HRISTOS A ÎNVIAT! SĂ NU-L RĂSTIGNIM IARĂȘI! Predici scurte și puternice de Înviere ale Părintelui Nicolae Tănase

Invierea Domnului

Sa nu-L rastignim iarasi pe Hristos!

Fiind intins pe Cruce, Hristos a zis: „S-a terminat”. Dar, dupa aceea, prin moarte L-a primit iadul. Si de acolo El a eliberat dreptii Vechiului Testament. Icoana Invierii arata toate aceste lucruri: cum S-a pogorat la iad, a eliberat dreptii Vechiului Testament, a inviat, S-a aratat femeilor mironosite, carora un inger le-a vestit: “A inviat, nu este aici!”.

Dovezi ale dumnezeirii si Invierii

Sa ne inchipuim noi, astazi, ca ne-am duce la un mort de-al nostru in cimitir si un inger ne-ar spune la mormant: “A inviat, nu e aici”. Va dati seama, ce uimire am avea! Intelegem astfel si noi uimirea femeilor mironosite, care se pregatisera cu mir, cu untdelemn, cu mirodenii, dupa legea iudaica, sa unga Trupul lui Iisus. Turnau aceste miresme, cu aloe, pe mortul infasurat in giulgiu. Asa era randuiala lor.

„A inviat, nu este, nu mai este aici!” – le spune ingerul. „Unde este?”. „A inviat! Veniti si vedeti locul unde a fost pus! Ba mai mult, veniti si vedeti giulgiurile! Veniti sa vedeti si mahrama, deosebit pusa!”. De ce le arata acestea? Giulgiul avea mai mult de 4 metri lungime; el se pastreaza astazi in orasul Torino, in Italia; avem multi care lucreaza acolo si care au mers si l-au vazut. Cu acest giulgiu a fost infasurat Mantuitorul Hristos, dupa randuiala. Ca sa scoti mortul din giulgiu trebuia sa-l jupoi, cu totul, pentru ca era lipit. Deci, aratandu-li-se femeilor giulgiul, de fapt li s-a aratat minunea. Cum iesise Hristos din giulgiu? Cum mahrama cu care-I fusese infasurat capul era pusa deosebi? Toate acestea sunt dovezi ale dumnezeirii Mantuitorului Hristos si Invierii Lui.

Nu e nimeni in istorie care sa intre in mormant mort si sa iasa viu, prin propria putere, nu sa te scoata altul! Hristos a facut lucrul acesta.

Aceia L-au rastignit o data, noi Il rastignim de multe ori

De aceea, in noaptea Invierii, aceasta noapte sfanta, ne bucuram, facem efortul – fie nu dormim, fie ne sculam – venim si suntem in biserica, unde cantam: Sa zicem: Fratilor! si celor ce ne urasc pe noi. Sa iertam toate pentru Inviere…”. Sa ne iertam unii pe altii mai intai, pentru ca sa ajungem la iubire, caci Hristos a fost iubire. Cat a suferit Hristos… Unii n-ati putut vedea filmul „Patimile lui Hristos“; n-ati putut vedea, ati iesit afara, ati plecat; n-ati putut vedea atata suferinta. E un film bine realizat. Nu 1 %, ci mult mai putin au reusit cei care au facut filmul sa arate suferintele. Nu se poate descrie in cuvinte, nu se poate arata intr-un film, oricat de bine ar fi facut, cat a suferit Hristos. Pentru ce? Pentru fiecare dintre noi. Nu pentru unul, nu pentru multi, ci pentru toti, din toate timpurile.

De aceea se cade, dupa 2000 de ani, sa nu-L rastignim iarasi pe Hristos, cum L-au rastignit aceia. Aceia L-au rastignit o data, dar noi Il rastignim de multe ori, cu pacatele noastre… Si iar ne iarta, si iar ne iarta, si iar ne iarta, si iar ne da bucuria Invierii Sale…

Sa nu intram in acest praznic nespalati

Este cea mai sfanta noapte, alaturi de cea a Craciunului, bineinteles. In toate Bisericile Ortodoxe a rasunat in noaptea aceasta salutul pe care-l folosim pana la Inaltarea Domnului: „Hristos a inviat!” -, Adevarat a inviat!”. In acest fel, am refacut legatura noastra cu Dumnezeu. O parte dintre dumneavoastra v-ati spovedit si bine ati facut. O parte nu v-ati spovedit inca. Daca vreti, ramaneti! Sa nu patrundem in acest mare praznic al Invierii Domnului – care tine 40 de zile – intinati, nespalati, necuratati.

Toti suntem pacatosi. Sfantul Apostol Pavel zice: „Dintre pacatosi cel dintai sunt eu!”. Fiecare dintre noi sa spunem lucrul acesta! Cei ce s-au impartasit nu sunt mai buni decat cei ce nu s-au impartasit. Un singur lucru au in plus fata de cei care nu s-au spovedit:ei au vrut! Este cel mai puternic cuvant care se poate spune, ca sa lamurim oamenii ca suntem chemati la Cer, nu la pamant: suntem creati pentru Cer, nu pentru mormant! Mormantul este numai trecere spre cer. Mormantul este numai un salas al corpului, dar partea nemuritoare a sufletului ramane in Imparatia lui Dumnezeu, iar de la Invierea cea de obste va fi impreuna cu trupul cel inviat.

Sa credem in Inviere! Dumnezeu, care a facut lumea din nimic, are putere sa invie mortii. Este asa de putin lucru pentru Dumnezeu, pentru puterea lui Dumnezeu! El a facut cerul, si pamantul, si cosmosul acesta, pe care oamenii nu reusesc sa-l cerceteze. Se vorbeste in stiinta de ani lumina. Savantii n-au putut cerceta aproape nimic. Savantii raman uimiti de cosmos, de lumea lui Dumnezeu, de creatia lui Dumnezeu.

Spuneam ca oamenii se impart in doua: oameni care vor si oameni care nu vor. Oameni care vor sa stie de Dumnezeu si oameni care nu vor. Dintre acestia care nu vor, sunt totusi unii profitori. Profita. Vine Craciunul, profita de sarbatoare. Vin Pastile, profita de sarbatoare; profita de miel, de masa, de liber de la serviciu etc. Dar ei nu cred in Dumnezeu. Sau, daca ei cred in Dumnezeu, cred cum vor ei. Din aceasta categorie sa nu mai faca parte nimeni! Toti sa arate lui Dumnezeu ca vor. In rest, Dumnezeu stie cata bunatate sau rautate a inimii avem fiecare si sa desertam aceasta rautate in Taina Spovedaniei!

Copiii postesc pentru viitorul lor

O sa va dam sfintele pasti, care luati si care nu luati stiti, ca am tinut multe predici anii trecuti, pana am lamurit lucrurile acestea. Rog copiii — care au fost destul de cuminti in noaptea aceasta si chiar in ultimele zilele ale saptamanii – sa ramana toti, ca sa le dam ceva jucarii, pentru ca au fost ostenitori si au postit. Unii au postit mai putin (doar cateva saptamani), in rest toti au postit tot postul. Asta este foarte bine! Inseamna ca parintii lor i-au educat bine si inseamna ca parintii urmaresc viitorul lor.

Unii dintre noi postim si pentru pacatele noastre. Copiii n-au asa multe pacate. Atunci de ce trebuie sa posteasca si ei? Pentru viitorul lor. Observati ca toata lumea munceste, dar nu toata lumea are spor. Toti ne dam interesul pentru copii, dar unul iese asa, unul asa… De ce? Inseamna ca undeva ceva n-a fost facut: ori n-au tinut post, ori noi, parintii, am fost nepasatori, ori n-am fost cu luare aminte, ori nu ne-am spovedit la timp, ori am trait necununati, ori am ucis copii afara de acestia pe care i-am nascut, ori nu vrem sa mai nastem copii, si asa taiem viitorul copiilor nostri…

Cei care s-au impartasit au tinut post, asa cum mi-au spus la Spovedanie. Suntem bucurosi ca parintii au inteles lucrul acesta. Dupa cum vedeti, copiii sunt vii, sunt vioi, merg si la scoala, au venit si la biserica, vor veni si maine, si poimaine; asta inseamna ca se poate.

Daca suntem impreuna si la masa, suntem impreuna cu Dumnezeu

Va rog sa ramaneti la masa, am pregatit masa mare, putem manca cu totii. Nu prea am sperante ca ramaneti, pentru ca 26 de ani n-ati ramas, nu stiu de ce. Dar eu acum am inceput sa pregatesc si poate, poate, veti ramane. O singura data daca ramaneti – cat sunt preot aici, daca ma mai primiti pana la moarte – tot sunt multumit. O singura data daca ramaneti la masa, mi-am implinit visul. Pentru ca Valea Plopului nu vrea sa ramana la masa. Poate ca au un motiv, poate ca se duc acasa; este adevarat, in Vechiul Testament Pastile se faceau in familie…

Daca nu ramaneti acum toti, macar sa veniti la a doua Inviere. Avem si noi, mai aduceti si dumneavoastra… Daca suntem impreuna si la masa, suntem impreuna cu Dumnezeu. Nu mancarea si bautura-i problema, ci a fi impreuna la masa. Masa este un act de cult, ca se incepe cu rugaciune si se termina cu rugaciune. Hristos a inviat!

A doua zi de Pasti

Adevaratul crestin se recunoaste dupa participarea lui la Ospat

 De acum am inceput sa vestim Invierea lui Hristos, adica invierea noastra, libertatea noastra. Pentru ca Invierea face pe om liber, pentru ca Invierea este un lucru adevarat si Hristos a spus: “Adevarul va va face liberi” si  „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Sfanta Impartasanie, semn de recunoastere

Invierea lui Hristos este prilej de bucurie. Asa cum stim, primul cuvant pe care Hristos l-a zis dupa Inviere catre femeile mironosite –si prin ele catre noi toti-a fost: „Bucurati-va!”. Bucuria noastra trebuie, deci, sa fie deplina. De aceea, in noaptea de Pasti citim, de peste 1600 de ani, un text scris de Sfantul Ioan Gura de Aur, care ne indeamna sa venim toti: si cei care am postit, si cei care n-am postit, si cei care am postit mai tarziu, si cei care am postit mai putin aspru sau mai aspru, toti laolalta sa venim, pentru ca masa Stapanului, ospatul, este gata. Noi, in viata noastra, trebuie sa ne aflam continuu la ospat, Ospatul Domnului, Cina Domnului, Sfanta Impartasanie. Acesta este si semn de recunoastere: Luca si Cleopa L-au cunoscut pe Hristos in drumul lor spre Emaus, numai atunci cand a savarsit Sfanta Liturghie.

Adevaratul crestin se recunoaste dupa prezenta si participarea lui la Ospat, la Sfanta Liturghie. Sfanta Liturghie tine lumea, Sfanta Liturghie este moartea si Invierea Domnului, Sfanta Liturghie este trairea noastra in timp, istoria mantuirii noastre.

Lumina lui Hristos lumineaza tuturor

De aceea ne simtim bine aici, de aceea nimic nu trebuie sa intineze aceasta bucurie, aceasta pornire. Pentru ca Hristos a venit in lume sa ne mantuiasca, sa avem viata, si mai mult decat aceasta sa avem! Cum, mai mult? Pentru ca viata au toti, si crestinii, si necrestinii. Viata au si animalele, si chiar si plantele; ele vietuiesc. Dar suflare de viata nu avem decat noi. De aceea, noi, fiind cununa creatiei, cu ratiune, cu simtire si cu vointa, nu avem scuza inaintea lui Dumnezeu, ca nu intelegem.

Daca s-a intamplat ca cineva sa nu inteleaga, lucrul acesta s-a intamplat pentru ca nu a vrut, nu pentru ca nu a putut. Pentru cei cu minte putina, Biserica are randuieli speciale, ii spovedeste intr-un anumit fel, ii impartaseste intr-un anumit fel, cu pogoramant. Dar pentru cei cu minte deplina, nu se poate sa nu existe aceasta licarire a lui Dumnezeu, glasul constiintei lui Dumnezeu in om, care ne face constienti de jertfa Lui pe Cruce. Sfanta Carte spune ca, in Sambata Pastilor, crestinii, lasand deoparte intristarea, se aduna in biserica si, imbracandu-se preotul in vesmintele cele albe, ii indeamna sa vina sa primeasca lumina, lumina lui Hristos, care lumineaza tuturor.  Hristos a inviat!

(din: Preot Nicolae Tanase, “Sa nu-L rastignim iarasi pe Hristos – predici si conferinte”, Editura Agaton, Fagaras, 2011)

 

sursa: Cuvantul Ortodox

Comments (0)
Add Comment