După ce vicepreședintele BRD, Claudiu Cercel, a fost reținut de DIICOT alături de alte câteva zeci de persoane pentru fraude de câteva zeci de milioane de euro, polițiștii au reținut astăzi încă 90 de persoane pentru fraude bancare de 85 de milioane de euro. Printre aceste persoane reținute se află, din nou, directori de sucursale bancare și influenți oameni de afaceri din București, Satu-Mare și Vâlcea.
Dosarul bancherilor interlopi din România prinde deja proporții, sumele fraudate ridicându-se la peste 100 de milioane de euro. Prin comparație, nici mafia italiană nu reușea, în perioada ei de glorie în anii 1980, să fure în asemenea hal sistemul bancar din Italia.
Pentru cei care nu înțeleg care sunt, de fapt, urmările acestor arestări și care sunt implicațiile la nivel național, urmăriți următorul scenariu. Ca firmă mică sau mijlocie, este aproape imposibil să primești o finanțare pentru o afacere, indiferent cât de beton este planul de afaceri. Pentru că… nu se poate. Reprezentantul băncii îți va spune că riscul e prea mare, că trebuie să gajezi toate proprietățile pe care le ai tu, dar și pe cele pe care le vor avea copiii și nepoții tăi vreodată. Dacă totuși reușești, stresul este atât de mare că îți vine să renunți la business în România și să te apuci de pescuit în Deltă. Pe de altă parte, dacă ai vreo relație la bancă, un director de sucursală, un șef de departament, pe cineva, îți va aproba contra “comision” orice credit vrei tu și tot neamul tău de baștani cu case cu turnulețe. Zeci și sute de milioane de euro dați pe degeaba, garantați cu proprietăți inexistente, folosiți pentru cumpărarea de gipane, case, vacanțe scumpe și droguri. Bani care nu se mai întorc niciodată la bancă, pentru credite care în mod bizar au trecut pe lângă toate sistemele de protecție ale băncii, ca cuțitul prin brânză. Aceste pierderi cine credeți că le acoperă? Tot persoanele fizice și micile afaceri care sunt supuse unui regim de acordare credite draconic, cu dobânzi uriașe și comisioane abuzive.
Dar cum au fost posibile asemenea fraude în sistemul bancar din România? Lucrurile sunt mult mai clare atunci când ai ocazia să cunoști un pic sistemul. Pe scurt, o instituție bancară sau de asigurări face profit cu nemiluita, indiferent cât de bun sau prost e managerul. Marile falimente din SUA ale băncilor și companiilor de asigurări, care au dat startul crizei financiare în 2008, au fost doar niște falimente controlate, țepe de tipul Caritas sau Banca Dacia Felix, unde câțiva indivizi influenți au făcut o haiducie pe invers, au furat banii oamenilor, pentru ca apoi să fie salvați (bail out) tot de către oameni, prin infuzii de capital de la stat. Am cunoscut și eu câțiva manajeri din ăștia de top din sistemul bancar și de asigurări din România și pot să vă asigur că majoritatea au profilul moral al unor interlopi. Ei sunt, de fapt, niște interlopi cu gulere albe. Incompetenți, oportuniști și puși doar pe furtișaguri și fradude, trec de la o bancă la alta prin funcții importante, cu CV-ul blindat și cu recomandări de la alți interlopi cu funcții, doar pentru a instrumenta fraude cu credite false, pentru a spolia banii unor fonduri de investiții din străinătate și pentru a implementa sugative de bani către ONG-uri controlate de aceștia.
Aceste hoții sunt suținute de un aparat infracțional pe care românii de rând nu și-l pot închipui, la fel cum nu își pot închipui câți bani învârt aceste instituții bancare. Din fața unui ghișeu unde un funcționar îngrijorat îți vorbește de riscuri, comisioane, dobânzi exorbitante și alte bazaconii, nu te duce gândul că șeful sucursalei tocmai a delapidat câteva zeci de milioane de euro.
Luxul imobiliar din România, mașinile scumpe și hotelurile de lux care sunt tot timpul arhipline, într-o țară săracă și cu economia la pământ, au o explicație. Se fură. Mult, mult mai mult decât cele 100 de milioane fraudate de cele două grupări de bancheri descoperite de DIICOT în aceste luni. Cu siguranță că sunt zeci de grupări care operează la fel în mediu bancar, la care se adauda mii de grupări care activează în zona de import export, transporturi, servicii și așa mai departe. Când le aduni, sumele furate anual în România, doar din mediul privat, pot ajunge cu ușurință la câteva zeci de miliarde de euro. Adică egal cu împrumutul făcut de România la FMI. Și aici nu am cuantificat și fraudele făcute în sistemul de stat.
De George Bara – NapocaNews
