Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Author Archive
Stories written by Alex Ispas

Sfatul Moşului Gheorghe Lazăr pentru ucenicul său, Protosinghelul Ioanichie Moroi

Dorind să-şi ia asupră-şi jugul nevoinţei călugăreşti, tânărul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazăr, al cărui ucenic era, care i-a spus: „Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Peştera Ialomicioarei şi citeşte câte o Psaltire în fiecare zi. De vei răbda ispitele vrăjmaşului şi nu te va amăgi, atunci poţi să te faci călugăr”.

Protosinghelul Ioanichie Moroi de la Mănăstirea Sihăstria (1859-1944)

Acest cuvios părinte a fost în secolul nostru cel mai vestit stareţ al Mănăstirii Sihăstria. Născut în oraşul Zărneşti (Braşov), mai întâi s-a căsătorit şi a avut doi copii. Apoi, dorind să urmeze lui Hristos, a intrat în nevoinţa călugărească împreună cu soţia şi copiii săi. Între anii 1890-1900 s-a nevoit la un schit românesc din Muntele Athos. Apoi s-a reîntors în ţară şi a petrecut la Mănăstirea Neamţ, timp de nouă ani.

În anul 1909 a fost numit egumen al Mănăstirii Sihăstria, ascultare pe care o duce cu demnitate timp de 35 de ani. După ce reorganizează în întregime viaţa monahală din această sihăstrie şi adună în jurul său peste 40 de ucenici, Protosinghelul Ioanichie Moroi se mută la cele veşnice în toamna anului 1944.

Dorind să-şi ia asupră-şi jugul nevoinţei călugăreşti, tânărul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazăr, al cărui ucenic era. Iar acesta i-a spus:

– Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Peştera Ialomicioarei şi citeşte câte o Psaltire în fiecare zi. De vei răbda ispitele vrăjmaşului şi nu te va amăgi, atunci poţi să te faci călugăr.

Deci, a petrecut în schit câteva luni de zile, ziua făcând ascultare, iar noaptea priveghind şi citind la Psaltire. Într-o noapte, pe când se ruga în coliba sa din marginea pădurii, a venit un călugăr străin şi i-a zis:

– Ce faci aici, frate Ioane, şi de ce te chinuieşti aşa?

– Părinte, vreau să mă fac călugăr.

– Rău te-ai înşelat. Nu vei putea rămâne în mănăstire. Iată, femeia ta acasă trăieşte cu alţi bărbaţi şi-ţi risipeşte toată averea.

– De unde ştii sfinţia ta aceasta? l-a întrebat tânărul tulburat.

– Eu am trăit 40 de ani în pustiul Iordanului şi am primit de la Dumnezeu darul înaintevederii, încât ştiu şi gândurile omului.

– Deci, ce să fac, părinte, acum?

– Du-te acasă şi fii stăpân pe soţie şi pe avere.

Apoi călugărul acela s-a apropiat de foc şi, sărind în văpaie, s-a făcut nevăzut. Era diavolul.

Cuprins de gânduri, tânărul Ioan Moroi a plecat spre casă în ceasul acela, pătimind multe ispite pe cale. Mai târziu, văzându-l bătrânul Gheorghe Lazăr, i-a spus:

– Nu poţi duce acum jugul călugăriei. Mai rămâi un timp în familie.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 548-549)

Rugăciunea lui Iisus – darul lui Dumnezeu pentru Moş Gheorghe Lazăr şi fiica lui, Ana

Odată, când Moş Gheorghe urca la Schitul Sihla cu mai mulţi părinţi şi rostea în taină rugăciunea lui Iisus, s-a împiedicat şi era gata să cadă jos: „Vedeţi ce mi s-a întâmplat? Numai puţin am părăsit rugăciunea şi îndată m-a părăsit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorât cu mintea jos, m-am şi împiedicat să cad, căci mintea trebuie să fie întotdeauna înălţată la Dumnezeu”.

Uneori bătrânul se retrăgea la Mănăstirea Sihăstria, al cărei egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, îi era cel dintâi ucenic. Noaptea se ruga după obicei în biserică, iar ziua se ruga şi citea Psaltirea la un loc tăinuit pe Muntele Tăciunele.

Odată, s-a urcat Moş Gheorghe la Schitul Sihla cu mai mulţi părinţi din Sihăstria. Bătrânul mergea înainte, rostind în taină rugăciunea lui Iisus. Apoi, deodată s-a împiedicat şi era gata să cadă jos. Atunci s-a întors către părinţi şi le-a zis:

Vedeţi ce mi s-a întâmplat? Numai puţin am părăsit rugăciunea şi îndată m-a părăsit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorât cu mintea jos, m-am şi împiedicat să cad, căci mintea trebuie să fie întotdeauna înălţată la Dumnezeu.

Acest minunat bătrân dobândise de la Dumnezeu darul preasfintei rugăciuni a lui Iisus, pe care o zicea în taină cu mintea şi cu inima. Dar despre această minunată lucrare nu vorbea niciodată cu nimeni. Numai pe fiica sa cea mai mare, Ana, o învăţase rugăciunea lui Iisus, încă pe când trăia în familie. Despre aceasta spunea copila: „Repetam mereu rugăciunea Doamne Iisuse, aşa cum mă sfătuise tata, dar nu puteam s-o zic cu atenţie. Mintea mea se răspândea mereu, deşi mă rugam toată ziua. Mi se părea că atenţia mea este în faţă, iar nu în inimă. Pentru aceasta eram tare întristată şi mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea darul rugăciunii. Odată, trecând pe lângă o troiţă de la răscrucea unui drum, m-am închinat înaintea ei cu multă credinţă. În clipa aceea am simţit că o putere a intrat în inima mea. De atunci, mintea mi se pogoară în inimă şi mă rog totdeauna cu nespusă bucurie şi căldură”.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 501)

sursa  Doxologia

 

Suflet din sufletul Neamului

Mișcarea Legionară,suflet din sufletul neamului

Dacă afirmația că,,ML este cea mai inaltă expresie a sufletului românesc,, este adevărată,asta ar insemna că ideile care se gasesc in cartea doctrinară a Legiunii numită Cărticica sefului de cuib,ar trebui să se afle la loc de cinste si in operele acelor scriitori români cu drag de neam,care sunt si ei tot suflet românesc.Ne vom ocupa acum de o capodoperă literară,care este o reflecție  in oglindă a lucrarii lui Codreanu.Lucrarea se numește ,,Invățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,,și a fost scrisă in perioada 1518-1521.Domnitorul Munteniei,Neagoe Basarab a murit la 15.09.1521.Iată ,,circularele,, din Cărticica lui Codreanu,numite pe scurt CSC și ,,invățăturile,, corespondente din lucrarea lui Neagoe,notate INB,puse față in față:

Imagini pentru Suflet din sufletul Neamului

Despre Legea Muncii:

CSC : Muncește. Muncește in fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii să iți fie nu câștigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la inaltarea Legiunii și la înflorirea României.

INB: Lucrează cu mâinile tale, că sederea făra de lucru face moarte sufletului. Iar cel care se lenevește cât de puținel, acela se face lăcaș dracilor.

Despre Legea Educației:

CSC: Trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ți toata școala. Cunoaște bine legiunea.

INB: cănd șăzi in chilia ta, de aceste trei lucruri te grijaște: de rugă,de învătătură și de rucodelie adica munca manuală.Dreptu aceia,și eu mă nevoiu iarăși catră dragostea domniilor voastre, să vă aduc aminte și să ne înnoim omul cel dinnăuntru;  corespondență cu ,,Omul Nou,, educat de Legiune.

Despre Legea Tacerii:

CSC: Vorbeste putin.Vorbește ce trebuie.Vorbește cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei.Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească.

INB: Și limba cea neînvățată ce umblă tocănd, că n-are bunătăți dinlăuntru.Cela ce-și pazește gura, acela-și rădică mintea sus la Dumnezeu.Vorbele cele multe ațîță mănie și urgie. Că mai întăi de toate iaste tacerea. Deci tăcerea face oprire,oprirea face umilință,iar plăngerea  face frică și frica face smerenie. Cuvântul iaste ca vântul. Daca iase den gură, nici într-un chip nu-l mai poți opri. Cel ce se laudă înaintea a multi, acela se arată că nu iaste frica lui Dumnezeu într-însul. Într-alt chip mai bun iaste somnul cu tăcere, decăt priveghearea cu cuvinte deșarte. Iar pre slujitori și pre oamenii cei de oaste îi invață așa: cănd vor fi în oaste,iar ei să iasă la un cămpu curat și să tacă toți,și să să roage lui Dumnezeu încitișor, iar cu toată inima. Și când se vor ruga, să-și rădice mâinile cătră ceriu; corespunde cu salutul legionar.

 

Despre legea onoarei:

CSC : Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă nu fi niciodată misel.Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.

INB: Domnul carele va judeca pe dreptu, acela-i domn adevărat si unsul lui Dumnezeu. Cu ce dreptate veți judeca săracii într-această lume,cu aceea vor fi judecate și faptele voastre.Să faci judecată dreaptă și bogaților,și saracilor.Să împărțim săracilor de-a pururea dreptatea.

Despre Legea Disciplinei:

CSC: Fii disciplinat legionar, căci numai așa vei învinge. Urmează-ți șeful și la bine și la greu.

INB: Pune, Doamne preste noi dătător de lege. Iara tu, deacă esti harnic, iți rănduiaște turma și o intocmește bine, să nu unii să să îngrașă, iar alții să moară de foame. Dați-vă în lături de la mine toți care faceți fărdelege.

Despre legea Ajutorului:

CSC: Ajută-ți fratele căzut în nenorocire.Nu-l lăsa.

INB: Iar voi, feții mei, faceți milostenie și săracilor și lipsiților ca să aflați și voi avuția voastră in cer. Cade-să domnului să miluiască pe săraci, dar nici pe slugile sale să nu le uite. Fătul mieu, nu-ți fie lene a face bine, nici cugeta să nu faci bine.

Despre Grija Inimii Bune:

CSC: Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inima bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci in cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între dusmani. Lucrurile mari și bune se fac cu inima bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde este inima rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care pășește cu inimă rea se zice că nici păpușoii nu-i cresc pe ogor.

INB: Bunătatea face curătie, iara mânia cea iute face patime. Inima cea împietrită face mănie, iar oprirea face liniște. Și cum mănâncă carii copacii și gândacii îi fac fara de frună,așa și pizma-i piarde sufletul călugarului. Nu avea vrajbă cu nimini,că de vei avea, deacii neprimită va fi ruga ta. Ai pace cu toți, ca să fii îndrazneț în rugăciunile tale. Apoi pizmă să n-aibi in inima ta, iar altuia să nu faci rău pentru rău. Că iată că-ți aduc aminte, fătul mieu, că-ți va da Dumnezeu și te va dărui să stăpânești și să domnești tu țara aceasta în urma mea, să te nevoiesti și să te silești să fii tuturor blând și bun. În loc de rău ,tu să silești să faci tuturor bine. Omul mânios ațâță vrajbă și între cei împăcați pune mozavirie, și dintr-aceasta să ațâțâ pizma ca focul în trestie. De vei afla boul vrăjmașului tău rătăcit sau fieștece dobitoc, tu îl întoarce si-l du la stăpânâ-sau; iar de vei vedea asinul vrăjmașului tău căzut,tu să nu treci și să-l lasi, ci să-i ajuti.

Despre băutură și beție:

CSC: Legionarul trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un șef și nici un legionar beat. Legionarul poate petrece,dar nu se îmbata.

INB: Și aceasta, fraților, încă socotiți și luați aminte: că tot omul carele bea și mănâncă preste măsură și se amestecă în trebile lumii aceștiia, acela nu va veni in măsura lucrurilor acestora. Iată că rog pre tot omul,care va să dea pocăință cătră Dumnezeu, să să ferească de băutura cea multă a vinului, că beția multă cursă are. Că omul, dacă, se imbată, de are și minte multă, el o piarde.De are mâini viteze, nici de un folos nu-i suntu. De i-ar fi picioarele repede, nimic nu-i sporescu și de are și limbă dulce și vorbitoare frumos, nici cu aceea nu poate grăi, incă și-ată răutate izvoraște și iaste de la beție, ca omul bețiv întâi trupul și-l bolnăvește și-și săracește casa și-și piarde mintea.

Cel ce iubește băutura multă, va fi chemat ca un dobitoc.Căci băutura cea multă mari răutăți face.

de Calin Kasper

 

 

15 August 1714 – Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai

În ziua în care crestinii sarbatoreau Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu este acuzat si executat pentru a fi complotat si corespondat in secret cu dusmanii Imperiului Otoman: AustriaMoscovaPolonia si Venetia, transmitand acestora informatii secrete despre turci. Odata cu domnitorul Tarii Romanesti au fost executati si cei patru fii ai sai. La sfarsitul executiei, capetele au fost plimbate in varfuri de sulite prin oras, in vreme ce corpurile au ramas la locul executiei, fiind aruncate spre sfarsitul zilei in mare.“Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.”, scria Gheorghe Șincai despre tragedia familiei Brâncoveanu

15 August 1714 – Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai

După ce trupul lui Constantin Brâncoveanu fusese aruncat in marea Marmara, niste pescari greci au reusit sa-l recupereze si sa-l ingroape pe o insula din largul marii.Vaduva Marica ii aduce in 1720 trupul lui Constantin Brâncoveanu in tara si il inmormanteaza in  Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, una dintre ctitoriile domnului. Pentru ca turcii sa nu afle de repatrierea ramasitelor domnitorului, lespedea de pe mormantul sau nu a fost inscriptionata, vaduva sa inscriptionand insa numele de Constantin Brâncoveanu pe o candela de argint, o inscriptie care a fost redescoperita in anul 1914.

Nici macar in momentul in care este nevoit sa priveasca in ziua de Adormirea Maicii Domnului din anul 1714, inainte de a-i veni randul, cum cad sub sabia calaului capetele celor 4 fii ai sai si cel al ginerelui, Constantin Brâncoveanu nu-si leapada credinta si primeste cu demnitate soarta care i-a fost harazita.Ramasitele pamantesti ale domnitorului au fost deshumate de doua ori in secolul XX, in anii 1932 si 1985. Daca in anul 1932, osemintele domnitorului au fost identificate cu prilejul unei cercetari arheologice desfasurate la biserica, sub coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, in anul 1985 au avut loc niste lucrari de consolidare ale mormantului, conduse de catre arheologul Panait I. Panait.

Epoca lui Constantin Brâncoveanu, desi este in unele privinte o continuare a epocii lui Serban Cantacuzino, ea are insa niste particularitati, aducand elemente noi de improspatare in mai multe domenii si reprezinta perioada cea mai fructuoasa din punct de vedere cultural si spiritual din istoria culturii romanesti din Muntenia.

15 August 1714 - Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai

 

                                                                                                                     sursa : Glasul info

 

Iubirea nemărginită a Maicii Domnului

Maica Domnului jertfește mereu, suferă mereu și cred că se luptă chiar și cu dreptatea divină apărând pe neputincioșii care o cer în ajutor. Iubește peste închipuire de mult și fără de alegere și pe cei ce sunt răi și chiar și pe cei nepăsători.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiți, slabi și prigoniți în orice fel, decât s-ar simți înconjurată de îngeri.

Maica Domnului jertfește mereu, suferă mereu și cred că se luptă chiar și cu dreptatea divină, apărând pe neputincioșii care o cer în ajutor. Iubește peste închipuire de mult și fără de alegere și pe cei ce sunt răi, și chiar și pe cei nepăsători.

Niciun păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

(Arhimandritul Arsenie PapaciocScrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 152)

sursa Doxologia

Ce preț au faptele bune, fără desăvârșire duhovnicească?

Ce îndrăznire va avea darul uneltitorului, al hoţului, al mincinosului, al celui ce mărturiseşte strâmb şi al celor ce încă şi mai mult decât acestea păcătuiesc? Cu siguranţă, nici una. Cu neputinţă sunt acestea a le afla pentru cel înşelat, fiindcă virtutea nu se schimbă ca poliţele unui bancher viclean.

Ce preţ sau ce vrednicie vor avea prinoasele, jertfele şi darurile şi toată cununa celorlalte fapte aşa-zise bune, când cel ce le aduce pe acestea încalcă legea morală care se concentrează în aceste îndoite porunci: „Să Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”?

Ce îndrăznire va avea darul uneltitorului, al hoţului, al mincinosului, al celui ce mărturiseşte strâmb şi al celor ce încă şi mai mult decât acestea păcătuiesc? Cu siguranţă, nici una. Cu neputinţă sunt acestea a le afla pentru cel înşelat, fiindcă virtutea nu se schimbă ca poliţele unui bancher viclean. Biserica nu este condusă de Domnul pentru a  schimba harul duhovnicesc şi virtutea pe poliţe comerciale, ci ca să reînnoiască în noi inimă curată şi să zidească în noi Împărăţia Cerurilor şi să transmită credincioşilor prin preoţii ei harul desăvârşitor al tainelor Duhului Sfânt, prin care aceştia sunt născuţi din nou, sunt îndreptaţi şi sfinţiţi. Fiindcă şi lucrările slujirii exterioare sunt covârşirea bunătăţilor şi virtuţilor care împărtăşesc marile taine şi pogorăminte, fiindcă numai prin ele faptele sunt de folos şi numai ele îi desăvârşesc pe credincioşi duhovniceşte.

(Sfântul Nectarie de la EghinaZece cuvântări bisericești la Postul Mare. Despre îngrijirea sufletului, Traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, pp. 226-227)

sursa : Doxologia

 

Prohodul Maicii Domnului – aspecte istorice și liturgice

În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, numit în popor și „Paştele verii”, în toate bisericile și mănăstirile din țara noastră se oficiază slujba Prohodului Maicii Domnului.

Nu există slujbă în care să nu se facă rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului. Alături de Mântuitorul, de sfinţi şi de celelalte evenimente sărbătorite în cultul ortodox, Maica Domnului este pomenită și invocată în slujba fiecărei zile liturgice (deci şi în zilele de rând) din cursul anului bisericesc, printr-o bogată imnologie (tropare, stihiri, canoane etc.)

Printre aceste imne se numără și Prohodul Maicii Domnului, slujbă alcătuită din trei stări, care cuprinde informații de ordin istoric și dogmatic, legate de împrejurările în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu.

Părintele Ene Braniște notează că slujba Adormirii Maicii Domnului din Mineiul pe august a fost amplificată cu o nouă formă de pietate faţă de Sfânta Fecioară, menită să accentueze cultul de supravenerare, şi anume Prohodul Maicii Domnului. Acesta este o imitaţie a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari (în Triod), alcătuită de Manuel Corinteanul la începutul secolului al XVI-lea, tradusă în româneşte de Ion Pralea şi tipărită de el, împreună cu originalul grecesc, la Iaşi, în anul 1820, sub titlul „Urmări pe mormânturi”, retipărită în 1869 şi apoi în broşuri separate, cu titlul „Prodohul Maicii Domnului”, având textul revizuit.

Generalizat mai ales în bisericile ruseşti, Prohodul Maicii Domnului se săvârşeşte în ajunul praznicului, după Vecernia Mare (la parohiile unde se face doar Vecernie) sau în cadrul Utreniei (acolo unde se face Priveghere), după troparul obișnuit „Dumnezeu este Domnul”.

Conform rânduielii care a fost descrisă în ediția Prohodului Maicii Domnului din anul 2012, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române, după „Dumnezeu este Domnul”, strana cântă troparul praznicului, glasul I:

„Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre”.

În acest timp, preoții îmbracă felonul, se trag clopotele, se aprind toate luminile din policandru și din sfeșnice, clericii iau făclii aprinse, protosul ia și cădelnița și ies toți, doi câte doi, din Sfântul Altar, prin Ușile Împărătești, în mijlocul bisericii. Protosul începe să cânte prohodul, cădind împrejur masa cu Epitaful Adormirii Maicii Domnului și pe cei de față.

Apoi, după slujba Prohodului, preoţii şi credincioşii înconjoară biserica, în glas de clopote și toacă, purtând cu ei Sfântul Epitaf, prapuri, cruci și felinare. La început, procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului a fost oficiată în Ierusalim, iar de aici, această practică s-a răspândit, mai apoi, în Rusia și în celelalte țări ortodoxe.

Slujba Prohodului descrie modul în care Adormirea Maicii Domnului, transformată în Înviere, devine o reală garanție a propriei noastre Învieri. Prin Adormirea Sa, Maica Domnului îi ajută și îi poartă în rugăciuni pe toți membrii Bisericii, după cum citim și în Acatist:

Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, care întru adormirea ta nu ne lași pe noi!”

sursa : Doxologia

Cel mai mare dar – mântuirea!

Mântuirea sufletului nu ne vine de la sine, ci se dobândeşte cu trudă şi cu sârguinţă, căci nicio cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toţi oamenii.

În predicile Preasfinţiei Sale, îi îndemna pe credincioşi mai întâi să rămână statornici în staulul Bisericii Ortodoxe întemeiate de Hristos, care de aproape 2000 de ani conduce poporul nostru pe calea mântuirii. Apoi îi îndemna să se roage lui Dumnezeu cât mai mult şi să nu lipsească de la slujbele bisericii, să-şi crească copiii în frica Domnului, să trăiască în iubire cu semenii lor, să asculte de păstorii lor duhovniceşti şi să-şi mărturisească regulat păcatele, pentru a se învrednici de Sfânta Împărtăşanie.

Uneori, îi îndemna astfel pe credincioşi:

– Sfântul Apostol Pavel consideră viaţa noastră pământească ca o întrecere şi alergare pe stadion, pentru a câştiga cununa biruinţei (I Corinteni 9, 24-25). Această cunună pentru noi este mântuirea sufletului. Ea nu ne vine de la sine, ci se dobândeşte cu trudă şi cu sârguinţă, căci nicio cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Aşa şi „Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila şi cei ce se silesc, aceia o răpesc” (Matei 11, 12). Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toţi oamenii. Deci şi noi trebuie să ne supunem rânduielilor vieţii duhovniceşti cu bucurie, iar nu suspinând. Să păzim duhul Evangheliei şi să-l trăim aşa cum ne-a învăţat bunul nostru Mântuitor, Care şi-a dat chiar viaţa Sa pentru mântuirea noastră şi pentru a ne sluji ca exemplu de urmat.

Alteori, spunea în predicile Preasfinţiei Sale:

– Dumnezeu ne-a dăruit ce a fost mai de preţ, mântuirea. Deci şi noi să-I răspundem cu ce avem mai de preţ – iubirea curată a sufletului. Să iubim pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul, pentru că El este Tatăl nostru al tuturor şi prin El suntem ceea ce suntem. El ne-a chemat la viaţă şi ne-a înfrumuseţat mai mult decât orice, când a sădit în noi chipul slăvit şi asemănarea Sa şi ne-a făcut stăpâni peste tot ce există pe pământ. De asemenea, se cuvine să iubim şi pe semenii noştri în aceeaşi măsură în care ne iubim pe noi înşine, căci toţi suntem fii ai lui Dumnezeu şi fraţi între noi.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 666-667)

sursa Doxologia

Părintele Galeriu ‒ „Un creștin autentic nu poate fi prost”

Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia. De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav, și așa și este, căci un creștin autentic nu poate fi prost.

Sorin Dumitrescu: Sintagma „crede și nu cerceta” există în Scriptură? Care este originea acestor vorbe?

Părintele Galeriu: Nu, nici vorbă, nici pomeneală! Eu cred că unii, în diverse dialoguri cu teologi, și mai cu seamă în mediul apusean în care o vreme folosința Scripturii a fost interzisă poporului, ca nu cumva acesta să o interpreteze greșit și să fie prilej de erezii, atunci probabil s-a ivit această sintagmă străină, pusă ignorant și malefic pe seama Sfintei Scripturi.

Nu cunoașterea a interzis-o Dumnezeu, căci ea este un dar al Duhului Sfânt, așa cum este consemnat în cele șapte daruri de către profetul Isaia (capitolul XI, versetele 1-3). De altfel, ignoranța este un păcat foarte grav, și așa și este, căci un creștin autentic nu poate fi prost. În Evanghelia Sfântului Ioan, la capitolul XVII, Mântuitorul, în rugăciunea arhierească, spune: „Iar viața veșnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine Singurul, Adevăratul Dumnezeu, și pe Iisus Hristos, pe Care Tu L-ai trimis”. A-L cunoaște înseamnă implicit a cunoaște creația, făptuirea Lui, pentru că „toate printr-Însul s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. Așadar, nu este vorba de interdicția cunoașterii, ci de oprirea cunoașterii ambigue.

(Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Sorin Dumitrescu, Dialoguri de seară. Părintele Galeriu, Editura Harisma, București, 1991, pp. 90-91)

Părintele Constantin Galeriu
sursa Doxologia

Tinerii secui sunt învățați să jure credință Ungariei

 

Tinerii,care dupa terminarea liceului se  inrolau in armata si depuneau juramant de credinta Tarii in care traiau ,tot asa si tinerii secui invata sa manuiasca arme intr-o tabara de Husari din judetul Covasna.Acesti copii invata sa lupte sub drapelul Ungariei.Aceasta tabara este finantata din fonduri publice,scrie Dan Tanasa pe blogul sau.In articol se precizeaza ca” In perioada 4-10 august a.c. la Castelul Mikes din Zăbala, județul Covasna,are loc o tabara,, traditionala ,, in care tinerii secui sunt invatati sa jure credinta Ungariei,si sa manuiasca armele si sa laude faptele de arme ale inaintasilor care au luptat la 1848-1849.

Consiliul Judetean Covasna si Primaria Targu Secuiesc,impreuna cu Uniunea Maghiară de Păstrarea Tradiţiilor Husarilor şi Militarilor din Ungaria, sprijină desfășurarea unei tabere de husari la Castelul Mikes din Zăbala

Uniunea Maghiară de Păstrarea Tradiţiilor Husarilor şi Militarilor din Ungaria este o organizaţie civilă înfiinţată în 1991. Scopul principal este îngrijirea tradiţiilor milităreşti maghiare, prin asta întărirea conştiinţei maghiare, sentimentul de dragoste de patrie, aprecierea valorilor naţionale, şi să contribuie la educaţia de apărare a patriei.

Această asociație este una de utilitate publică în Ungaria. Activitatea de specialitate a organizaţiei este sprijinită prin parteneriate de către Ministerul Apărării, Armată, Ministerul Agriculturii din Ungariei.

sursa Cotidianul

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php