Am primit trista veste a plecării dintre noi, ieri 5 septembrie 2017, a camaradului VALENTIN CANTOR. Un suflet cald şi limpede ca lacrima de cer din privirile sale albastre şi blânde… Un caracter exemplar, de o integritate ascetică, însoţită mereu de o conduită aristocratică… Un suflet mereu deschis tineretului, celor ce însetau de cunoaşterea unei lumi îngropate sub zăbrele şi lanţuri.
Născut la 15 iunie 1928 la Târgu Mureş, într-o familie de functionari. Absolvent al Facultăţii de Chimie, a fost arestat de Securitate în 1952, fiind condamnat la 6 ani detenţie pentru activitate împotriva regimului comunist, din care va executa 3 ani, fiind eliberat în 1955. Cea mai mare parte a detenţiei a executat-o la închisoarea Jilava, unde va împărţi o vreme aceeaşi celulă cu Monseniorul Vladimir Ghyka.
După eliberare nu i s-a permis să aibă o slujbă adecvată pregătirii sale, fiind permanent urmărit de Securitate, motive pentru care şi-a făcut un obiectiv din evadarea din marele lagăr numit România. După ani de zile de antrenamente intense şi consecvente, într-o noapte de august a anului 1965, trecând Dunărea înot şi ajungând în Iugoslavia, pe care – după nenumărate peripeţii – a străbătut-o de la est la vest, ajungând în Italia. Primind statutul de refugiat politic, se va stabili în Statele Unite ale Americii, unde se va şi căsători cu o româncă, la rândul ei exilată.
Aici se va integra în comunitatea exilului românesc anticomunist, aderând la Mişcarea Legionară, ajungând şeful unui cuib din cadrul Garnizoanei America de Nord. Caracterul său integru şi conduita exemplară l-au recomandat pentru a fi avansat de Horia Sima la gradul de comandant legionar.
Articolele sale din „Libertatea” şi alte publicaţii ale exilului românesc muşcau din paravanul minciunii regimului de la Bucureşti, iar demonstraţiile anticomuniste la care participa, alături de consoarta sa, reaminteau periodic liniştitei Americi că în estul Europei, popoare întregi erau captive, victime ale terorii.
După 1990 început să revină, periodic, în ţară, ulterior stabilindu-se aici, mai ales la cererea secretarului Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, Gheorghe Jijie, care avea nevoie de întăriri în munca neobosită pe care a dus-o până la moarte.
Ultimii ani de viaţă au însemnat o continua suferinţă, pe care însă a purtat-o cu demnitate şi seninătate.
Cei ce doresc să îl petreacă pe ultimul drum, sunt aşteptaţi joi, 7 septembrie, orele 12, la Cimitirul Bellu Militar din Bucureşti.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Valentin Cantor – Prezent!
