Mortii care nu-i tulbura somnul lui Ion Iliescu

0 56

iliciÎn fiecare an, în 22 decembrie, mă întreb dacă Ion Iliescu a avut măcar un singur coşmar din pricina celor 828 de crime comise în timpul Revoluţiei din 1989, după momentul în care Nicolae Ceauşescu a fugit. Un singur coşmar ar însemna un singur dram de conştiinţă şi eu nu cred că Ion Iliescu are aşa ceva.

La 24 de ani de la căderea regimului comunist, România e bântuită de sufletele celor 1.200 de victime ale criminalilor Revoluţiei. După atâta amar de timp încă nu li s-a făcut dreptate. Pentru fiecare din cei 1.200 de morţi sunt mii de urmaşi şi rude care aşteaptă zadarnic să se facă dreptate. Cu fiecare an care trece se îngroaşă ceaţa în care s-au pierdut vinovaţii. Se depun coroane, se elogiază eroii şi se fac promisiuni. Apoi uităm de morţi, de cei care plâng după ei, de dreptate sau adevăr şi lăsăm vinovaţii nepedepsiţi.

Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt singurii care au plătit capital pentru morţii Revoluţiei. Pentru 306 victime care şi-au pierdut viaţa până în 22 decembrie 1989, cuplul Ceauşescu a fost condamnat la moarte şi executat. Soarta le-a fost pecetluită de cel care în prima apariţie publică, la Televiziunea Română Liberă, îi acuza pe soţii Ceauşescu că au “întinat nobilele idealuri” ale comunismului.

În 22 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a pierdut puterea şi acela este momentul din care nicio crimă nu mai are logică. Cu toate acestea, după ce regimul a căzut, crimele au continuat mult mai agresiv. Până la finalul anului s-au consemnat aproape de trei ori mai mulţi morţi. Ştim cu certitudine că în perioada 22 – 31 decembrie 1989 au murit 828 de români, civili şi militari. În fiecare zi de măcel, pentru fiecare militar mort au pierit doi civili. De ce, tovarăşe Ion Iliescu?

În toţi cei 24 de ani am evitat să punem răspicat o întrebare simplă pe care o strigă fiecare dintre cele 828 de suflete plecate prea devreme din lumea asta: Până la urmă, cine este marele criminal al Revoluţiei din 1989, Nicolae Ceauşescu sau Ion Iliescu? Ion Iliescu a ştiut foarte abil să scape de întrebarea asta în primii ani de după Revoluţie. A cumpărat rapid tăcerea revoluţionarilor cu tot felul de privilegii, obligândune pe noi să achităm factura pentru ele. A zâmbit larg şi frumos în fiecare an, la fiecare comemorare, promiţând un adevăr pe care ştia bine că e decis să-l ascundă.

Adevărul este că statul român nu avea de ce să ofere terenuri, case sau bani tuturor revoluţionarilor. Nimeni nu a ieşit în stradă, în 1989, pentru a câştiga altceva decât libertate şi un viitor mai bun. Iliescu a ales abil şi pervers să plătească pentru a putea să controleze fără scrupule vocile care ar putea să ceară vehement dreptate. Toată nebunia certificatelor de revoluţionari a fost abil produsă pentru a-i ţine ocupaţi pe unii dintre cei care căutau dreptatea, pentru a-i compromite pe toţi şi mai ales pentru a putea să-i învrăjbească între ei ca să-i controleze.

Statul comunist, condus de Nicolae Ceauşescu, a fost declarat vinovat pentru cele 306 crime comise până în decembrie 1989. Conducătorul lui a plătit cu viaţa. Statul care i-a urmat, condus de Ion Iliescu, a plătit cu privilegii pentru cele 828 de crime comise între 22 şi 31 decembrie. Din acest motiv, morţii nu-i tulbură liniştea tovarăşului Ion Iliescu. De Malin Bot – Evenimentul Zilei

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php