Masonii ies la rampa, in vreme ce sfintii inchisorilor sunt condamnati din nou autor: FrontPress 25.06.

 

Vineri 21 iunie 2013, în seara celei mai lungi zile a anului (solstiţiul de vară; la masoni nimic nu este fără semnificaţie simbolică), Ateneul Român (care a împlinit anul acesta 125 de ani de funcţionare şi căruia masonii i se revendică drept ctitori) a primit destinaţie festivă de Templu Masonic, găzduind Gala celei de-a treia ediţii a Premiilor Marii Loje Naţionale din România. Mulţi au rămas foarte surprinşi, pentru că ediţiile anterioare nu s-au bucurat de aceeaşi mediatizare (anul acesta Televiziunea naţională – TVR2 – s-a implicat cu toate motoarele, iar biata Alexandra Velniciuc, aleasă ca prezentatoare, părea să trăiască un adevărat orgasm profesional). Totul a fost girat de guvernul României şi premierul a fost prezent în persoană, cu prestigiul său de plagiator, dar candid ca o fată mare. Masonii premiază performanţele ştiinţifice, artistice şi profesionale, dar nu par cîtuşi de puţin deranjaţi de mai micile sau mai marile imposturi conjuncturale (căci – nu-i aşa? – “interesul poartă fesul”, şorţuleţul şi… progresul).

 

Principala cîrdăşie a fost cu Academia Română (un fel de metresă bătrînă şi mereu disponibilă), desigur, iarăşi, nu întîmplător, ci ca să asigure în ochii marelui public prestanţa ştiinţifică a manifestării (aplauze pentru dr. Ionel Haiduc!), nu cumva să se lăţească bănuiala că ar fi vorba de pură propagandă masonică. Tinichele de coada struţocămilei masono-academice au fost vreo 12 universităţi din marea ciupercărie butaforică a învăţămîntului “superior” românesc (pe care au ajuns să-l întreacă, deontologic şi calitativ, pînă şi unele licee din lumea a treia). Sponsorii evenimentului (masoneria trebuie şi ea sponsorizată, frăţeşte) au fost: Premier Palace, Borza & Asociaţii, EURO Insol, Roche, Siveco, KDF Energy, ADM Farm, Grupul Feroviar Roman, Medicare, Garden Center Group şi Nei Holding.

 

Au fost propuse ori s-au înscris (vă puteţi înscrie şi dvs.!) să ia premii (adică bani) de la masoni un număr de 430 de eminenţe intelectuale, dintre care – prin elecţiunea unor “comisii alcătuite din reputați academicieni și profesori universitari” (33 în 7 comisii, împărţiţi nu ştiu să vă spun cum) – 21 au fost nominalizate şi 7 premiate (cu cîte 10.000 euro fiecare; e grobiană speculaţia unui oarecare cum că “li s-ar fi dat şi şorţuleţe, dar aveau deja”). Oamenii au muncit şi trebuia să-i recunoască şi pe ei cineva. Şi cine să-i recunoască? Păi dacă guvernul nu poate deloc, dacă Academia nu poate de una singură, iar Universităţile nici atît, atunci să-i recunoască Lojile, domnule! Care-i problema?! Marele Orient, Orientul etern. oricare Orient… Ex Oriente lux (“Lumina vine de la Răsărit”, în traducerea colportată de Mihail Sadoveanu, Marele Maestru Federal, de grad 33). E o onoare, monşer, chiar nu pricepi?!

 

Dar iată-i şi pe onorabilii (şi/sau venerabilii – reali sau potenţiali) premiaţi de anul acesta: I. Premiul GRIGORE MOISIL pentru Ştiinţe Exacte – Ștefan Papadima, de la Institutul de Matematică al Academiei Române, pentru grupul de lucrări de topologie şi geometrie algebrică publicate în ţară şi străinătate în anul 2012; II. Premiul HENRI COANDĂ pentru Ştiinţe Aplicate – Maria Petrescu, Universitatea Politehnică Bucureşti, pentru lucrarea Tratat de ştiinţă şi ingineria materialelor metalice, 5 vols., 2006-2012 (premiu acordat în premieră unei femei); III. Premiul EUGENIU CARADA pentru Economie – Lucian Croitoru, pentru lucrarea Politica monetară; ipostaze neconvenţionale – Atacul speculativ; Criza din zona euro, şomajul; Inflaţia, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012; IV. Premiul NICOLAE TITULESCU pentru Diplomaţie şi Politologie – Mihnea Motoc, ambasador al României la Uniunea Europeană (?!); V. Premiul SPIRU HARET pentru Educaţie, Mediu, IT – Horia Pop, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, pentru grupul de lucrări referitoare la inteligenţa artificială; VI. Premiul CONSTANTIN BRÂNCUȘI – George Virgil Stoenescu pentru volumul de poezii Roata Norocului, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012; VII. Premiul CAROL DAVILA pentru Medicină – conf. dr. Dragoş-Cătălin Jianu, Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş, Timişoara.

 

Evenimentul, avîndu-l ca amfitrion la vîrf pe Marele Maestru al MLNR dr. Radu Bălănescu, iar ca “producător general” pe Marele Orator al MLNR Remus Borza, a fost chibiţat de “peste 700 de personalităţi din mediul academic, universitar, cultural, bancar, diplomatic şi politic” (nu mai are importanţă în ce proporţie masoni), cărora le-au cîntat (vivace ma non troppo) Orchestra şi Corul Filarmonicii George Enescu.

 

“Este un eveniment unic, care a reuşit să creeze o colaborare cu 12 universităţi şi cu Academia Română. Vorbim de un parteneriat pentru excelenţă pe care Masoneria îl are cu Academia. MLNR premiază excelenţă şi valoare pentru lucrări cu impact social. Orice cetăţean român, rezident sau nu, dar cu cetăţenie română, s-a putut înscrie în competiţia pentru ştiinţă şi artă. Nu e o condiţie ca ei să aparţină Ordinului Masoneriei. A venit momentul să punem în drepturi valoarea”, Remus Borza dixit.

 

“Este un sprijin pentru valorile naţionale şi care a găsit sprijin şi deschidere către societatea civilă şi dă posibilitatea cetăţenilor să cunoască proiectele noastre. Am avut şansa de a colabora cu Academia Română, unde am găsit deschidere şi înţelegere, fiind necesar să aducem în prim-plan calităţile poporului român – ştiinţă, inteligenţă, calităţile noastre native”, Radu Bălănescu (foto) dixit.

 

Pentru ce îşi cheltuiesc masonii – cu cea mai publică discreţie – timpul şi banii (fie şi din “sponsorizări”) pe nişte intelectuali nebăgaţi de mai nimeni în seamă, mai degrabă obedienţi decît rentabili, de care nici lumea largă n-a prea auzit, ba nici chiar ei unii de alţii? Ei da, vă puteţi mîndri că aţi ghicit: din cea mai dezinteresată şi mai nobilă pasiune pentru valorile autentice, şi mai ales pentru valorile noastre româneşti, din dragostea lor îndelung refulată pentru ţară şi naţiune, care nu se putea să nu debordeze la un moment dat, într-un moment propice al istoriei, cum este cel pe care-l trăim astăzi, cu entuziasm civic şi efervescenţă creatoare, în calea neabătută spre Statele Unite ale Europei şi spre Noua Ordine Mondială!

 

E mai mult decît oricînd vremea să afle – dacă n-au aflat încă – şi conspiraţioniştii de serviciu, şi reacţionarii din spaţiul real şi virtual, şi scepticii de tot felul, şi toată suflarea, de la vlădică la opincă şi de la mogul la căpşunar, că masoneria nu se ascunde şi n-are secrete; ea luptă pe faţă, în văzul lumii, cu echerul şi cu compasul, pentru binele umanităţii (pardon: Binele Umanităţii) şi pentru triumful valorilor adevărate, iar masonul secolului XXI nu mai seamănă cu fratele lui din mărturiile şi documentele de altădată, ori din zvonistica expiratului secol XX, ci este un domn corect politic, generos şi cumsecade, pe care nu-l lasă să doarmă grija de valorile naţionale şi de soarta intelectualităţii, care a uitat de Marele Arhitect şi se exprimă dezinvolt cu “Dumnezeu să ne ajute!”. Şi cînd vezi cum te înţelege el, cum te răsplăteşte, cum îţi vorbeşte pe limba ta, cum e gata să te primească în Loja lui şi să-ţi dea şorţul de pe el, numai să-ţi fie bine şi să nu mori nepreţuit, cum să nu-l respecţi, cum să nu-l admiri, cum să nu vrei să fii şi tu ca el?! Să mai vezi tu, intelectual răsplătit, pe cineva vorbind de rău masoneria! Şi Hristos dacă ar veni să-ţi spună: “Păzea!”, cu vrăjelile alea ale Lui despre Dumnezeu şi Mamona şi despre neputinţa de a sluji la doi domni, i-ai zice de la obraz, cuviincios, dar ferm: “Iertare, Doamne, dar chiar nu vezi diferenţa?! Tu ai fost vîndut pe 30 de arginţi, eu am fost cumpărat pe 10.000 de euro! Dacă vrei să-mi dai raiul, după ce mor, nu Te-mpiedică nimeni. Dar, cît trăiesc, nu mă obliga la răbdările Tale prăjite şi nu mă confisca pentru Biserica Ta de doi bani! Mai bine Te-ai întreba, ca un Dumnezeu lucid, de ce sînt în Lojile astea ale lui Mamona atîţia popi şi episcopi de-ai Tăi! Eu nu vreau să mă leapăd de Tine (uite că nici fraţii masoni nu mi-o cer!), ci doar să cădem, rezonabil, la pace. Iar cînd Biserica Ta, în loc să-mi ceară, o să-mi dea, parale, nu binecuvîntări, atunci poate mai stăm de vorbă şi mai cîntărim… Şi aşa, între noi, fără supărare: mai înnoieşte-Ţi şi Tu Cuvîntul ăla prăfuit, dacă vrei să convingi oamenii subţiri şi deştepţi, nu doar săracii cu duhul şi babele superstiţioase!”.

 

Dar ce să mai vorbim de intelectuali? Iată, vorba vecinei mele de la 4, pensionată de la APACA şi stahanovistă la vremea ei: “Lasă, maică, să vină să ne conducă şi masonii, şi cine-o fi, că uite nemasonii ăştia unde ne-a adus!”. Nici ea nu ştie cine sînt masonii, nici eu nu ştiu cine sînt nemasonii… Sîntem amîndoi nişte alegători de cartier, proşti şi plini de păcate. Ea n-a înţeles nimic din Gala de vineri seară şi a dat pe o telenovelă (de unde mereu înţelege cîte ceva). Eu am încercat, încăpăţînat, să înţeleg mai mult, dar mă tem că, pentru păcatele mele, n-am înţeles ce trebuia…

 

Mă mai gîndesc… Poate pentru la anul, pentru a patra Gală, mă înscriu şi eu… N-am lucrări ştiinţifice, nici de interes social, dar nişte poezele, acolo, ca fratele Stoenescu, încropesc şi eu… (o mai trebui şi altceva?) şi nu se ştie cum se mai învîrte “roata norocului”… Şi, dacă iau 10.000 de euro, şterg această postare (şi alte cîteva) şi ies din sărăcia asta de realitate virtuală, în care mereu îmi dau în petec, ba cu viii, ba cu morţii…

 

Frăţia (sin)ucigaşă a “europenismului”

 

În vreme ce intelectualii români sînt premiaţi de fraţii din francmasonerie, sfinţii închisorilor sînt condamnaţi de fraţii noştri evrei şi executaţi de fraţii noştri români. Frăţie pe toată linia (sin)ucigaşă a “europenismului” triumfător la sate şi oraşe! Ceea ce nu s-a putut face acum trei săptămîni, în văzul lumii şi cu binişorul, se pare că s-a făcut ieri, mai pe ascuns şi mai cu otuzbirul: aşa cum prevăzusem (Valeriu Gafencu: o victorie la limită), tandemul Alexandru Florian – Victor Ponta “nu s-a lăsat” şi, printr-un nou vot (pe deasupra ordinii de zi şi sub presiunea monitorială a unui senator PSD), Valeriu Gafencu nu mai este cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna! (Trebuie spus, totuşi, că nu există o confirmare oficială; ar fi minunat, desigur, să fie doar un “zvon”.)

 

Să recapitulăm, aşadar:

 

– Masoneria poate convoca în orice moment Guvernul României, Academia Română şi mass-media de la centru pentru acţiunile ei propagandistice;

 

– lui Valeriu Gafencu, “sfîntul închisorilor” şi simbol al rezistenţei creştine româneşti, i se va fi ridicat pînă la urmă cetăţenia de onoare a oraşului în care a fost martirizat, fiind consfinţit oficial ca “bandit” legionar;

 

– altui “bandit” legionar, Ion Gavrilă Ogoranu, i s-a făcut recent rechizitoriul public, în campania mai amplă de “demitizare” a rezistenţei anticomuniste din munţi;

 

– ultimul mare “bandit” legionar în viaţă, Părintele Iustin Pârvu, “duhovnicul neamului”, ne-a părăsit înainte de Rusalii, mînjit cu lături de toată presa laică de stînga şi de toată floarea masonică a intelectualităţii româneşti;

 

– preşedintele Traian Băsescu s-a pronunţat răspicat, în fine, pentru căsătoriile între homosexuali, după ce se pronunţase, la fel de răspicat, pentru desuveranizarea României şi cît mai grabnica implementare (parcă aşa se zice, nu?) a venerabilului proiect masonic al Statelor Unite ale Europei;

 

– Muzeul Ţăranului Român, în cîrdăşie cu Ambasada Statelor Unite, s-a oferit ca gazdă a acţiunilor propagandistice LGBT, iar licee din România sînt în parteneriat cu Accept (principala organizaţie oficială a poponauţilor) şi le fac fermă “educaţie” homosexuală elevilor (în română şi în engleză);

 

– în loc să se caute, concertat, nişte modalităţi de stopare a avorturilor (la care ocupăm primul loc în Europa şi care se apropie, din 1990 încoace, de cifra de… 20 de milioane!!!), universităţile noastre invită conferenţiari de pe aiurea care fundamentează “ştiinţific” pruncuciderea (numită eufemistic “avort post-natal”!), iar, ca bonus, pedofilia (legitimată ca… ephebofilie);

 

– opinia publică r(r)omânească, hrănită curent cu manele, telenovele, reclame şi cancanuri, se pregăteşte asiduu de vacanţă şi-şi bagă picioarele în ea de “Românică” (bine că nu i s-au luat mititeii, pentru că asta chiar ar fi fost nasol şi ar fi meritat o reacţie!);

 

– Biserica Ortodoxă, la nivelul ei cel mai înalt, tace asupra tuturor acestor lucruri, strategic sau indolent, părînd preocupată exclusiv să-şi numere arginţii…

 

Sigur că lista ar putea continua (cu extensiuni şi dincolo de Prut). Nu-i aşa că stăm bine din punct de vedere naţional, spiritual, moral şi cultural? Numai economic stăm puţin mai rău, dar s-ar zice că merită! Cu mici şi cu manele, toate trec şi în cot nu ne doare, am votat noi cine să se ocupe de viitor şi mergem pe mîna Europei, că dacă nu curge, pică… Altminteri, masoneria asta – că veni vorba – e o organizaţie filantropică de belferi cu papion, care poate ne-or da şi nouă de-o ţuică, ..tu-i în cur pă mă-sa! De Razvan Codrescu

Comments (0)
Add Comment