Nu ştiu de ce mulţi analişti de carton de la noi au fost uimiţi de declaraţia miliardarului Dinu Patriciu că România nu trebuie să adopte moneda euro. Eu de mult nu am mai fost un fan al adoptării monedei unice europene. Am apreciat poziţia Cehiei şi Poloniei, ţări în plină dezvoltare economică, care nu se grăbesc să adopte moneda euro. Guvernele acestor ţări sunt conştiente că moneda euro a avantajat cele două ţări puternic dezvoltate, care au fost pilonii UE: Germania şi Franţa. Menţinerea monedelor naţionale are rolul de a proteja economiile ţărilor mai slab economic şi emergente.
Ţări mici şi mijlocii şi îndeajuns dezvoltate ca şi Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania nu au reuşit să facă concurenţei economilor Germaniei sa Franţei. Tiparniţa de bătut monedă euro se află la Bruxelles. Ţările amintite cu datorii de 150% din PIB nu mai reuşesc să-şi acopere cheltuielile şi să plătească salarii, pensii, investiţii. Inflaţia are rostul ei. Dacă Madridul, Atena sau Lisabona aveau monede naţionale şi tiparniţa de bani funcţională la ei puteau tipări bani şi cu ajutorul inflaţiei achitau datoriile.
Exemplu clar de imposibilitate de intrare în faliment e SUA care deţine tiparniţa cu dolari la purtător. SUA se află la mai puţin de trei ani de acelaşi nivel al datoriilor care a împins Grecia în ruină, însă nu vor intra niciodată în faliment pentru că pot tipări bani, a declarat David Walker, fost şef al Biroului General de Contabilitate al Congresului, organism care auditează cheltuielile statului. SUA se află la un nivel periculos, a spus Walker, într-un interviu pentru postul american de televiziune CNBC. “Suntem la mai puţin de trei ani de situaţia în care Grecia a intrat în criza datoriilor, din perspectiva datoriei raportate la PIB”, a afirmat el. “Nu suntem scutiţi de o criză a datoriilor. Nu vom intra niciodată în faliment pentru că putem tipări bani. În acelaşi timp avem un risc ridicat privind dobânzile, risc monetar major şi un risc mare de inflaţie în timp. Dacă se va întâmpla, va fi însă foarte brusc şi foarte dureros”, consideră acesta.
România a bătut la 1867 primii lei, nu numai ca semn al suveranităţii, dar şi pentru că moneda turcească în declin, folosită de Principatul România, iar Imperiul Otoman căzuse într-o criză prelungită, era un factor de frânare a dezvoltării economice a Bucureştiului. Carol I dorea, prin înfiinţarea tiparniţei proprii de bătut moneda leul, să controleze fluctuaţiile economice româneşti. În 1868 s-a bătut prima monedă a leului românesc de aur. De aceea, consider că România trecută prin criza economică recentă nu este pregătită să adopte moneda euro. Menţinerea leului nu e numai un factor de suveranitate, dar şi de protecţie a economiei româneşti şi a plăţii datoriilor interne, prin jocul inflaţiei.
De Ionuţ Ţene – Napoca News