LISTA LUI LAGARDE, CĂCIULA ŞI DISCURSUL

0 86

Caragiale este permanent actual în politica noastră. Dacă mai vizionaţi piesele sale, nu mai râdeti! Plângeţi! Migraţia politică a căpătat în ultimii patru ani o amploare fără precedent. De la alegerile parlamentare din 2008 şi pînă în prezent, 97 din cei 471 de parlamentari aleşi au schimbat cel puţin o dată partidul. Înseamnă că doar averea contează în constituirea grupurilor de interese, doctrinele politice rămîn apă de ploaie, bună de îmbătat poporul. Băncile, companiile de asigurări, companiile farmaceutice, companiile petroliere, instituţiile cheie ale statului se duc cu jalba-n băţ la cei sponsorizaţi de ei, şi votaţi de noi, şi îşi cumpără favoruri înalte. Politicienii noştri, abia aşteaptă o asemenea pleaşcă. Fac lobby, atrag alte verigi în acţiunea lor, apoi emit legi care să-i avantajeze pe cei ce deţin monopolul în domeniile vizate. La noi, politica se face pe cumetrii şi interese. În loc să fim protejaţi de guvernanţi, să ne fie servite interesele, ei se lasă cumpăraţi între ei, se vând apoi sistematic şi ne umilesc la fel de sistematic.

Printr-o venalitate legată de practicile hedoniste occidentale, pendulând între recompensele primite şi bastoanele lacheilor puşi de seniori să pedepsească cutezanţa, omului politic autohton i-au albit neuronii de lăcomie, de grija poporului şi a ţării. Acest soi de politicieni care ştiu doar să scoată din capitalul intelectual al unui abecedar învăţat pe sărite, cele mai mari procente de deputăţie, senatorie, preşedinţie, directorate la Domenii, trebuie dat afară pe uşă. Ce ar fi dacă nu le-am mai accepta poveştile? Ce-ar fi dacă n-am mai trage mai departe căruţa capitalismului? Dacă le-am face praf toate rândurile, toate închipuirile şi planurile? Alegerile seamănă de pe acum cu un copil îndelung aşteptat. Cărţile sînt făcute deja. Se ştie dinainte dacă e fată sau băiat, se ştie cine e naşul mare. E numai un joc de schimbări: cînd ei, cînd ăilalţi, dar au toţi aceeaşi treabă. Adică treaba lor. Nu e om perfect întru totul, dar, domnule, fă ceva şi pentru ţara ta! Partidele se lasă dirijate, e ceartă şi râcă în internul lor, se toarnă unii pe alţii… Listele de candidaţi au şi ele probleme, au faliţii lor, controlate fiind de persoane care nu au legătură cu partidele. Am stat şi eu şi am studiat, şi ştiu eu cum e treaba cu listele şi cu voturile. Pe noile liste, mulţi purici băgaţi la înaintare, în capul listei alţii, şi nu vor să renunţe la ei. Practic îşi fură unul la altul căciula şi discursul. Cum se văd la putere, reîncep jaful de unde l-au lăsat. Trebuie să recunoaştem că au pus umărul  din greu la opera jafului naţional şi nu vor pleca pînă cînd nu se vor plictisi.

„La o revoluţie, eroii mor şi gunoaiele ies la suprafaţă”, spunea Nicolae Iorga. Nici măcar revoluţie n-a fost la noi. Dar valurile străine au adus pe mal tâlharii de ieri, azi, boierii miliardari ai capitalismului, autori ai unor ticăloşii uluitoare în dauna economiei şi a cetăţeanului român. Pe când şi la noi o lege ca în Franţa? Deputaţii francezi au votat taxa de 75% pe veniturile bogătaşilor. Aceasta vizează aproximativ 1.500 de persoane, încasările fiind estimate la 210 milioane de euro anual. Ministrul bugetului, Jérôme Cahuzac a dat asigurări că această contribuţie legitimă nu este confiscatorie. „Va fi bine şi pentru statul francez şi pentru pătura de mijloc, dar şi pentru cei care au ajuns la pragul sărăciei”.  La noi de ce ar fi susţinută redresarea cetăţeanului, care trage pentru un salariu mizerabil de 200 de euro pe lună, sau pensionarul care ia medicamente pe caietul de datorii, când sărăcirea prin politici antisociale e mai simplă?

Solidaritatea în faţa crizei ar trebui să-i implice în primul rînd pe bogaţii care au făcut averi prin „abra-cadabra.” Nu e o noutate că iresponsabilii îmbogăţiţi peste noapte au introdus cele mai multe taxe, România deţinând recordul în Europa. Legi special emise de ei, le permit să facă ce vor cu banii adunaţi.  Când actualii guvernanţi erau în opoziţie condamnau taxele şi promiteau reducerea lor. Acum e tăcere. Şi lor le plac banii şi le prinde bine risipirea lor. Dacă România n-ar fi doar în acte stat suveran şi independent, străinii nu şi-ar fi permis niciodată să-şi facă târguielile în supermarcheturile agriculturii şi industriei româneşti, iar la televiziunea naţională, plătită de banii cetăţeanului, ar fi fost „Ora Poporului” nu „ora regelui”. Domnule prim, cum ramâne cu încasarea ilegală şi de trei ori a taxei radio-Tv?

Un război fără bombe. Ironic, nu? După 23 de ani ne dăm seama că o ţară poate fi cu adevărat independentă, numai dacă nu are datorii externe şi dacă are guvernanţi patrioţi. Din păcate, de-a lungul istoriei, cei adevăraţi au fost împuşcaţi pentru un pumn de boni-bom şi circ. Mereu mă întreb de ce vin tot felul de ciudaţi străini în ţara noastră şi vor să ne fie regi? De ce măcar unul nu vine să înfiinţeze o şcoală gratuită, un spital gratuit, o fierărie, o cizmărie, o croitorie, ceva, să ne pingelească gratuit pantofii rupţi în capitalism, să cârpească hainele copiilor noştri. Vin la masa-ntinsă de boierii Puterii, vin cu zeci de alţi paraziţi după ei şi vor să hâiască geografia României pentru ei. Jucăria a mers destul, trebuie să ne mobilizăm şi să ne apucăm de secerat, altfel ne cotropesc dăunătorii şi bălăriile de tot felul. Dragi români, fiţi cu ochii în patru! Studiaţi „Lista lui Christine Lagarde”! A provocat mare agitaţie în presa internaţională a momentului. Conţine 1.991 de nume ale unor greci extrem de bogaţi, ce deţin conturi în bănci elveţiene, investigaţi pentru fapte de corupţie şi evaziune fiscală. Doi dintre cei aflaţi pe celebra listă au fost găsiţi morţi. De ce dispar subit bogaţii cercetaţi de F.M.I.? În curînd, Lagarde va întocmi o listă a super-boierilor români. Să-i vedem atunci!

 

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php