Biruinţa nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.

0 166

Nicolae-Steinhardt“Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta.”

    ( Steinhardt, Jurnalul fericirii)

    Viața nu are niciun rost, dar omul întotdeauna găsește câte ceva, spunea odată Cioran, iar această idee a făcut un adevărat periplu în cadrul vastității gândirii umane. Naufragiați sau nu, cu acel ,,sistem de iluzii” sau rozând aprig din ,,morcovul existențial , cu toții ne întrebăm într-o zi, inevitabil ,,De unde?”,  ,,Încotro?”.  Nu există ființă umană care să nu îşi fi pus fatidica întrebare de altfel ,,La ce bun toate astea?”. O întrebare banală la o primă vedere. E  totuși asemeni unei pietre care o dată aruncată în oceanul ființei  surpă acea liniște dând naștere unor cercuri care cresc halucinant și te prind în vârtejul lor. 

    Ceea ce ne propune Jurnalul fericirii,  este amăgirea sau mai bine zis păstrarea intactă  a ,,sistemului de iluzii”.  Nu am cunoscut încă un luptător veritabil, care să nu se lase atras de corzile reușitei.  Pentru că felul nostru de a fi, un soi de leneș indispensabil al naturii, are nevoie ca fiecare pas să aducă un beneficiu.  O luptă ar trebui să ducă la ceva bun, desigur, în caz contrar totul ar fi o pierdere de timp.

   Lupți pentru că te lași purtat de împrejurări, pentru că în culise te așteaptă acel ,,ceva” sau poate pentru că spectatorii te privesc perfid smulgându-ţi bucăți de suflet. Mai există în acest caz un temei al biruinței? Lupți doar dacă ființa ta  mai este capabilă să atingă acele mici bucurii care în această horă obsedantă au un gust sublim. Lupți deși știi finalul pentru că te mână ,, voința de a trăi”?  Te molipsește fericirea? Din ipocrizie, curiozitate?

   Luptăm cu toții din aceste motive uneori fără să conștientizam.  Şi totuși biruința e o sinucidere târzie, iar obligativitatea luptei e liantul omului împroșcat cu noroiul vieții  pe care îl vede deocamdată nectar. Dacă iluzia va ține până la ,,final” și nectarul nu va ,,deveni” ceea ce este, atunci, ei bine, apelați  cu încredere la Jurnalul fericirii. Pentru ceilalți  ai căror pori sunt deschiși spre adevăr, suflete ce se hrănesc cu certitudini apelați la viață şi la toate valențele ei. Puteți scrie o nouă serie- Jurnalul ,,fericirii” sau adormiți cu Cioran în brațe și bucurați-vă de spectacolul ce vi se oferă zi de zi fără  cost.

Ești ,,aruncat”  în viață fără să știi de ce anume, aruncarea ta aici și ,,finalitatea” ei ține de forul tău interior, capabil sau nu să culeagă lucrurile cu adevărat importante și să le frângă, luptând mereu cu misterele intangibile ale Universului.

Sursa: punctedesuspensie.tk

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php