iuliu Maniu, liderul PNŢ, care la procesul abuziv intentat lui Corneliu Zelea Codreanu de autorităţile dictaturii regale, în 1938, în calitate de martor al apărării, a afirmat: „Urmărind personalitatea domniei sale, m-am convins că e de o sinceritate, de o consecvenţă şi de o onorabilitate care sunt foarte rare în viaţa noastră politică. (…) Recunosc că d-l Codreanu a fost superior gândirii mele. Eu am încercat să adopt în lupta şi salvarea ţării căi politice; el a ales o cale superioară şi anume aceea de a realiza mai întâi caractere, educând un tineret, care, pe căi de înălţare patriotică să dăruiască totul, moral şi spiritual.”

4. LITERATURA ŞI PUBLICAŢIILE LEGIONARE CARE AU CIRCULAT ŞI CIRCULĂ IN OCCIDENT.

Pretutindeni în occidentul liber, legionarii au beneficiat de azil politic şi protecţia guvernelor respective, manifestându-se liber sub egida organizatorică a Mişcării Legionare sau a diverselor asociaţii culturale înfiinţate de ei legal.

Acest lucru a fost posibil ca urmare a faptului că, după 1945, legionarii nu au fost judecaţi şi condamnaţi nici de Tribunalul de la Nurnberg şi nici de o altă instanţă din lumea liberă, pentru fascism sau crime împotriva umanităţii. Ei nu au figurat nici pe lista organizaţiilor din Europa de Est considerate de Aliaţi drept fasciste, şi ai căror membrii au fost extrădaţi de ţărilor de origine, unde au fost judecaţi şi condamnaţi de guvernele comuniste (Crucile cu Săgeţi ale lui Szalazi, cetnicii sârbi ai generalului Mihailov, Ustaşa croată a lui Ante Pavelici ori ruşii generalului Andrei Vlasov). Un argument în decizia exonerării legionarilor de acuzaţia de fascism a fost acela că, după 4 luni de guvernare, în ianuarie 1941, ei au fost înlăturaţi de Antonescu printr-o lovitură de stat, fiind încarceraţi şi exterminaţi de regimul acestuia, iar cei refugiaţi în Germania au fost deţinuţi până în 1944 în lagărele naziste de la Buchenwald, Rostok, Dachau.

În cei 45 de ani în care literatura legionară a fost interzisă în România comunistă, ei au editat un număr impresionant de publicaţii (Ţara şi Exilul – Curierul informativ al Mişcării Legionare şi Carpaţii – în Spania, Vestitorii – în Austria, Drum – în SUA, Cuvântul românesc – în Canada), precum şi tiraje colosale ale principalelor opere ale întemeietorilor Mişcării Legionare, ori memorialistica legionarilor refugiaţi, cele mai cunoscut edituri fiind Carpaţii în Spania, Omul Nou în Germania, Traian Golea în SUA. Ei nu au suferit nici o măsură punitivă din partea autorităţilor ca urmare a editării şi difuzării acestor cărţi şi periodice.

Cum va putea fi condamnată distribuirea în România a acelor lucrări care în Occident au circulat şi continua să circule, de 60 de ani, fără nici un fel de interdicţie?

5. LEGIONARISMUL ŞI CULTUL RELIGIOS.

O altă problemă pe care ocreaza incriminarea penală a organizaţiilor şi manifestărilor considerate a avea caracter legionar, este aceea a cultului religios dedicate martirilor din inchisorile comuniste.

În ultimii ani a luat amploare în România un fenomen religios, în cadrul Ortodoxiei, cunoscut îndeobşte ca venerarea “Sfinţilor închisorilor”. O formă de evlavie populară faţă de martirii exterminaţi în închisorile şi lagărele politice comuniste, îndeosebi faţă de aceia care s-au distins prin trăire creştină şi un comportament moral desăvârşit.

De ani de zile turismul religios din România include în traseele organizate pelerinaje la osuarul foştilor deţinuţi politic de la Aiud. De altfel, acolo funcţionează şi o mănăstire închinată acestor martiri, la a cărei înfiinţare şi-au dat binecuvântarea foştii Mitropoliţi Antonie Plămădeală şiBartolomeu Anania (ei înşişi legionari în tinereţea lor). Există acolo un adevărat cult al moaştelor găsite în gropile comune, uleiul sfinţit este folosit de credincioşi pentru tămăduirea bolnavilor, iar literatura ortodoxă menţionează deja miracole săvârşite în preajma acestor oseminte. Şi aceasta ştiut fiind că Aiudul a fost o închisoare destinată în proporţie de 90% legionarilor.

Un alt loc de pelerinaj este Târgul Ocna, unde au fost exterminaţi deţinuţii politici cunoscuţi sub numele de “lotul misticilor”, care a dat martiri precum Valeriu Gafencu, supranumit “Sfântul Închisorilor” de evreul Nicolae Steinhardt. Există la Patriarhie, încă din 1999, un dosar de canonizare, întocmit de fostul deţinut politic Radu Ciuceanu, actualul director al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, care porneşte tocmai de la ampla evlavie populară din jurul lui Gafencu. Or, şi în acest caz, Valeriu Gafencu a fost condamnat ca lider al Frăţiilor de Cruce, organizaţie de tineret a Mişcării Legionare şi nu s-a dezis niciodată de această opţiune ideologică.

Mai este cazul părintelui Ilie Lăcătuşu, găsit neputrezit la 20 de ani de la înhumare, care se asemenea, prilejuieşte zilnic un amplu pelerinaj în cimitirul Giuleşti din capitală. Şi părintele Lăcătuşu a fost legionar activ, acesta fiind motivul pentru care a fost întemniţat de comunişti.

Dar ultimii 24 de ani de libertate au făcut posibil accesul a numeroşi credincioşi la duhovnici de primă linie ai Ortodoxiei româneşti, care însă aveau un bogat trecut de activitate legionară ori nutreau puternice afinităţi cu aceasta. Preoţi precum  Arsenie Papacioc, Adrian Făgeţeanu, Sofian Boghiu, Dimitrie Bejan, Constantin Voicescu, Grigore Băbuş, Ioan Iovan, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Vasile Pătraşcu, Dumitru Stăniloaie, Zosim Oancea, Nicolae Grebenea, Nicolae Crăcea, Liviu Brânzaş, Roman Braga, Eugen Berza ş.a. au contribuit nu doar la atragerea şi formarea unei pleade de fii duhovniceşti, dar şi la răspândirea în rândul acestora a unor păreri apreciative faţă de Mişcarea Legionară.

Nu trebuie uitată influenţa unor personalităţi de acelaşi calibru şi în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, mărginindu-ne să amintim din pleada preoţilor greco-catolici întemniţaţi pentru crezul lor doar pe: Gheorghe Bogdan, Horia Cosmovici, Aurel Vişovan şi Tertulian Langa.

Şi peste toţi parcă, în ultimii ani, s-a ridicat personalitatea duhovnicească a arhimandritului Justin Pârvu, întemeietorul Mănăstirii de la Petru Vodă, unde martiri anticomunişti aparţinând Mişcării Legionare se bucură de o cinstire deosebita. Acolo au fost reînhumaţi numeroşi legionari, aduşi din din diferite zone ale ţării, între care şi poetul Radu Gyr. Spiritul Părintelui Justin Pârvu a atras ani de zile sute de mii de pelerine care stăteau la cozi interminabile pentru a primi binecuvîntarea acestui sfânt, iar printre învăţăturile răspîndite de acesta se numără şi aprecierile positive făcute la adresa Mişcării Legionare. Personalităţi ale vieţii culturale, politice, mondene, au fost în aceşti ani ucenici ai Părintelui Justin, şi va fi foarte greu chiar şi pentru un act normative să disocieze aspectele strict creştine din învăţătura sa, de ataşamentul să faţă de legionarism, la care făcea referiri întotdeauna.

Mai este cazul să amintim faptul că un duhovnic precum părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost primit oficial şi felicitat de Presedintele SUA, Ronald Reagan pentru dârzenia cu care înfruntase tirania lui Ceauşescu? Preşedintele SUA nu a fost cu nimic lezat de trecutul legionar al lui Gheorghe Calciu, trecut despre care părintele s-a exprimat întreaga sa viaţă în termeni elogioşi.

Ne mărginim doar să adăugăm că există deja alcătuit şi difuzat un acatist al sfinţilor mărturisitori din închisori, care a primit şi binecuvîntarea unor ierarhi ortodocşi români. În ultimii ani s-au tipărit şi difuzat ample tiraje de cărţi dedicate acestor martiri ai creştinismului. Ele se vând în pangarele bisericilor şi mănăstirilor, iar numeroşi absolvenţi ai institutelor teologice ortodoxe din România şi-au realizat lucrări de licenţă, masterat sau doctorat pe marginea acestui fenomen al sfinţilor din închisorile comuniste.

6. PROBLEMA MONUMENTELOR FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI

Aşa cum a fost realizat acest proiect de lege, el va genera pericolul desfiinţării a tuturor mausoleelor, memorialelor sau troiţelor ridicate până acum în ultimii 24 de ani în memoria acestor martiri exterminaţi de regimul comunist în închisori şi lagăre, executaţi sumar ori căzuţi în luptele de rezistenţă armată din munţi. Şi vă asigurăm că numărul lor este uriaş.

Unii din cei glorificaţi prin aceste simboluri religioase au fost personalităţi aparţinând Mişcării Legionare, iar în condiţiile în care viitoarea lege va prevedea interdicţia cultului exponenţilor acestei mişcări, este cât se poate de clar că una din consecinţele directe va fi dispariţia tuturor acestora.

Toate aceste monumente şi troiţe au fost ridicate de organizaţiile foştilor deţinuţi politici după 1990.

În rândul deţinuţilor politici anticomunişti, legionarii au reprezentat cca 70%, dacă ar fi să cităm doar pe generalul Mihai Pacepa, ceea ce face de înţeles faptul că numeroase monumente sunt dedicate legionarilor.

Dacă va intra în vigoare, legea în discuţie va pune sub incidenţă cultul acestor eroi si martiri, deoarece promovarea memoriei unor legionari va deveni prohibită, iar “institutele” care se ocupă cu sesizări în acest sens nu vor ezita să ceară desfiinţarea acestor monumente.

Şi totuşi, după 1990 absolut toţi deţinuţii politici au beneficiat de drepturile DL 118/1990, aşadar inclusiv legionarii, care alcătuiau o majoritate semnificativă. Nici un legionar nu a fost încadrat la acel articol care exceptează pe cei condamnaţi pentru activităţi fasciste sau crime împotriva umanităţii, pentru ca era un lucru binecunoscut de către membii Comisiilor de aplicare a Decretului lege 118/1990, că aceştia aveau calitatea de victime ale sistemelor totalitare şi nu de responsabili pentru instaurarea acestor sisteme în România.

Şi atunci în baza cărei logici o lege ar putea considera fascişti nişte oameni care de 24 de ani primesc indemnizaţii de deţinuţi politici, fără a fi consideraţi fascişti? Aceasta ar presupune asumarea ideii că, timp de un sfert de veac, statul român a plătit pensii unor fascişti!

O altă consecinţă a viitoarei legi ar putea fi demolarea tuturor acestor monumente, troiţe sau memoriale, fapt pentru care considerăm că, înainte de luarea unei decizii de avizare a acestui proiect, aveţi obligaţia să audiaţi reprezentanţii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi ai Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti.

Dar dincolo de aspectul strict monumental sau memorial al acestor obiective, se ridică şi aspectul creştin. Există un străvechi obicei al pământului, acela ca pe locul unde a murit prin moarte violentă un om, să se ridice o cruce. Semnificaţia obiceiului este una mai ales creştină, legată de relaţia celui mort cu lumea aceasta.

Acolo unde au fost ridicate cruci, troiţe, monumente ridicate în ultimii 24 de ani pentru a marca locul unde au fost ucişi fără judecată legionari, victime ale regimurilor totalitare carlist, antonescian şi comunist, punerea în practică a prevederilor acestui proiect de lege, respectiv desfiinţarea acestor cruci, ar veni în conflict cu tradiţia creştină şi cu percepţia opiniei publice cu privire la memoria locului morţii violente a unor oameni. Mai ales că în unele cazuri, amplasarea acestor monumente a beneficiat de binecuvântarea unor arhierei bisericeşti. Exemplificăm cu cazul monumentului de la mănăstirea Predeal, în memoria celor 252 de legionari executaţi sumar, fără judecată deci, de dictatura regală la 22 septembrie 1939, şi  reînhumaţi aici un an mai târziu. Acesta a fost instalat acolo în 1998 de foştii deţinuţi politici legionari, cu binecuvântarea fostului lor camarad, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală, şi el condamat de comunişti pentru legionarism.

Domnilor Senatori,

În lumina celor arătate mai sus, vă rugăm să vă gândiţi la faptul că, în sensul strict al textului propunerii legislative în cauză, promovarea unor păreri precum cele emise de istoricii menţionaţi mai sus ori de pleiada de intelectuali şi duhovnici care au aderat la Mişcarea Legionară şi au scris în favoarea acesteia, vor putea fi sancţionate penal. Monumentele şi troiţele respective vor putea fi demolate, iar organizaţiile civice şi politice, editurile şi publicaţiile care până acum au promovat legal anumite concepţii şi păreri, vor fi puse într-o mare dificultate, statutul lor ulterior adoptării unei atsfel de legi nefiind regelemantat în nici un fel.

Pe umerii şi conştiinţa dvs., a parlamentarilor, apasă răspunderea creării unei legi care va trimite oameni la închisoare şi va stârni serioase tensiuni în rândul unor comunităţi de cetăţeni ai României, care se vor simţi lezaţi în sentimentele lor religioase si spiritual.

  1. În consecinţă, având în vedere argumentele prezentate mai sus, vă solicităm următoarele:
  2. Eliminarea din textul proiectului legislativ a referirilor la legionarism;
  3. Înfiinţarea unei comisii alcătuite din specialişti, care în urma unei dezbateri ştiinţifice să întocmească un raport pe baza concluziilor cărora Parlamentul să reia discuţia oportunităţii introducerii în prevederile OUG 31/2002 a manifestărilor, organizaţiilor şi simbolurior legionare;
  4. În actuala dezbatere a Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă pe marginea acestui proiect legislative să consultaţi reprezentanţii unor instituţii ştiinţifice precum:
  • Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, aflat sub egida Academiei Române;
  • Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc;
  • Academia Română;
  • Organizaţiile foştilor deţinuţi politici.

Vă stăm la dispoziţie cu documentele şi informaţiile suplimentare necesare susţinerii prezentului “Punct de Vedere” şi suntem pregătiţi pentru a fi audiaţi de către Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, daca veţi fi de acord cu această audiere publică.

Cu deosebită stimă,

Coriolan Baciu, preşedinte al Partidului “Totul pentru Ţară”

Florin Dobrescu, preşedinte executiv al Partidului “Totul pentru Ţară”

__________________________________

Guvernul României – Primul Ministru

 Domnului senator George – Crin Laurenţiu ANTONESCU

 Preşedintele Senatului

 Domnule preşedinte,

 În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Constituţie, Guvernul României formulează următorul

 PUNCT DE VEDERE

 referitor la propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”, iniţiată de domnul senator PNL Crin Antonescu şi de domnii deputaţi PNL Andrei Gerea şi George Scutaru (Bp. 663/2013).

I.       Principalele reglementări

Iniţiativa legislativă reglementează completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, propunând, în principal, următoarele:

– interzicerea şi a faptelor şi nu doar a organizaţiilor, simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob (art. 1);

–  includerea între faptele, simbolurile şi organizaţiile interzise şi a celor cu caracter legionar (art. 1);

– completarea art. 2 cu o nouă literă, lit. d 1), cu următorul conţinut: „d1) prin Holocaust pe teritoriul României se înţelege persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”;

– majorarea limitei maxime a pedepsei cu închisoarea (de la 10 ani la 15 ani) în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3 alin. (1);

– introducerea unui nou articol, art. 71, prin care se stabileşte răspunderea penală a persoanei juridice pentru săvârşirea următoarelor fapte:

a) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe;

b) promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau desfăşurarea în public a unei activităţi, temporare sau permanente în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

II. Propunerişiobservaţii

1. Cu privire la propunerea de modificare a titlului în sensul includerii sintagmei: “combaterea infracţiunilor”, precizăm că, potrivit normelor de tehnică legislativă, titlurile trebuie să cuprindă referiri la fenomenele pe care actele normative doresc să le combată şi nu la combaterea infracţiunilor în general. Astfel, titlurile actelor normative fac referire la prevenirea şi combaterea corupţiei, evaziunii, criminalităţii, actelor de terorism, traficului de persoane etc. Prin urmare, fie se precizează în titlu care anume fenomen se doreşte a se combate, fie, dacă acesta este prea complex pentru a putea fi cuprins sintetic în titlu, se poate renunţa la completarea titlului, nefiind necesară, pentru atingerea scopurilor actului normativ, şi cuprinderea expresă a fenomenului dorit a se combate în chiar titlul actului normativ.

2. Cu privire la introducerea în conţinutul infracţiunilor cuprinse în acest act normativ, a ipotezelor privind mişcarea legionară, precum şi a definiţiei “Holocaustului pe teritoriul României” (art. I pct. 3 şi 4), precizăm următoarele:

Se impune consolidarea argumentelor pentru care se formulează propunerile din iniţiativa legislativă, deoarece faţă de considerentele cuprinse în Expunerea de motive formulăm următoarele observaţii:

a) Prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare – care defineşte ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, între acestea regăsindu-se şi faptele de „iniţiere, organizare, săvârşire sau sprijinire în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de origine comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept” constituie temei pentru desfăşurarea unor activităţi de culegere de informaţii, în condiţiile legii, iar calificarea acestor fapte ca fiind ameninţări la adresa securităţii naţionale nu le conferă şi caracterul de infracţiuni. Infracţiunile la adresa siguranţei/securităţii statului sunt reglementate de Codul penal şi legislaţia specială {Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, în primul rând, dar şi alte acte normative).

De asemenea, includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991[1][1].

b) In ceea ce priveşte al doilea argument cuprins în Expunerea de motive, şi anume invocarea unei decizii a Secţiei I-a Civilă a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie[2][2], ca reglementare care “statuează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste”, precizăm că această decizie nu are caracter de reglementare.

Se remarcă, totodată, faptul că introducerea unei definiţii a Holocaustului pe teritoriul României are drept consecinţă, în plan juridic, limitarea acestei noţiuni, faţă de conţinutul Holocaustului, reflectat deja în lit. d) a art. 2 din Ordonanţă[3][3]. De asemenea, prin introducerea unei astfel de definiţii se realizează o diferenţiere între Holocaust şi Holocaust pe teritoriul României, deoarece, dacă Holocaustul a fost definit ca o persecuţie sistematică atât faţă de evrei cât şi faţă de populaţia rromă, definiţia propusă pentru Holocaustul pe teritoriul României, constă în „persecuţia sistematică şi anihilarea evreilor sprijinită de autorităţile şi instituţiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944”, far ă a se mai preciza dacă acesta a cuprins sau nu populaţia rromă.

3. Precizăm, în context, faptul că prevederile legale cuprinse în legislaţia naţională răspund instrumentelor juridice internaţionale în materia rasismului şi xenofobiei, fie că acestea sunt emise de către Organizaţia Naţiunilor Unite (amintim, în acest sens, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, din 20 noiembrie 1963, adoptată prin Rezoluţia 1904 (XVIII) a Adunării Generale, Convenţia internaţională pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite la 21 decembrie 1965), Consiliul Europei (Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Roma, 4 noiembrie 2000, Rezoluţia Res(2002)8 privind Statutul Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Protocolul adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică referitor la incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, Strasbourg, 30 ianuarie 2003) şi de către Uniunea Europeană (Declaraţia împotriva rasismului şi xenofobiei – 86/C 158/01, Acţiunea comună 96/443/JAI a Consiliului din 15 iulie 1996 privind măsurile pentru combaterea rasismului şi a xenofobiei, Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme şi expresii ale rasismului şi xenofobiei prin intermediul dreptului penal).

4. în ceea ce priveşte modificarea textului art. 4 alin.(3) din ordonanţă (art. I pct. 6) privind situaţia în care fapta nu constituie infracţiune, fără a nega necesitatea completării acestei ipoteze, apreciem că textul propus nu este, însă, suficient de previzibil.

5. în ceea ce priveşte propunerile formulate la art. 6 din ordonanţă (art. I pct. 8), având în vedere faptul că Parlamentul, în contextul noului Cod penal, a adoptat texte care răspund, în opinia noastră, într-o manieră mai cuprinzătoare chiar la ipotezele avute în vedere, propunem preluarea acestora în următorul conţinut:

„Art. 6 – (1) Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional, în Statutul Curţii Penale Internaţionale şi în Carta Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Curţii Penale Internaţionale, a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 8 august 1945, a Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, a Tribunalului Penal Internaţional pentru Ruanda sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă este recunoscută de statul român, ori a efectelor acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. ”

(2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

6. Cu privire la includerea unor texte specifice răspunderii penale a persoanei juridice (art. I pct. 9 care introduce noul art. 71), reamintim faptul că, prin introducerea în Partea generală a Codului penal a instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice, aceasta devine aplicabilă pentru toate infracţiunile care sunt susceptibile a fi săvârşite de astfel de persoane, indiferent dacă acestea sunt reglementate în Codul penal sau în legi speciale, în condiţiile generale cuprinse de Codul penal şi Codul de procedură penală, nefiind necesare texte distincte în legi speciale.

Astfel, potrivit art. 135 din Codul penal, persoanele juridice, cu excepţia statului, răspund pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, răspundere penală care nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni4. Tot Codul penal reglementează, de altfel, tipurile de pedepse, principală sau complementare, aplicate persoanei juridice, printre acestea numărându-se, în anumite condiţii, şi dizolvarea persoanei juridice5.

Aceasta este şi raţiunea pentru care, de altfel, textele anterioare cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 au fost eliminate în 2006, la momentul adoptării în Parlament a Legii de modificare şi completare a Codului penal, cea care introducea în sistemul penal român instituţia răspunderii penale a persoanei juridice – şi anume Legea nr. 278/2006privind Codul penal.

Pentru aceste considerente apreciem că textele propuse în propunerea legislativă, care sunt reluări parţiale ale textelor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 la data adoptării sale în 2002, nu se mai justifică la acest moment.

Acestea se justificau pentru perioada 2002 – 2006 în reglementarea română, deoarece nu se introdusese încă răspunderea penală a persoanei juridice şi era necesar un temei legal şi o procedură care să asigure o formă de sancţiune aacestor persoane juridice. In prezent însă, având în vedere faptul că persoana juridică răspunde în mod similar persoanei fizice pentru infracţiunile săvârşite, nu mai este necesară o trimitere la Codul penal. Prin urmare propunem eliminarea textelor cuprinse la art. 71 respectiv cele corelative propuse în Capitolul IV1 – Dispoziţii finale şi tranzitorii (art. I pct. 11).

Se poate avea în vedere, însă, dacă se doreşte impunerea uneia sau mai multor pedepse complementare din Codul penal, a se face aplicarea prevederilor art. 138 alin.(2) din Codul penal (în care se precizează că “Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă”) prin reglementarea unui text după cum urmează:

“In cazul răspunderii penale a persoanei juridice pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege se dispune, în mod obligatoriu, şi una/mai multe din următoarele pedepse complementare prevăzute de Codul penal:

a)     dizolvarea persoanei juridice;

b)     suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

c)      închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;

d)     interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani;

e)    afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. ”

7. Cu privire la modificarea textului cuprins în art. 12 din ordonanţă (art. I pct. 10), facem precizarea că aceasta nu aduce în realitate nici o modificare a soluţiei legislative, sintagma actuală „ unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”, fiind înlocuită cu „infracţiunilor contra păcii şi omenirii”. In orice caz, trimiterea trebuie realizată la infracţiunile prevăzute de noul Cod penal la Titlul XII – Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război.

III. Punctul de vedere al Guvernului

Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, sub rezerva însuşirii propunerilor şi observaţiilor de la pct. II.

Cu stimă,

Victor – Viorel Ponta

4 Comments
  1. Sorin ANDREI says

    Slava Domnului!
    Lupta continua, rugaciunea se inteteste, nadejdea sporeste.
    S.A.

  2. Q says

    Ma indoiesc de buna credinta a comunistilor, artizani ai diversiunilor mass-media (inclusiv pe net).

    Personal, nu pot omite contextul in care propunerea lui C. Antonescu primeste aviz negativ din partea jumatatii de care tocmai a divortat politic, V. Ponta. O victorie ramane o victorie, dar aceasta este una strict conjuncturala si trebuie neaparat consolidata ca sa insemne ceva cu adevarat bun.

    Ponta poate bascula decizia in 30 de secunde daca este pus sub presiune. Si sunt aproape sigur ca va fi pus sub presiune, asa cum s-a intamplat cu alt „erou”, coleg de partid, D. Sova. Banuiesc ca va amintiti episodul „uite holocaustu’, nu e holocaustu’…”.

  3. der says

    Pentru cine nu stie!

    Tradatorul national kakarau este marioneta FSB-ului (fostul KGB) care a fost si este controlat de jidanii / khazarii din Rusia care ne mint pe toti de sute de ani ca sint si „evrei” si „semiti” si „alesii lui Dumnezeu”!

    In realitate ei – sionistii khazari / jidani – reprezinta cel mai mare grup etnic de crima organizata a tuturor timpurilor!

    Ei sint creatorii „revolutiilor”, a razboaielor mondiale, a comunismului si a crizelor economice mondiale!

    Daca cineva va spune ca sinteti „antisemit”, cereti individului sa probeze ca este semit! N-o va face!

    Khazarii sint neam turcic din Kaucaz si NU sint semiti!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php