Cum s-a tăiat bugetul la I.C.R., cum şi-au dat demisia preacuvioşii! Păi, din ce să mai huzurească, ca apoi să aibă chef să scuipe pe cultura poporului român? Nimicurile acestea contemporane şi gaşca lor de critici zgomotoşi şi inutili, care au adus mari deservicii culturii romîne, urcând pe culmile de progres ale pornografiei prin cele mai odioase exemplare, îşi plâng acum în papion pierderea privilegiilor şi a enormelor sume de bani încasate de la popor ca să cânte ei cocoşeşte prin lume sau să înjure cu tupeu şi aroganţă valoarea culturii, patria, tradiţia şi poporul care i-a suportat atâţia ani. Gaşca de la I.C.R., asupra căreia planează grave capete de acuzare, şi-a dat demisia. Papioniştilor le va fi dor de fanteziile celui care a ras în public părul pubian al iubitei la Mamaia, şi a postat fotografii nud pe internet, adică de purtătorul de cuvânt al Reprezentanţei I.C.R, din New York. Le va fi dor de partidele de sex literar, de beţii şi de orgii, inspirate din ritualurile lui rătăcitului de Bivolaru. Mai cu seamă, îl vor plânge pe iubitorul pornografiei de o vulgaritate strigătoare la cer, care a scandalizat lumea cu măgarul roz cu o zvastică nazistă pe crupă. Consumatorii de cultură au văzut şi au auzit multe în viaţa lor, însă, ceea ce le-a oferit tartorul plătit cu miliarde de lei din banii naţiunii, educat în spiritul urii faţă de România şi faţă de Neamul Românesc, drapată cu pretinsul elitism intelectual, întrece orice măsură. Sub domnia sa, cultura şi literatura română s-au umplut de pornografie, falsuri şi mizerie. Bani daţi pe apa sâmbetei în cultură. Pe 12 septembrie, alţi bani, altă distracţie! – data la care Curtea Constituţională a amânat adoptarea deciziei privind referendumul pentru demiterea preşedintelui, cu scopul radierii morţilor, stafiilor, puşcăriaşilor şi celor fără drept de vot de pe listele electorale. Încet, dar sigur vom intra de tot la apă, la fel ca şi Europa, scufundată de programul de austeritate Merkel.
Poporul nu plânge după gaşca de la I.C.R. Cert este că nimeni nu le va mai da bani să-şi cumpere premii la Cannes, premii literare în lume şi alte favoruri înalte. Mă doare sufletul când văd ce specimene au ruinat poporul român, ce specimene sunt ridicate în rang şi aşezate în jilţurile statului, care ar fi trebuit să cultive românismul în lume, patriotismul şi unitatea naţională. Nu ca preacuviosul pastor, Tokeş-agentul, promotor al politicilor şi acţiunilor anti-româneşti, europarlamentar, cu (minune mare!) voturi S.F. din Brăila, Olt şi Tulcea. În concluzie, când în Sahara vor fi piste de schi şi eschimoşi, iar în Antarctica vor creşte portocali şi măslini, atunci vor avea românii un trai mai bun. Aşadar, dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau ca să vă îngenunchez în fiecare zi. Armele noastre de apărare – de la cele economice şi financiare, la cele militare, de la valorile naţionale, la truda şi înţelepciunea ţăranului – ne-au fost distruse. României nu-i mai aparţine absolut nimic, nici măcar propria ei populaţie. Toate războaiele la un loc nu au reuşit să facă atâta rău României cât au făcut aceste vremuri de jecmănire a industriei, a pământului, a oamenilor, a culturii şi a sufletului, cu ajutorul unor români nedemni, josnici, lacomi şi laşi. Urmează, probabil, destrămarea hotarelor care, şi aşa, pentru băieţii deştepţi, nu mai au nicio importanţă… Iar cei care ar putea să le mai apere au trecut în lumea celor drepţi sau au vârsta lui Leonidas de la Termopyle (George Văduva).
Ei da, nişte neica nimeni, prin evaziune fiscală şi morală, s-au făcut oameni de afaceri şi politicieni, pentru a putea comite, sub umbrela puterii şi a imunităţii, abuzuri extrem de grave. Ca şi preşedintele american, care, după un an şi jumătate de conflicte sângeroase, a semnat un document secret privind acordarea unui ajutor rebelilor sirieni pentru a grăbi îndepărtarea lui Bashar al-Assad, relatează A.F.P. De fapt războiul nu este al poporului sirian, ci al Guvernului Mondial, care vrea să acapareze toate resursele lumii, aşa cum le-au vizat şi pe ale noastre (vezi Roşia Montana, Insula Şerpilor şi toate creierele migrate). În numele democraţiei şi cu preţul vieţii popoarelor ruinate, aceşti agresori internaţionali îşi bifează, unul câte unul, uriaşele lor interese financiare. Minuţios regizate de serviciile secrete ale puterilor lumii, actele de violenţă din teatrul de luptă vin să legitimeze intrarea în forţă. China şi Rusia ştiu acest lucru, de aceea se opun. Când o ţară are deja armată, înfiinţarea altei armate mici cu scopul atingerii unui obiectiv, greu de realizat prin mijloace democratice, sau în scopuri represive, înseamnă terorism (tactică de luptă neconvenţională pentru atingerea unor obiective politice). Susţinut de manipulările presei aservite, bazat pe acte de violenţă asupra populaţiilor neimplicate în conflict, terorismul are potenţial de presiune asupra conducerii statului sau împotriva grupurilor de persoane civile, în sensul producerii unui efect psihologic generalizat de panică şi intimidare. Obama sprijină terorismul, iar populaţia planetei ştie deja. Cum, de altfel, se ştie că serviciile secrete ale puterilor lumii au în dotare unităţi specializate în declanşarea revoltelor populare, revoluţiilor şi mişcărilor de eliberare, formate din experţi în tehnicile dezinformării şi manipulării maselor. Ei acţionează la comandă în ţările vizate, sub diverse acoperiri: turişti, ziarişti, diplomaţi, echipe de caritate, oameni de cultură, sportivi etc. Un scenariu asemănător s-a petrecut şi în ţara noastră, în decembrie 1989. Confuziile au fost create şi întreţinute deliberat de cei interesaţi să profite în plan politic, prezentîndu-se poporului drept vârfuri ale revoltei spontane, impuşi de voinţa populară. Regizorii au aruncat în eter termenul de revoluţie ca tehnică a loviturii de stat, soldată cu morţi şi răniţi, puşi pe seama odiosului regim, răsturnat de voinţa poporului, în ghilimele.
Maria Diana Popescu, Agero
