Vor ieşi morţii din morminte şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate

Sondajele preliminare alegerilor parlamentare anticipate din Grecia, programate pe 25 ianuarie, în care stînga radicală SYRIZA figurează ca favorită cu un procentaj zdrobitor, o fac pe Angela Merkel, care ţinea cu dinţii de Grecia, să dea un pas înapoi. Liderul SYRIZA, Alexis Tsipras vrea să pună capăt austerităţii impuse ţării de troica U.E. B.C.E. şi F.M.I., în schimbul împrumuturilor de circa 240 de miliarde de euro. Tsipras cere negocierea unei restructurări a datoriei care sufocă economia Greciei. Potrivit Der Spiegel, Angela Merkel şi ministrul de finanţe Wolfgang Schauble şi-au schimbat opţiunea de pe un picior pe celălalt şi „consideră suportabilă ieşirea Greciei din zona euro”. Cum de renunţă atît de uşor la austeritatea şi aşa-zisa disciplină fiscală impuse grecilor ? Simplu de ghicit. Liderii forţoşi ai Europei au început să priceapă că, batjocorirea unor state membre în baza unor tratate fiscale oneroase se apropie de sfîrşit. Suveranitatea statelor din U.E. trebuie să redevină sfantă. Aviz guvernului de la Bucureşti şi preşedintelui Iohannis, căruia i-am sugerat acest lucru încă de anul trecut, în editorialul „Iohannis trebuie să rupă tratatele fiscale dăunătoare României.

A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete

 Dacă preşedintele nostru nu se va dumiri rapid că statutul pacificator, „lasă-mă să-mi tihnească mandatul pe o plasă  de păianjen şi te las”, nu mai ţine, dacă nu se va dumiri rapid că sinistra corupţie din sînul Puterii nu mai poate zburda prea mult timp pe harta României, că unor lighioane din justiţie şi din cercul său li se vor suprima „raţiile” şi vor fi pitiţi după gratii, atunci va fi înghesuit între valurile entuziasmului şi nu va mai avea loc de întors între albii. Pînă la ipotetica trezire din beţia zîmbetului de învingător, 2015 a debutat cu o călcătură tare şi cu două moi, iar anul 2014 rămîne pentru români un an istoric – anul condamnaţilor în Parlament şi în Justiţie. Treizeci şi opt de magistraţi păziţi de mascaţi şi urcaţi în dube asemenea infractorilor pe care îi judecă, au fost anchetaţi, arestaţi sau trimişi în judecată în 2014 pentru luare de mită (sute de mii de euro), abuz în serviciu şi trafic de influenţă. Peste 45 de preşedinţi de consilii judeţene şi primari din clubul select al penalilor cu funcţii de răspundere, din cei care au tăiat şi spînzurat în teritoriu ca în propria curte, şi alţi papiţoi profitori din ansamblul Justiţiei şi Procuraturii au fost cazaţi după gratii. A fost mare aglomeraţie la tribunale şi parchete în 2014, încît am zice că mai toţi politicienii s-au îndrăgostit de procurori.

Elena Udrea arată cu degetul şi înspre Cristina Trăilă, pe care ar fi denunţat-o în partid pentru că ar fi favorizat firmele lui Cocoş în licitaţiile pe bani europeni. În campania electorală au fost ţinute la secret toate mîrşăviile aflate acum şi neaflate, pentru că figurile mafiote jucau şi joacă încă şotronul cu ameninţările şi şantajul. Odată ce D.N.A. a început să le salte de acasă cu duba pe cucoanele care se delectau cu retrocedările ilegale de la A.N.R.P., pedeliştii au început să aibă fibrilaţii şi se vor turna între ei.

Să fie ridicat un arest de tranzit la fiecare sediu de partid

 Corupţia în sînul Puterii a atins o cotă sinistră în 2014, acesta fiind şi unul din motivele sărăcirii românilor. Potrivit statisticilor, opt din zece români sînt săraci, România avînd o rată a sărăciei de trei ori mai mare decît media U.E. Un loc de munca nu garantează un trai omenesc, atîta timp cît românii au cele mai mici salarii din U.E. raportate la preţuri echivalente celor din Uniune, iar la  taxe şi impozite îi surclasează degajat pe europeni.  Şi, staţi liniştiţi, nu se întrevede nicio afurisită de şansă care să-l scape pe român de sărăcie şi nici de caracatiţa care a pus stăpînire pe Ţară, decît printr-o restartare totală: adică, toţi cei care au făcut politică în acest sfert de veac al capitalismului de junglă românesc, inclusiv rudele acestora, pînă la ultimul grad, să nu mai pună piciorul pe nici un nivel de putere,  Averile, confiscate şi să fie lăsaţi doar cu bani de metrou în buzunar, ca tot românul. La fiecare sediu de partid să fie ridicat un arest de tranzit unde să fie cazaţi pînă la judecarea faptelor comise.

De dragul şefului, membrii de partid, simpatizanţii şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita

 

Prea multe aşteptări de la preşedintele ales ar fi hazardante! Precum vede şi orbul, circulă la relanti, întotdeauna cu un morman de hîrtii în buzunar, de pe care citeşte discursurile gîndite de consilieri. Nu stă bine nici la capitolul Constituţie, proceduri legislative, cifre, litere şi date macroeconomice. Ca să nu mai vorbim de cartea „Pas cu pas” – un munte de exprimări paraliterare, unde coboară tîrîş-grăpiş parcă din veşminte adolescentine direct în mantaua grea a literaturii postmoderne, fără o respiraţie a inspiraţiei, cu frazări alambicate, care nu fac nume bun nici unui cenaclist neofit. Probabil cu această carte se închipuie admis în breasla scriitorilor, dar nu face decît să se îmbulzească, alături de ceilalţi politicieni cu cărţi la activ, pe drumul iluziei şi al gloriei literare deşarte. Ei doresc să fie „an open book”, doresc să pară autori mari, serioşi, profunzi, cum se vrea şi preşedintele ales. Deşi, cam toţi din categoria politicieni-scriitori ating ridicolul, îşi vînd cărţile pînă la ultima. Paradoxal, nu? Slugoii, membrii de partid şi fanii dau cu banii de-a azvîrlita, aşa, de pamplezir, nu că i-ar interesa ce scrie în carte. Un literat cu ştate vechi nu-şi va cheltui niciodată bruma de bani pe paraliteratură.

 

Montarea unor stîlpi de electricitate este echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte

 

Ei, da, nu va trece mult timp şi entuziaştii vor constata că Băsescu a lăsat paharul nespălat pe birou, Iohannis a băut apă după el şi s-a infectat. Deocamdată este preşedintele unui zîmbet publicitar, este preşedintele celui mai scăzut nivel de trai din Europa, celui mai mare nivel de corupţie, celor mai mici salarii din U.E., celor mai proaste drumuri, celui mai umilitor sistem de protecţie socială, celui mai anemic sistem de sănătate şi de învăţămînt, este preşedintele celor mai multe spitale fără dotări, deşi medicii români, cei mai inteligenţi şi căutaţi în lume sînt cei mai prost plătiţi; este preşedintele celor mai înţesate aziluri, celor mai corupţi politicieni (strîns uniţi în jurul său), al celor mai mulţi săraci, este preşedintele satelor neelectrificate din România. Să-i amintim lui Iohannis, cum i-am sesizat şi lui Băsescu de nenumărate ori, că România nu e Sibiu, cum nici pentru Băsescu nu trebuia să fie un vapor cu mărfuri de vînzare, poate pe perioada mandatului de primar n-a citit studiul cu pricina, că, Institutul de Economie Socială şi Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române au dat publicităţii studiul potrivit căruia, în mediul rural peste două milioane de oameni, care n-au furat precum politicienii, sînt extrem de săraci şi muncesc cu ziua prin sat. Trei sferturi dintre ei trăiesc în condiţii precare, 37% nu au nicio formă de remuneraţie, iar peste 36% sînt pe cont propriu. Bun înţeles, alambicatele studii vor rămîne la dosare în sertare, cum de altfel şi electrificarea gospodăriilor şi satelor din România, tot acolo se află. Vă vine să credeţi  sau nu, dar în mileniul trei montarea unor stîlpi şi a unor fire conducătoare de electricitate este pentru guvernaţii noştri echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Marte! O normalitate a civilizaţiei a devenit o dificilă problemă naţională fără soluţii de rezolvare pentru bonjuriştii Puterii. În România există 97 de localităţi complet neelectrificate, Domnule Preşedinte Iohannis, plus alte 97.805 de gospodării neelectrificate amplasate în 2.284 de localităţi străbătute de uliţe neasfaltate. Din cinci români de la sat, trei se spală în lighean sau în butoi, şi au pe post de toaletă o groapă săpată în pămînt, în fundul curţii. De aceea cred tot mai mult că dacă avem un preşedinte cu dublă cetăţenie, fapt ce contravine Constituţiei, ar fi potriviţi pentru consiliile judeţene cîte un polonez, un ungur, un rus, un arab, un israelian, un italian, un american sau britanic din spiţă regală. Numai în acest mod am putea făuri România Occidentală, iar satele Ţării ar avea curent electric.

 

Dacă nici în acest an Puterea nu ia în calcul poporul, vor ieşi pînă şi morţii din morminte

 

Vrem sau nu, democraţia ne-a îmbogăţit cu o fatalitate cruntă, care trebuie judecată urgent: fenomenul politic cu caracter neromânesc, antiromânesc şi servilismul condamnabil al politicienilor – marionetă, alteraţi de evazionismul ideologic, sufocat de realii şocante la nivel de aplicabilitate, importat din Occident, care glisează pe zona carenei de la graniţa legilor şi moralei, doar în interesul decidenţilor. Cum să vorbesc în şoaptă, cu dragoste şi blîndeţe despre clasa politică, despre preşedintele ales, interesat deocamdată de propria imagine, de vreme ce România, de 25 de ani în mîini străine necurate, e acum stropită, ca să se trezească, cu puţin oţet german. „Am fost vasalii marilor imperii, şi vai nouă, acum, din nou,  pe mîna nemţilor”, îmi scrie din S.U.A., un medic oncolog român, doctor în Ştiinţe medicale. Aşadar, România a trecut în 2015 cu un număr impresionant de politicieni corupţi amplasaţi după gratii sau cercetaţi în libertate. Tot românul a aflat că marile companii dar şi unele instituţii ale statului au fost surse de înavuţire pentru cei aflaţi la conducerea lor, subminînd tot timpul existenţa poporului şi trădînd interesele naţionale. Dacă nici în 2015, preşedintele ales şi Guvernul  nu-şi vor canaliza atenţia pe îmbunătăţirea traiului românului,  vor ieşi morţii din morminte, citînd o profeţie a lui Nostradamus pentru anul în curs, şi îşi vor ascuţi coasele pentru dreptate!

 

de Maria Diana Popescu Revista Agero-Stuttgart

Comments (0)
Add Comment