Doctor în filosofie, profesor universitar, gazetar. S-a născut la 16 iunie 1890 în Brăila, într-o familie modestă, cu rădăcini ţărăneşti. A urmat liceul “Nicolae Bălcescu” din oraşul natal, după care studiază la Universitatea din Bucureşti şi apoi în străinătate, la Universitatea din München şi la cea din Viena.
Profesor universitar, conferenţiar, ideolog şi doctrinar al Mişcării Legionare; filozof de tip socratic, mare om de cultură. A condus împreună cu Gheorghe Racoveanu revista teologică ”Predania”, a fost Directorul ziarului “Cuvântul” (publicaţie de aleasă ţinută intelectuală în paginile căreia s-au reunit numele celor mai ilustre personalităţi legionare în frunte cu Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Gheorghe Racoveanu, Dragoş Protopopescu), a îngrijit apariţia revistei “Arhiva pentru Ştiinţă şi Reformă Socială“ ş.a.
Profesorul Nae Ionescu a fost asasinat prin otrăvire la 15 Martie 1940. Scăpat cu viaţă din lagărul de la Miercurea Ciuc (în timpul sângeroasei prigoane împotriva Mişcării Legionare din 1938-1940) şi aflat cu domiciliu obligatoriu păzit, agentul de politie care-l păzea a fost pus din ordinul camarilei să-i schimbe prafurile pe care le avea pe masă şi le lua contra durerilor de inimă, cu prafuri otrăvite.
A mai semnat si cu pseudonimul CALICLES.
OPERA:
Die Logistik als Versuch einer neunen Begründung der Matematik (teza de doctorat susţinută la Univ. din München, 3 Aprilie 1919, doctorat obţinut cu strălucire). Publicată în: Izvoare de filosofie. Culegere de studii şi texte – II, 1943 (Ed. Bucovina – I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1944, pg. 1-52);
Doctrinele partidelor politice – Sindicalism (conferinţă rostită în 1923) şi publicată de Institutul Social Român (Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, pg. 173-185);
Filosofia Catolicismului (curs universitar, manuscris);
Filosofia Protestantismului (curs universitar, manuscris);
Faust şi problema mântuirii (curs universitar, manuscris);
Logica colectivelor (curs universitar, manuscris);
Istoria Logicei (curs universitar 1929-1930);
Logica Românească (curs universitar, manuscris);
Prefaţă (la volumul De două mii de ani de M. Sebastian);
Roza vânturilor, Buc., 1937;
LUCRĂRI CONSACRATE OPERELOR IONESCIENE TIPĂRITE POST MORTEM:
Fenomenul Legionar (patru conferinţe pe care Prof. Nae Ionescu le-a ţinut în luna Mai 1938 în faţa legionarilor din lagărul de la Miercurea Ciuc în care se găsea internat şi publicate mai apoi în “Buletinul Informativ”, Nr. 2-3-4-5, Aug.-Sept. 1940, săptămânal de informare a legionarilor refugiaţi in Germania);
Istoria logicei (cu un portret al lui Nae Ionescu scris de Vasile Băncilă şi cu o introducere colectivă), Bucureşti, 1941;
Metafizica (teoria cunoaşterii metafizice, cursul “Cunoaşterea imediată“, ţinut în 1928–29), Bucureşti, 1942;
Metafizica – (Logica generală), Bucureşti, 1943;
Metafizica – (II), 1944;
Convorbiri, Freising, 1951. Ediţia a II-a 1963, îngrijită de Mircea Eliade şi Gheorghe Racoveanu.
Îndreptar ortodox (culegere de texte religioase scrise de Nae Ionescu, cu numeroase adnotări de D. C. Amzăr), Wiesbaden, 1957.
Nae Ionescu
Sub semnul Arhanghelului
Dintre toate mișcările care, de la război încoace – pentru a nu vorbi decât în strictă contemporaneitate – au încercat să organizeze destinele nației noastre, niciuna nu s-a așezat mai sigur în matca istoriei românești ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. Este adevărat că ei au norocul să se ridice la viața comunității în momentul UNIC în care structura istoriei coincide în așa grad cu geniul rasei noastre încât e de ajuns să fii cu adevărat român pentru ca gestul tău să creeze perspective imperiale. Dar când te gândești că atâtea așezări și formațiuni politice – cu o tradiție „mare” și cu o experiență „bogată” – și-au ratat misiunea revoluționară și s-au împotmolit repede în apele stătute care nu dau decât cel mult o perspectivă de broască, trebuie să începi a înțelege că gestul rodnic al tânărului, dar, pentru asta, nu mai puțin bărbatului lor căpitan trece dincolo de îndemânare sau talent și devine răsfrângerea sigură a unui destin. Trebuie să spun, aici și astăzi, celor de vârsta mea – și, dacă îmi e îngăduit, și celor mai bătrâni decât mine – CĂ, PÂNĂ ACUM, MIȘCAREA ACEASTA NU A GREȘIT NICIODATĂ. Destul ca să ne facă să înțelegem că pe tinerii aceștia, care merg chiuind în luptă și în moarte, nimic nu-i abate din drumul lor; nici violența, nici trădarea; nici lingușeala, nici corupția; nici ademenirea, nici prigoana. Căci nu merg pe drumul lor, ci pe drumul nației, care e al mântuirii, pentru că pe el străjuiește Dumnezeu. Iar celor mai îndărătnici le voi spune că a trecut momentul în care adeziunea noastră putea să însemne izbânda și împotrivirea noastră – înfrângerea. De întâlnirea noastră cu tinerețea legionară nu mai atârnă decât bucuria de a fi văzut din vreme „lumina cea adevărată” și … un apus fără fulgere. Căci, încă o dată, victoria legionară înaintează ca o necesitate de destin, iar a te împotrivi ei înseamnă a lua istoria în răspăr.
“Buna Vestire”, anul I, nr.100, din 27 iunie 1937
sursa: Miscarea-Legionara.info