Daca romanii ar fi stiut despre curajul Elisabetei Rizea, poate ca resemnarea si lasitatea nu s-ar fi instalat odata cu instaurarea guvernarii atee. Oamenii stiau insa doar de „banditii din munti”. Nepoata taranistului Gheorghe Suta, ucis de Securitate in 1948, a facut 12 ani de inchisoare la Pitesti si Jilava.
Vina ei a fost ca i-a ajutat cu hrana si informatii pe cei din munti, ca i-a tainuit pe cei care se grupasera in jurul anticomunistilor col. Gheorghe Arsenescu si lt. Toma Arnautoiu. Gheorghe Rizea, sotul ei, se afla si el printre cei cunoscuti drept Haiducii Muscelului. Grupul se formase in 1947 si avea in componenta „mari industriasi si proprietari de fabrici si mori, avocati, fosti deputati si ofiteri deblocati care s-au inarmat si au depus juramantul in fata staretului Pimen Barbierul cu mana pe cruce si cu cealalta pe carabina”, dupa cum se specifica in fondul Tribunalului Militar Bucuresti in dosarul lor.
In grupul de rezistenta anticomunista cu nucleul la Nucsoara au fost atrasi foarte multi dintre locuitorii satelor din jur, convinsi de nenorocirile pe care aveau sa le aduca bolsevicii, dar sperand si in ajutorul occidentalilor. Ceea ce acum pare naivitate, atunci era disperare. In 1949 au inceput arestarile „haiducilor”, iar cei ramasi liberi au trait ascunsi in bordeie, pe dealuri si munti. Securitatea a trimis atat de multi oameni in Nucsoara si imprejurimi, incat erau mai multi securisti decat locuitori. Elisabeta a fost arestata, anchetata, batuta si torturata, apoi inchisa, dar nu a divulgat nici un secret. Dupa prima eliberare a continuat sa ii ajute pe cei care inca se opuneau comunismului. Povestea acestei femei si a celor care s-au jertfit impotrivindu-se regimului bolsevic a fost aflata prima data in 1992, cand femeia a acordat un interviu Luciei Hossu-Longin pentru serialul „Memorialul durerii”. A fost vizitata la Nucsoara de fostul presedinte Emil Constantinescu si de familia regala. Cu fostul Rege Mihai se cunoscuse si in copilarie, cand acesta participase la o sezatoare in sat.
„Ii iert daca Dumnezeu ii iarta”
„Cand m-a batut cel mai rau Carnu, m-a dus la militie, intr-o camera. A tras o masa. Avia un carlig mare la mijloc acolo. Si a tras Carnu un scaun langa masa, m-a legat cu mainile la spate dupa spatar, cu franghie, asa, dupa aia a suit scaunul pe alt scaun si a urcat scaunele pe masa si mi-a legat coada acolo sus in carlig. Si era un lant si a bagat lantul aici, dupa franghie, cum eram legata la maini. Si mi-a fost frica (…) si stam si tipam si spuneam: «Domnule, impuscati-ma, taiati-mi capu’, scoateti-mi ochii, taiati-mi limba, nu stiu de ei, nu ma intrebati, ca nu stiu!». Cand m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coada, mi-a dezlegat parul si m-a lasat numa-n maini. Da’ pai tot nu i-am vandut… Si dupa aia m-a dat jos, m-a dezlegat la maini, era o caldare de apa pa soba acolo si a muiat un sac in apa, l-a stors, mi-a luat fota aia dupa mine si-a pus sacul asa, peste mine. Si a bagat pe mana dreapta un d-ala da cauciuc, asa, cu snur, si m-a facut toata numai dungi groase cat mana. Zece zile am stat in spital numa-n frunte si genunchi”. (Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara urmata de marturia lui Cornel Dragoi, editie ingrijita de Irina Nicolau si Theodor Nitu, Humanitas 1993). Dupa aparitia la televizor a eroinei, fiul capitanului Carnu a venit la poarta ei la Nucsoara si i-a spus: „Tata s-a spanzurat”. Cat despre Elisabeta, spunea despre comunistii care au chinuit-o: „Eu ii iert daca Dumnezeu ii iarta”…
sursa: BZI
Elisabeta Rizea este cea mai mare eroina care a trait si luptat pentru acest neam sfant , cu o demnitate si simplitate demna de o sfanta .
Camarazi , mergeti pe drumul onoarei si al iubirii de Neam urmand exeplul acestei mari romance .
Traiasca Legiunea si Capitanul!