Învăţământul este într-o criză de mari proporţii, ca şi restul componentelor societăţii noastre. Se vorbeşte tot mai mult despre drepturile copilului, dar educaţia suferă tot mai mult. În şcoală se pare că nu mai sunt nici un fel de reguli, şi chiar dacă or fi – pe hârtie – nu le mai respectă nimeni…
Acum se pune problema salariului învăţătorului. Are copii la şcoală – are salariu. N-are copii – n-are salariu, depinde doar de copil să înveţe, pentru formarea sau neformarea lui. Unde s-a mai pomenit în istoria lumii ca în şcoală profesorul să nu fie primit la începutul orei? Să spună elevul: ”Domnule profesor, la ora asta nu suntem dispuşi pentru religie sau pentru istorie – pentru că nu suntem dispuşi!”. Atunci profesorul ce mai spune? Dacă elevii nu sunt dispuşi, n-are decât să-şi ia catalogul şi să meargă în cancelarie! şi când o suna elevul, atunci să vină profesorul la catedră!
Cu ce responsabilitate se discută despre drepturile elevului? Cum formăm noi un medic să vindece un bolnav, cum formăm un avocat, un judecător, orice alt profesionist de nădejde, să-l pui într-un minister, dacă el nu este pregătit pe bancile şcolii, nu are habar de nimic!?
Îmi spunea un profesor de matematică, profesor universitar de cincisprezece ani, că astăzi are în anul patru, patru studenţi. Dacă-l întrebi pe vreo unul dintre ei ce gânduri are, îţi spune că vrea să termine cât mai repede şcoala şi să plece afară, în străinătate…
Iată rezultatele: haosul deliberat introdus de forţele oculte, distrugerea neamului şi familiei. Acestea sunt drepturile mamei la avort şi drepturile copilului la libertinaj, haosul la care am ajuns. E ceva de nemaipomenit!
Unde e cuminţenia poporului român de pe vremea lui ştefan cel Mare? S-au distrus valorile esenţiale ale naţiei. Ascultarea şi porunca au lăsat loc lipsei de morală nu numai la vârstnici, dar şi la cei tineri, care sunt educaţi în dispreţul respectului pentru muncă, pentru cei mai bătrâni, precum patrie şi familie.
Orientarea pornită de sus, de la nivelul conducerii Europei, este clar îndreptată împotriva valorilor noastre strămoşeşti care ne-au condus şi ne-au ţinut în picioare în decursul istoriei în cele mai grele momente şi în cele mai dificile bătălii. Descompunerea naţiei o vedem!
Cum spune Scriptura, să vă îngrijiţi de cele ale sufletului cât mai e timp!
Exigenţa părinţilor faţă de copii se justifică? Pentru că acum, tot cu drepturile copilului, nu mai poate părintele să atingă copilul nici cu o floare….
Care va să zică, adio Apostolul Pavel şi Sfântul Niculae! Domnule, drepturile copilului duc la ignoranţă, la imoralitate, la decadenţă, la dispariţia societăţii şi a naţiei. Deoarece copilul crescut după legile lui, nu are o logică, o judecată cu măsură. Iar rezultatul este că i-au adus în stadiul de oameni bolnavi şi organic şi spiritual.
Cât se străduieşte un părinte să aibă un copil cât mai sănătos, cât mai nobil, cât mai delicat? Căci copilul este viitorul acestei familii şi cheia întregii naţiuni. şi de aceea te străduieşti să-l formezi aici în duhul adevărului şi în duhul creştin, pentru ca să trăiască din plin Evanghelia.