Viața după Brexit

Refe­ren­du­mul bri­ta­nic cu pri­vire la ieşi­rea din com­po­nenţa UE a pro­dus un şoc în întreaga lume. Până atunci, părea să existe o dezvol­tare de nesto­pat. Mai ales după al Doi­lea Răz­boi Mondial, nu doar că fron­ti­e­rele pen­tru măr­furi şi per­soane s-au des­chis, ci peste tot a exis­tat o miş­care fre­ne­tică spre mai multă cen­tra­li­zare poli­tică. Şi nu doar în Europa de Vest. Putin visează la repli­ca­rea UE pe şi peste teri­to­riul fos­tei Uniuni Sovi­e­tice. În Asia, Ame­rica Latină, Africa, Caraibe, ori­unde apar noi orga­ni­za­ţii trans­na­ţio­nale care încearcă să insta­u­reze con­tro­lul biro­cra­tic şi poli­tic asu­pra actu­a­le­lor state naţio­nale.

Brexit-ul a fost cel mai clar sem­nal că unei părţi largi a popu­la­ţiei nu-i place cen­tra­li­za­rea poli­tică şi biro­cra­ti­za­rea eco­no­miei. După ce soci­a­lis­mul de tip sovi­e­tic a fost învins, după mili­oane de vieţi pier­dute în gula­guri şi alte locuri de groază, se părea că va câş­tiga eco­no­mia de piaţă. Dar, cu regret, multe din fos­tele ţări capi­ta­liste s-au inspi­rat din moş­te­ni­rea soci­a­lis­mu­lui real. Doar e visul ori­că­rui inte­lec­tual să vină el în frun­tea soci­e­tă­ţii, ca să sta­bi­lească pen­tru ple­bei regu­lile de joc.

Argu­men­tele pen­tru Bre­xit au fost de natură foarte diversă, recurgându-se inclu­siv la xeno­fo­bie şi speculându-se dorinţa de a se izola de res­tul lumii. Fil­mul docu­men­tar ”Bre­xit: the movie” a adop­tat, dim­po­trivă, pozi­ţia come­rţu­lui liber, potri­vit căreia, cu regret, UE, dintr-o comu­ni­tate orien­tată spre valori clasic-liberale şi cre­ş­tine, s-a trans­for­mat într-un meca­nism prin care unele com­pa­nii mari şi mai degrabă ine­fi­ciente folo­sesc, prin lobby-iştii lor la Bru­xe­l­les, biro­cra­ţia UE pen­tru a ridica bari­ere comer­ci­ale faţă de res­tul lumii. Ast­fel, con­su­ma­to­rii euro­peni sub­venţio­nează pro­priii pro­du­că­tori, plă­tind preţuri arti­fi­ci­al­mente îna­lte. Un aspect stri­gă­tor la cer sunt măsu­rile luate pen­tru a ridica spe­cial preţu­rile la pro­du­sele ali­men­tare. Atunci când, chiar în Europa, există mili­oane de sărăci şi şomeri, în spe­cial în ţările sudice, dar mai ales când mili­oane de oameni mor de foame în Africa şi Asia, văzând mate­ri­a­lul video din arhivă în care se trece cu bul­do­ze­rul peste munţi de roşii şi alte legume sau fructe, în care gră­mezi enorme de unt sunt pur şi sim­plu lăsate să se strice, atunci şi omul de rând înţe­lege că se întâm­plă ceva mons­truos.

Folo­sind bazele de date UE, auto­rii fil­mu­lui au cal­cu­lat câte legi regle­men­tează obiec­tele pe care le folo­seşte un om de rând după ce se tre­zeşte: 109 legi pen­tru perne, 31 pen­tru perii de dinţi, 47 pen­tru paste de dinţi, 172 (!) pen­tru oglinzi, 91 pen­tru duşuri, 118 pen­tru şam­pon, 454 (!) pen­tru pro­soape, 1246 pen­tru pâine, iar 12 653 pen­tru lapte. Şi aşa mai departe…

de Gerhard Ohrband

text complet pe Ziarul De Gardă