Cui foloseşte o statuie pro-comunistă în Bistriţa?

Cu câteva săptămâni în urmă, Consiliul Municipal din Bistriţa şi-a dat acordul de principiu pentru ridicarea unei statui liderului comunist Deng Xiaoping, o iniţiativa a unei asociaţii de prietenie româno-chineze.

Incidentul în sine a stârnit multe reacţii în presa locală, naţională şi chiar peste hotare.

Având în vedere trecutul plin de crime al comunismului în România, nu este de mirare că incidentul este considerat straniu de mai mulţi membrii ai societăţii civile cu care ziarul Epoch Times a intrat în contact. Majoritatea sunt de părere că statuia nu îşi are locul nici la Bistriţa şi nici în altă parte pe meleaguri româneşti.

Mai bizar este faptul că Primăria Bistriţa a primit în acest sens o adresă de la Instituţia Prefectului, în sprijinul iniţiativei asociaţiei de prietenie româno-chineze, a cărei 33-a (!) filială a fost înfiinţată cu doi ani în urmă în Bistriţa.

Vă propunem o incursiune prin istorie, pentru a afla mai întâi cine a fost Deng Xiaoping, care a fost rolul său în evenimentele din 1989 în Piaţa Tiananmen şi ce activităţi desfăşoară Asociaţia Română de Prietenie cu RP Chineză.

Cine este Deng Xiaoping

După unii analişti, fostul lider comunist Deng Xiaoping este considerat părintele reformelor socialiste ce au transformat China într-o putere economică mondială, cea mai semnificativă perioadă fiind în 1978 – 1989.

Perioada de reforme economice a apărut după Revoluţia Culturală aplicată de „Marele Mao”, care reuşise să distrugă definitiv economia Chinei. După moartea lui Mao, succesorul său, Deng Xiaoping, a trebuit să facă faţă unei deziluzii tot mai accentuate faţă de propaganda Partidului Comunist şi unei situaţii economice dezastruoase, generată de gândirea economică de tip comunist.

Regimul lui Deng a fost astfel caracterizat de despotism şi deschidere economică – sprijinită de iniţiative precum cea a lui Henry Kissinger şi Richard Nixon, care au încercau să creeze spărturi în blocul comunist.

La sfârşitul celor cincisprezece ani de guvernare a lui Deng, aproape toţi dizidenţii din China erau închişi sau exilaţi în străinătate. În acelaşi timp Deng a impus controale dure asupra populaţiei – celebra politică a unui singur copil, care a generat nesfârşite abuzuri, avorturi forţate, etc a fost inventată în perioada lui Deng.

Dar poate cel mai macabru incident patronat de Deng Xiaoping este masacrul din Piaţa Tiananmen, care a avut loc la 4 iunie 1989.

1989 era un an care aducea schimbare în majoritatea ţărilor comuniste. Însă mişcarea studenţească care se coagulase într-un protest maraton desfăşurat de pe la mijlocul lunii mai 1989, a fost zdrobită sub patronajul lui Deng cu tancurile armatei „de Eliberare a Poporului”.

Pe 4 iunie 1989, chiar înainte ca măcelul să aibă loc, succesorul lui Deng Xiaoping, Jiang Zemin, i-a trimis o scrisoare secretă lui Deng Xiaoping, cerându-i să fie luate „măsuri ferme” împotriva studenţilor; altminteri „atât naţiunea cât şi Partidul vor fi înrobite”. Deng a fost cel care a ordonat folosirea tancurilor şi a armelor de foc pentru suprimarea brutală a sute de manifestanţi neînarmaţi la Beijing, in Piaţa Tiananmen.

Statuile lui Deng în lume

În comparaţie cu alţi foşti lideri ai PCC, monumentele dedicate lui Deng Xiaoping în China sunt relativ puţine.

O statuie de bronz a lui Deng a fost ridicată pe 14 noiembrie 2000, la Grand Plaza a parcului Lianhua din Shenzhen. În plus, în multe zone de coastă şi în insula Hainan, imaginea lui Deng e afişată pe panouri. O altă statuie de bronz a lui Deng a fost ridicată pe 13 august 2004, în oraşul Guang’an, oraşul natal al lui Deng, în sud-vestul Chinei, provincia Sichuan. Statuia comemora 100 de ani de la naşterea lui Deng.

În afara Chinei, în Bişkek, capitala Republicii Kârghâzstan, există un bulevard numit după Deng, la 18 iunie 1997. Askar Akayevich Akayev, preşedintele Kârghâzstanului justifică monumentul prin faptul că teoria lui Deng privind reforma ar fi fost de valoare şi în această ţară.

Adevărul despre miracolul economiei chineze

Ajunşi în acest punct, să examinăm puţin îndelung-vehiculatul mit al economiei chineze înfloritoare.

O descriere sumară a teoriei lui Deng şi efectelor sale, poate fi găsită în cartea „Noua Comentarii despre istoria Partidului Comunist Chinez”, care a fost publicată de ziarul Epoch Times în 2004, carte care a câştigat premiul Asociaţiei Jurnaliştilor asiatici-americani. Volumul este o colecţie de nouă comentarii apărute în Epoch Times, care tratează istoria plină de crime a Partidului Comunist Chinez, şi care poate fi citită AICI .

„Operele alese ale lui Deng Xiaoping conţin o teorie a pisicii” cu iz pragmatic. Deng Xiaoping afirma că: „Pisica, neagră sau albă, este bună atâta timp cât prinde şoareci”; aplicat reformei economice, principiul ar însemna că scopul reformelor economice era acela de a aduce prosperitate, indiferent dacă forma este socialistă sau capitalistă.

Idealul Partidului Comunist este egalitatea socială, care se presupune că ar duce către o societate comunistă. Astăzi însă, China controlată de comunişti a devenit naţiunea cu cele mai mari inegalităţi economice din lume. Mulţi membri PCC au devenit putred de bogaţi, în timp ce 800 milioane de oameni trăiesc în sărăcie.

Un studiu publicat recent pe internet a indicat faptul că 48,2 la sută din respondenţi şi-au exprimat îngrijorarea pentru felul în care teoria lui Deng va putea fi în continuare integrată cu realitatea Chinei şi ar putea ghida ţara în viitor.

Beneficiind enorm de pe urma intrării in Organizaţia Mondială a Comerţului, ale cărei clauze însă nu le respectă (existând numeroase plângeri care acuză China de manipularea valutei sale pentru a crea condiţii de dumping), China a reuşit să acumuleze cantităţi enorme de valută occidentală, dar nu şi să creeze un nivel de trai mai bun pentru majoritatea locuitorilor săi.

Ideea lui Deng a fost în esenţă să permită nomenclaturiştilor comunişti şi celor apropiaţi cercurilor de putere o îmbogăţire rapidă, cerându-le în schimb loialitate absolută faţă de Partid.

Miracolul chinez este numai o iluzie, rezultată dintr-un bun PR, combinat cu o mass media care repetă lucruri: deşi China a acumulat sume importante, produsul intern brut per capital este mai mic decât cel al României, aflându-se pe locul 95 în lume.

Înapoi la Bistriţa

Ce are Deng Xiaoping în comun cu Bistriţa? Cui foloseşte de fapt această statuie? Cine plăteşte pentru ea?

Epoch Times a obtinut adresa nr II B1319 a Instituţiei Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud înregistrată la Primaria municipiului Bistriţa cu nr. 5970/24.01.2012 prin care solicită la cererea Asociaţiei Române de Prietenie cu RP Chineză acordul de principiu pentru amplasarea în Bistriţa „a unui monument dedicat reformatorului societaţii chineze contemporane şi totodată fondatorul economiei de piaţă socialiste, Deng Xiaonping”. La cerere se află si informarea Arhitectului Şef al municipiului Bistriţa nr 5970/26.01.2012.

Nu stim ce are in comun „reformatorul societaţii chineze contemporane” şi „fondatorul economiei de piaţă socialiste” cu Bistriţa. Îsi declară astfel Institutia Prefectului Bistriţa admiraţia pentru economia de piaţă socialistă? Foarte bizar este ca toţi cei 13 consilieri prezenţi s-au declarat „pentru”, în ziua de 26 ianuarie 2012.

Într-un interviu local al ziarului Observatorul, se spune printre altele ca statuia va fi finanţată complet de statul chinez şi că Asociaţia de Prietenie Româno – Chineză ar iniţia în această lună, un concurs local de proiecte pentru artiştii plastici bistriţeni – cu premii în valoare de 12 – 82 de mii de lei.

Din cauza banilor ajungem sa aducem respect unei doctrine care ne-a umilit si îngenunchiat pentru atăta amar de vreme?

Multe panglici cad victimă marii prietenii româno-chineze

Asociaţia Română de Prietenie cu R.P.Chineză a fost înfiinţată în 1995. Este cea mai mare organizaţie neguvernamentală de prietenie din România, având (cel puţin declarativ) peste 5000 de membri (!) şi filiale în 37 de judeţe. Cele mai recente au fost deschise în 2011, în judeţele Mehedinţi, Gorj şi Caraş-Severin. Filialele asociaţiei în judeţe se fac cu sprijinul ambasadei (Chinei).

Unul dintre evenimentele de excepţie a Asociaţiei este fără doar şi poate comemorarea a 60 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre RP Chineză şi RP Română, organizat la 1 octombrie 2009, prin intermediul Asociatiei şi cu sprijinul ambasadei chinezeşti în România. Altul, ar fi cel de la 1 septembrie 2009, când la ambasada Chinei din Bucureşti Florea Dumitrescu, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Română de Prietenie cu R.P.Chineză şi Ion Dobrică, secretarul general al Asociaţiei, au primit titlul de „sol de prietenie al poporului” din China.

Numele dânşilor vă este poate familiar. În prezent domnul Florea Dumitrescu susţine o activitate de-a dreptul uimitoare: este preşedintele Asociaţiei de Prietenie Româno-Chineze, vicepreşedinte al Casei Româno-Chineze, cât şi Preşedintele Grupului de iniţiativă „Reînnoirea”.

Pentru cei mai slabi la istorie, sub regimul Ceauşescu, dr. ec. Florea Dumitrescu era numit Ministru de Finanţe în 1969, iar în perioada 16 martie 1984 – 17 martie 1989, a fost Guvernator al BNR. De asemenea, a funcţionat ca Ambasador în Republica Populară Chineză timp de aproape şase ani, între anii 1978 şi 1983, timp în care China a a trecut prin cele mai drastice schimbări economice din toate timpurile sub conducerea directă a lui Deng Xiaoping.

Cu ocazia înfiinţării celei de-a 34-a filiale (Baia Mare) a Asociaţiei de prietenie România-China Dumitrescu afirma că: „Obiectivul principal al organizaţiei noastre este de a contribui la consolidarea prieteniei tradiţionale dintre ţările noastre. Există o prietenie seculară între România şi China, pe care vrem să o ducem mai departe şi să o diversificăm”.

Mare strateg… prinos de recunoştinţă… tinereţe comunistă

Pentru a completa privirea de ansamblu asupra activităţilor asociaţiei, vă reproducem un citat din interviul acordat de Ion Dobrică, secretarul Asociaţiei, cu câţiva ani buni în urmă: «…Asociaţia noastră organizează un mare spectacol cu artişti de renume care aduc un prinos de recunoştinţă acestui mare popor, iată, în ultimii 30 de ani după noul model pe care l-a trasat marele strateg Deng Xiaoping. Personal am fost prima dată în China cu 33 de ani în urmă. Ceea ce văd acum îmi încântă sufletul şi îmi produce mare bucurie pentru că acum 33 de ani îmi doream ca această ţară să devină una dintre cele mai puternice ţări ale lumii. »

După cum a consemnat dl. Gheorghe Călin într-un interviu acordat de mentorul asociaţiei române de prietenie cu RP Chineză a judeţului Alba, Ioan Bodea, director al Consiliului judeţean Alba: „Previziunile lui Napoleon Bonaparte se adeveresc în zilele noastre. „China prea mult a fost umilită, dar şi când China se va deştepta întreaga lume se va cutremura”.

Dacă lucrurile stau aşa, pe când ne putem aştepta la o statuie a lui Mao şi poate chiar a „tătucului” Iosif Visarionivici Stalin?

Sursa: Maria Baciu, http://epochtimes-romania.com