„100 ani de temniță pentru poezie”. Cronica unei seri muzicale la Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. In memoriam Dumitru Cristea
A fost o seară minunată, la Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, un răstimp al amintirii și recunoștinței pentru cei ce s-au sacrificat, opunându-se comunismului, o seară a poeziei și cântecului. Prilejul acestei întâlniri a fost acela al prezentării celui mai recent exponat din Muzeul Rezistenței – un proiect aflat în construcție – respectiv caietele lui Dumitru Cristea – de la a cărui naștere se împliniseră, cu două zile înainte, 99 de ani.
Vrem să devină o obișnuință genul acesta de întâlniri culturale, în care muzica să aibă cuvântul cel mai greu. Marți seară ne-au încântat, pe rând: Corul Buna Vestire, acompaniat la pian de eleva Sânziana; tânărul și talentatul interpret de muzică ușoară Dimitrie Cristian, acompaniat de la fel de talentatul Alexandru Matei, care pe mulți dintre noi ne-au făcut să retrăim intens emoția nopților muzicale din Piața Universității a anului 1990; Familia Udrea, formația familială alcătuită din Alexandru Udrea și copiii săi, care valorifică muzical creația poetului Radu Gyr. O scurtă intervenția a avut fostul deținut politic din perioada anilor 1980, dl Călin Eugen, iar prezentarea evenimentului a fost asigurată de Florin Dobrescu.
În scurt timp, vă vom oferi înregistrarea video a evenimentului, promițând să continuăm.
Povestea caietelor lui Dumitru Cristea este fabuloasă. Eliberat la termen, după 6 ani de cruntă detenție politică, ajuns acasă, Dumitru Cristea avea să transcrie pe trei caiete peste 150 de poezii de detenție, având ca autori pe Radu Gyr și Nichifor Crainic. Poeziile circulau în mediul carceral prin viu grai ori prin alfabetul Morse, dar distribuirea lor era un delict aspru pedepsit. Dumitru Cristea a vrut să salveze acest patrimoniu al literaturii române amenințat cu pierderea definitivă, asumându-și un mare risc în felul acesta. Caietele au circulat doi ani, aproape trei ani, poeziile ajungând chiar și la Radio Europa Liberă, până când Securitatea a capturat aceste caiete, la finele lui 1957. Toți cei care le-au lecturat au fost arestați (anchetele erau deosebit de dure și nimeni nu rezista nelimitat la torturile Securității), condamnările primite însumând mult peste o sută de ani. Dumitru Cristea a primit 25 de ani, iar soția sa, Tudora – deși nu avusese cunoștință de ele – 10 ani. Manuscrisele au fost restituite acestora, de Serviciul Român de Informații (noul gestionar al arhivelor Securității) în 1991, iar primul volum cu poezia de detenție a lui Radu Gyr, apărut sub îngrijirea fiicei poetului, la Editura Marineasa, în 1993, a fost realizat pe baza caietelor lui Dumitru Cristea.






Frumos, pentru ca este infaptuit de tineri. Frumos, pentru ca e marturisit de seniori. Frumos, pentru ca, acum, avem sfinti marturisitori dintre cei „laminati” trupeste de propriii frati de limba si sange.
Ce sa ne mai facem ca facem? Or fi fost de vina si alogenii, dar vinovatii sunt, in special, romanii decrestinati si deromanizati…
Probabil ca acesta este motivul pentru care comunistii au inchis granitele si au condamnat transfugii si emigrantii neosi: vazusera si incurajasera atitudinea alogena a dezmostenitilor de suflet, de limba si de inima romanesti! Ce era mai abrutizat sau mai necultivat devenise cel mai de prizat in slujba vopsitilor proletari si tarani lenesi, agramati si posedati instrumentisti ai INTERNATIONALEI!