A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înţelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăţie spirituală.
A fi superior înseamnă astăzi a fi situat pe o treaptă socială înaltă. Acesta este semnul cel mai obişnuit al superiorităţii. Pentru cei dedaţi artelor şi ştiinţelor, adică pentru intelectuali, a fi superior înseamnă a fi inteligent şi instruit.
Adevărata superioritate – aceea a valorilor morale – este cu totul ignorată astăzi. Dacă se mai află printre noi vreun om superior în acest înţeles, îl privim cu milă, ca pe o fiinţă sărmană, ca pe un naufragiat pe marea zbuciumată a vieţii.
Superioritatea înseamnă depăşire, înseamnă a avea însuşiri de conţinut. Ceva este superior când a trecut în cuprins altceva, este superior când are însuşiri creatoare, când este deasupra în înţelesul moral, nu social.
A fi superior cuiva înseamnă a-l întrece în dragoste, în libertate, în înţelegere ca act moral complex, în putere de jertfă, a-l întrece adică în bogăţie spirituală.
(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 91) via Doxologia
