ISTORIA ARESTATĂ. 21 februarie 1938. Autodizolvarea Partidului TOTUL PENTRU ŢARĂ

Prin Circulara 148 din 21 Februarie 1938, Corneliu Codreanu, „în faţa noilor împrejurări politice”, hotărăşte autodizolvarea Partidului „Totul pentru Ţară”. El anunţă că a luat această hotărâre ca urmare a apariţiei Decretului Regal Nr. 870 din 17 Februarie 1938, prin care era suprimat pluripartidismul, fiind prevăzute pedepse penale pentru cetăţenii care ar mai fi făcut politică.

„Anunţăm pe membri, că începând cu data de astăzi 21 Februarie 1938, Partidul „Totul pentru Ţarã” nu mai există. Întreaga conducere a căzut de acord, că raţiunea de existenţă a Partidului a încetat. Toţi cei legaţi până în prezent juridiceşte de acest partid, funcţionari de Stat sau nefuncţionari, sunt dezlegaţi de toate aceste legături, luându-şi complecta libertate de acţiune. Toate funcţiunile, Şefi de regiuni, de judeţe, etc, sunt desfiinţate. Sediile se închid şi se dau proprietarilor.”
Corneliu Codreanu arată că „suntem aruncati din raportul de Drept, in raportul de Forta. Pe acesta insa, noi nu-l primim. Noi am inteles sa actionam in cadrul legii, manifestandu-ne credintele noastre. Daca aceasta n-o putem face, si daca orice manifestare de credinta ne este interzisa, ratiunea de existenta a partidului nostru a incetat. Noi nu voim sa intrebuintam forta. Nu voim sa intrebuintam violenta. Ne este suficienta experienta din trecut, cand fara voia noastra am fost atrasi pe calea violentei. La orice violentare, noi nu mai raspundem in nici un fel: suportam. Si chiar cand intreaga natiune romana este tratata ca o turma de animale inconstiente.”
Prin această declaraţie, Căpitanul expunea strategia Mişcării Legionare, de a nu se opune noilor legi abuzive ce desfiinţau statul de drept şi pluralismul politic. El adopta principiul conformării cu o legislaţie nedreaptă chiar, pentru a ocroti pe militanţii mişcării pe persecuţii care i-ar fi transformat în victime. Acesta este principiul codrenist al ocrotirii militanţilor, de a nu-i expune, ci a-i conserva, în vederea viitoarelor bătălii decisive, atunci când conjunctura internă şi internaţională va fi prielnică şi va face posibilă biruinţa.