Pe 7 decembrie se împlinește un an de la una din cele mai mari diversiuni mediatice, politice și judiciare din România de după 1990, desfășurată pe fondul evenimentelor dramatice care au culmiat cu anunlarea alegerilor prezidențiale. Cu siguranță, aceste zile se va vorbi foarte mult la televiziuni și pe internet. Și pentru că, alături de alți persoane – unele appropriate, altele chiar necunoscute – mă aflu printre victimele acelei diversiuni, consider că am obligația morală de a face publice anumile lucruri despre care un an de zile am tăcut. O fac pentru că nenumărați oameni nu încetează să mi se adreseze, punându-mi întrebări despre desfășurarea evenimentelor, despre detalii pe marginea căror circulă legede neverosimile, ori despre auspiciile în care memoria pe care avem datoria de a o promova a fost amestecată în tot acest film absurd. Obosind să tot răspund, unii mi-au sugerat că ar trebui să scriu aceste lucruri, pentru a rămâne fixate și perspectiva unuia din cei deveniți ținta unei represiuni de o intensitate nemaiîntâlnită dinainte de Decembrie 1989 și până azi.
De ce am tăcut
Nu am vorbit atunci, imediat după brutalul debut al represiunii, din mai multe motive. Pe de o parte, am realizat că România acelor zile era ținta unor încercări de destabilizare în beneficiul unor ostile interese externe, iar expunerea abuzurilor comise de autorități împotriva noastră nu ar fi făcut decât să fie capitalizată în beneficiul acestei agende destabilizatoare, alimentând escaladarea tensiunilor sociale. Pe de altă parte, nu știam până unde vor duce lucrurile autorii diversiunii, iar bogata experiență în acest domeniu (grație implicării mele în toate evenimentele începând din decembrie 1989 și iunie 1990) mă învățase că – în astfel de contexte volatile – consecințele ultime ale diversiunii sunt variabile. Nefiind singura victimă a punerii în scenă a scenariului fabricat, fiind în joc situația multor oameni pe care îi trăsesem după mine ca urmare a unor imprudențe nescuzabile, nu aveam dreptul să-I pun și pe ei într-o situașie de risc suplimentar, în cazul neprevăzutei evoluții a evenimentelor ce puteau scăpa de sub control. În fine, a mai fost un motiv ce a șinut de greutatea de a pune în ordine o seamă de mizerii, de la cele comise de autorități și până la acelea primite din partea unor oameni pe care îi crezusem prieteni.
Am lăsat deci pentru mai târziu relatarea acestor amănunte necunoscute până acum publicului larg și cred un prim moment potrivit (căci vor urma și alte dezvăluiri) este împlinirea unui an de la debutul acelui cutremur politic și social după care nimic în România nu a mai fost și nu știm în ce măsură va mai fi ca înainte.
Ce ne-a adus Moș Niculae, acum un an
Pe 6 decembrie 2024, organele judiciare întocmeau mandatele de aducere a noastră, sub pază înarmată, în timp ce televiziunile erau anunțate pentru a fi prezente, cu noaptea în cap, la domiciliile noastre și la sediul IPJ Ilfov, pentru a transmite în direct știri desprinse parcă dintr-un film thriller.
Totul a fost, așadar, pregătit până în cele mai mici amănunte. Să presupunem că descinderile și aducerea noastră în felul acesta erau întemeiate; totuși, ce rost avea amploarea mediatizării, pe tot parcursul acelei zile și în zilele ce au urmat, pe televiziunile mainstream, ale căror burtiere titrau mesaje din care reieșea că legionarii s-ar fi adunat la Tâncăbești într-un soi de mobilizare anticipând o insurecție menită să-l adfucă la putere pe Georgescu? Era nevoie de o poveste care să cxreeze panică, teamă, sentimente ce zămislesc natural și ura. Instituțiile care ar fi trebuit să prevină o situație de acest fel nu își făcuseră datoria – din incompetență sau neglijență – ori fuseseră tarate de complicități din interiorul propriilor structure. Indiferent care era adevărul, o decizie atât de gravă într-un stat democratic, precum anularea alegerilor, trebuia ambalată cumva pentru a preîntâmpina eventuale reacții legitime ale electorilor ori folosirea evenimentului de către vectori externi în scop destabilizator. Și atunci, așa cum se exprima jurnalista Loredana Diacu de la The Epoch Times, era nevoie de găsirea unor țapi ispășitori care să fie arătați mulțimii furioase și dezorientate drept inamicii publici numărul unu ai ordinii publice, în acel moment. Lipsa de imaginație a structurilor speciale care vor fi gândit acel scenario este dezolantă. După 35 de ani de la “rebeliunea legionară” inventată de securiștii șui Ion Iliescu în iunie 1990, descendenții lor instituționali nu au găsit nici un alt subiect decât tot… pe “legionari”… (În decembrie 1989, vinovații de serviciu fuseseră securiștii și “teroriștii” niciodată găsiți).
Pentru ca spectacolul să fie cât mai incitant, descinderile autorităților la locuințele participanților la parastasul de la Tâncăbești s-au făcut concomitant cu reținerea unor adolescenți frustrați, fără nici o legătură cu noi, care postau pe internet zvastici și arme, și care transmiteau unor asociații ale romilor mesaje de amenințare. Zile întregi, televiziunile au rulat obsesiv imaginile cu noi, intercewlate cu imaginile acestor dezaxați și cu armele deținute de ei. Desigur, pentru a da și o notă de pericol public, care din parastasul nostrum nu avea cum să iasă…
Consider că împotriva noastră s-a declanșat o represiune nedreaptă, încălcându-ni-se drepturi fundamentale. Pentru că, în acea noapte, procurori și polițiști, însoțiți de trupe speciale înarmate până în dinți, au spart ușile și liniștea caselor unor cetățeni români, inclusiv elevi și studenți, răscolindu-le pentru a confisca insigne și cărți, aducându-i sub pază la sediile departamentelor de investigații criminale ale Poliției. Oameni care, în general, nu mai avuseseră de-a face cu organele legii, oameni respectați în comunitățile lor ori la locul de muncă, oameni care nu cunosc agresivitatea, care respectă legile, care plătesc impozite statului român, au fost tratați asemenea unor răufăcători periculoși, de se mirau și mascații și polițiștii de ce fuseseră trimiși să-i aducă în felul acesta. Îmi amintesc că, în sala
În mandatul meu de aducere sub pază scrie că „există chiar posibilitatea sustragerii acestuia având în vedere fapta pentru care este acuzat (gravitatea acesteia)”. Cât de trist, în condițiile în care eu și alții ridicați atunci dăduserăm deja primele declarații în acel caz cu 5 zile înainte, punându-ne cu toată bunăvoința la dispoziția organelor de anchetă…
Vreau să mă fac bine înțeles. Organele de cercetare penală au dreptul legitim de a deschide dosare penale și de a pune în execuție toate demersurile în vederea efectuării cercetării, mai ales când există niște sesizări. Dar – pentru Dumnezeu! – incisivitatea măsurilor preventive și intruziunii în viața privată a cetățeanului trebuie să fie proporționale cu fapta de care este acuzat și cu profilul suspectului. Altminteri, ne întoarcem în perioada totalitară.
Nu mai vorbesc de aberațiile din cursul unor descinderi. Unui elev de liceu cu chip de serafim, ce se afla la cămin și nu în localitatea de domiciliu (motiv pentru care mascații au spart degeaba ușa locuinței părinților ce au tras o spaimă soră cu moartea…), conform Ordonanței de dispunere a măsurii preventive a controlului judiciar, i-au “fost identificate și ridicate în vederea continuării cercetărilor cinci cărți editate, după cum urmează: „Imn pentru crucea purtată” de Virgil Maxim, “Sfântul închisorilor” de Valeriu Gafencu, „Acatistier”, “Amintiri din copilărie” de Ion Gavrilă Ogoranu, “Zebrele Domnului” de Vasile Scutereanu. Patru broșuri din domeniul religios ortodox. Două cărți de rugăciuni în format buzunar (…)”.
Cum mai avem pretenții ca oamenii să respecte instituțiile acestei țări, când sunt împinse de unii factori de decizie în asemenea situații?!
Iar mass-media mainstream a avut în acele zile menirea pe care TVR o avusese în zilele de 13-15 iunie 1990, manipulând, rostogolind narațiunile parte din scenariul diversiunii oficiale. În timp ce difuzau imagini cum, coborâți din dube de mascați, eu, Ioana și Șerban Suru eram introduși în sediul Poliției, pe burtierele televiziunilor scria: „Susținătorii lui Georgescu sunt aduși de mascați”… În condițiile în care erau notorii declarațiile mele publice de delimitare și dezavuare a candidatului respectiv.
În zori zilei de 7 decembrie 2024 Adevărul zăcea mort într-un șanț, iar Dreptatea era violată în grup de organele Legii.
După 10 luni, un alt lot de 10 persoane, inclusiv Coriolan Baciu, erau ridicați cu noaptea în cap de mascați, într-o anchetă din același caz.
A uita, a lăsa să se uite, înseamnă a face posibil ca lucrurile să se repete oricând. În 21 Decembrie 1989, elev în vârstă de 16 ani fiind, ieșeam în stradă pentru drepturi și libertăți civile, alături de Bunicul meu, care spunea că așteptase momentul acela 45 de ani. Am văzut oameni, inclusiv adolescenți, morți pentru acest deziderat. Demersul totalitar nu trebuie admis, indiferent că vine dinspre corectitudinea politică progresistă ori dinspre populismul „suveranist”.
Călin Georgescu și vulnerabilitățile statului român
În legătură cu evenimentele care au stat în spatele surprizei ieșirii de sub radar, cu două-trei zile înaintea primului tur de scrutin, a candidatului Călin Georgescu, nu vreau să mă lansez într-o analiză a evenimentelor. Probabil că voi aprofunda subiectul, pe baza analizei unor specialiști, într-o viitoare lucrare mai amplă. M-aș mărgini să spun că experiența politică și cultura istorică accumulate până acum, dimpreună cu informațiile din zone clasificate scurse prin intermediul unor anumite medii (desigur, doar cu voia serviciilor secrete), îmi confirmă bănuiala pe care o aveam și în urmă cu un an, între cele două tururi de scrutin, și anume că ascensiunea atipică a lui Călin Georgescu în preferințele electoratului, a fost mai puțin opera unor structuri ale Rusiei, și mai ales rezultatul acțiunii unor facțiuni importante din cadrul serviciilor secrete și ministerelor de forță ale statului român.
Este o realitate istorică pe care doar ignoranții o pot nega, aceea că, în primul deceniu de după Revoluția din 1989 (deturnată printr-o diversiune militară după 22 decembrie, pentru a permite exponenților structurilor statului comunist să-și prezerve accesul la pârghiile de putere și control ale statului) o foarte mare parte a ofițerilor Armatei, Ministerului de Interne și fostei Securități (reciclați în SRI, SIE, UM 0215, DIA, SPP etc.) au rămas tributari unei filiații pro-ruse. Dacă România a reușit să se desprindă, în anii 1990, de sub tutela Moscovei, aceasta s-a datorat nu atât voinței politice a aparatului de stat, cât mai ales slăbiciunii în care Rusia se afla în acea perioadă. Militantismul forțelor politice prooccidentale, în frunte cu PNȚ-CD și fostul președinte Emil Constantinescu, sunt incontestabile, dar fără o Rusie în declin, desprinderea României din sfera imperiului ar fi fost foarte dificilă sau chiar imposibilă.
Ofițerii activi în serviciile secrete de după 1990, ce păpușau “suveranismul” acelor ani – reprezentat de Partidul România Mare, PUNR – Vatra Românească și Partidul Socialist al Muncii – creații naționaliste “cu voie de la poliție”, astăzi se odihnesc, în rezervă și cu pensii-mamut. Ieșirea la pensie nu înseamnă că influența lor a luat sfârșit. Fiecare dintre ei avea să-și lase în sistem rețele întregi de discipoli, legați printr-un lanț al intereselor și influenței. O castă superpusă, cu puteri și resurse la care cetățenii de rând nu au niciodată access. O lume cu circuit închis, habitat al fenomenului infracțional, paralizând însăși aparatul de stat. Aceștia au moșit la rândul lor alte generații, care au perpetuat complexul unui naționalism globian, grefat pe pofta de putere și de îmbogățire. Din instrumentarul folosit în promovarea acestui naționalism de partid și de stat, din 1990 încoace, nu a lipsit niciodată cultul lui Antonescu, laolaltă cu cel al lui Ceaușescu, o istorie mistificată care să cultive nostalgia după o eră de aur a României (care în realitate nu a existat niciodată în anii lui Ceaușescu). Cum se explică însă nostalgia pentru sfera de influență rusească a acestor oameni care de 35 de ani huzuresc în lux capitalist? Răspunsul e simplu. Nu e vorba de convingeri ideologice. Iar dacă există o anumită nostalgie pentru defunctul regim în care s-au format și au primit putere, mai importantă este setea lor de a-și recăpăta puterea și influența nelimitate, pierdute după ce România a fost integrată în structurile occidentale.
Aceste structuri aveau să fie vulnerabile la propaganda care de mai bine de 15 ani bombardează România, promovând narative antioccidentale, favorabile agendei Rusiei. În războiul hibrid dus împotriva României și celorlalte țări europene, Rusia uzează de orice politician, jurnalist sau formator de opinie care, la un moment dat, contra cost sau din inconștiență, ajunge să promoveze agenda sa.
La un moment dat, Călin Georgescu va fi fost identificat ca omul potrivit pentru a fi utilizat de această castă a ofițerilor – activi sau rezerviști –, din care el însuși provenea, în dezideratul lor de a-și recăpăta puterea și influența pierdute cândva.
Țapi ispășitori și o diversiune după manual, pentru acoperirea ineficienței instituțiilor
În chiar dimineața zilei de 7 decembrie 2024, după consumarea descinderilor în locuințele atent percheziționate ale celor acuzați de promovarea legionarismului, jurnalista Loredana Diacu publica, pe portalul The Epoch Times, un articol intitulat: “Cum se caută un ţap ispăşitor la îndemână pentru eşecul statului în problema Georgescu. Poliţia îi saltă pe organizatorii comemorării lui Zelea Codreanu”. Jurnalista își exprima nedumerirea față de ridicarea noastră, redând declarațiile pe care i le oferisem, cu două zile în urmă și subliniind delimitarea mea de candidatul Călin Georgescu și de ideile sale politice și geopolitice. Cu două zile înainte de ridicarea noastră și publicația Podul.ro menționase declarațiile mele de delimitare față de Georgescu.
Oricum, sentimentul meu în acea zi a fost acela de deja-vu, revăzând parcă în reluare secvențe ale diversiunii create de Iliescu și guvernul FSN în 13 iunie 1990, atunci când unei țări întregi prostite de propaganda TVR i se servise o poveste pe cât de incitantă pe atât de fantastică, dar suficientă pentru a speria pe majoritatea românilor, care chiar au crezut atunci că legionarii au organizat o rebeliune, încercând să ocupe instituțiile statului în scopul instaurării unui regim de tip fascist.
Cum l-am cunoscut pe Călin Georgescu
Primul meu contact cu Călin Georgescu a avut loc în decembrie 2015, la inițiativa Elenei Rădulescu (astăzi Sechila), fiica Zoei Rădulescu, care la acea dată era deja implicată în promovarea personajului. Am fost întotdeauna deschis către contacte și discuții cu oricine, dând curs întâlnirilor cu nenumărate personalități ale vieții publice, inclusiv politiceni. Am considerat asta ca o îndatorire a mea, ca interfață a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Călin Georgescu a venit la sediul acestei organizații, cum spuneam, la sfârșitul anului 2015, când l-am cunoscut și i-am ascultat expunerea proiectului său politic. Am fost întotdeauna interesat de aspectul dezvoltării durabile și problemelor de mediu, prin natura pregătirii mele, iar CV-ul lui Georgescu mărturisesc că m-a făcut să văd în el speranța unei guvernări de succes.
În mai 2016 am organizat cu el, la Constanța, o conferință pe teme de sustenabilitate, dar am fost dezamăgit să constat că, în expozeul său, acesta nu vorbise mai deloc pe subiectul anunțat, ci folosise manifestarea ca pe un rechizitoriu împotriva configurației de alianțe și parteneriate a statului roman, respectiv UE și NATO. În discuțiile purtate nu și-a ascuns ostilitatea față de aceste structuri internaționale, din care dorea ca România să iasă, așa cum nu s-a sfiit să își manifeste admirația față de Vladimir Putin. Mai mult, probil crezând că astfel îmi va capta simpatia, la un moment dat a declarat pe un ton hotărât că, dacă va ajunge la putere, se va termina cu democrația în România. Format într-o familie cu aversiune față de imperialismul rusesc și cu vocație prooccidentală, ai cărei membri au așteptat zeci de ani pe americani, crescut în spiritul valorilor democrației de tip occidental, pe care am dorit-o în anii întunericului comunist, ideile lui Călin Georgescu m-au contrariat și am înțeles că drumul acestui om e total diferit de al meu.
Cu acel prilej am putut să constat interesul aparte pe care publicația rusească Sputnik îl manifesta pentru persoana lui Georgescu, care – pe site-ul său în limba română – a reflectat imediat apreciativ evenimentul. Am transmis atunci redacției Sputnik un mesaj ferm în care le ceream să nu mai mediatizeze evenimentele noastre, căci nu avem nevoie, considerându-i o publicație toxică. Am fost însă contrariat să aflu că Georgescu era totuși la curent cu activitatea publicistică a autorului articolului, redactor la Sputnik, pe care îl cunoștea și care era, evident, un fervent adept al Rusiei.
De altfel, încă din decembrie 2015, Dan Puric – la acel moment și el un promotor al lui Georgescu – mă sfătuise (spre surprinderea mea) să nu mă implic într-o colaborare cu acesta. Dan Puric (căruia îi voi rămâne recunoscător pentru sfatul ce mi l-a dat atunci), era convins (pe baza unor experiențe personale cu persoana în cauză) că Georgescu provine din anumite structuri speciale ale sistemului și că, având în vedere statutul meu, în cazul unor evenimente scăpate de sub control, ar exista un risc de compromitere sau chiar vulnerabilizare a entității pe care o reprezentam în mod legitim.
Ulterior, a mai existat un singur contact face to face cu Călin Georgescu. Era în februarie 2019, când acesta m-a sunat, spre surprinderea mea, căci nu mai interacționasem ani de zile, pentru a-mi solicita o întâlnire. L-am invitat la sediu, unde a venit însoțit de un apropiat al său, care îi era și rudă. După o discuție legată de reeditarea unei cărți cu conținut istoric, m-a abordat cu cee ace am înțeles că era subiectul real al întrevederii. Omul m-a anunțat că, susținut de cercuri externe influente, urmează să ajungă cu certitudine la conducerea României, dar că e posibil să aibă loc niște evenimente în care avea nevoie de oameni care să meargă până la sacrificiul cu viața. Nu a uitat să-mi spună că, în noua configurație administrativă, voi avea și eu un anumit statut. Consternat de ceea ce auzeam, am căutat, cu calm, să epuizez cât mai repede întâlnirea. Eram convins că omul are o anumită problemă. Întotdeauna am exclus posibilitatea ca el să ajungă să reprezinte vreodată ceva mai mult decât un fantast și insignifiant aspirant la postul de prim-ministru al României.
Cum s-a agățat Georgescu de memoria legionară
Toate acestea m-au făcut să fiu circumspect și să adopt o distanță politicoasă față de Călin Georgescu. Spun “politicoasă” pentru că – dată fiind poziția mea publică – am încercat să nu intru în conflict cu susținătorii lui Georgescu, practicând o anumită diplomație. Am conceput Fundația Ion Gavrilă Ogoranu ca pe o instituție a Memoriei luptei anticomuniste, cu o poziție neutră în raport cu toți actorii implicați în viața politică. Neavând membri și niciun fel de structuri teritoriale, funcționând mai degrabă ca un institut istoric și memorial, nefiind tributară vreunei ideologii și adresându-se tuturor energiilor umane interesate de temă, dornice a susține perpetuarea memoriei și cercetarea istorică, am găsit de cuviință ca, indiferent de opțiunile fiecăruia dintre reprezentanții săi, Fundația să se situeze deasupra oricăror implicații de natură politică. Asta m-a făcut ca, de-a lungul anilor, să afișez, în mod egal, o bunăvoință respectuoasă față de inițiativele sau implicările politice ale oricăruia dintre cei ce se îndreptau către noi, pe care le-am perceput ca firești într-o societate pluralistă. Fix așa m-am comportat și cu susținătorii lui Călin Georgescu, între care Elena și Eugen Sechila, împreună cu un grup fidel, se remarcau drept cei mai implicați în promovarea lui.
Dacă în zona de activitate a Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, Călin Georgescu nu a putut pătrunde pentru a-și promova agenda, a reușit să o facă, din păcate, uzând de imaginea unui alt ONG, “Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei”. Apărută la inițiativa Zoei și Elenei Rădulescu (fiica, respectiv nepoata eroului Gogu Puiu), pot spune că m-am ocupat integral de formalitățile de constituire legală a acestei asociații, făcând mari eforturi pentru promovarea publică a unui ONG care se dorea a deveni vectorul de perpetuare a memoriei Rezistenței anticomuniste din Dobrogea, alcătuite net majoritar de neînfricații armâni. Din păcate, ea nu și-a îndeplinit menirea, ca urmare a ezitării majorității urmașilor luptătorilor dobrogeni (acești au invocat lipsa unei anumite neutralități odată ce titulatura ONG-ului se menționa un singur nume de luptător, ceea ce trebuie să asumăm că a fost greșit dintru început). De asemenea, în afara eforturilor de a implica numele organizației în tot ceea ce am întreprins, cu excepția a trei acțiuni publice desfășurate în Dobrogea, activitatea de resuscitare a memoriei și de cercetare în regiune a fost practic nulă. Singurele activități, ani de zile, au fost acele tabere de supraviețuire desfășurate contra-cost de Eugen Sechila sub egida asociației, inițiative lăudabile din punct de vedere educațional, stigmatizate ulterior de mass-media ca fiind tabere paramilitare, în contextul implicării instructorului-organizator în cazul Georgescu-Potra de la sfârșitul anului trecut.
Inițiativa Elenei Sechila de a realiza, spre exemplu, un talk-show cu Călin Georgescu pe tema Mișcării Legionare (altminteri presărat de o mulțime de inexactități și neadevăruri istorice) ori inițiativa lui Georgescu de a înființa o asociație cu numele primei publicații a Legiunii Arhanghelul Mihail, cu intenția vădită de a copia retorica respectivei mișcări, au fost doar două din conjuncturile în care viitorul candidat la președenție a încercat cu vădită obstinație să-și lege numele de tematica fenomenului legionar, fără ca el să fi avut cea mai mică legătură cu acesta.
Au fost camarazi cu un respectabil trecut alături de bătrânii luptători, care la acel moment au luat atitudine față de aceste inițiative, considerându-le acte de impostură, în special Sorin Olariu, Ioana Dobrescu și Sile Iordache. Și trebuie să mărturisesc că mi-am impus punctul de vedere, uneori în mod prea autoritar, pentru adoptarea unei atitudini diplomatice, duplicitare, care să evite eventuale conflicte. Evoluțiile și consecințele ulterioare mă obligă să îmi asum însă că am greșit procedând astfel și neavând o atitudine fermă atunci când, prin implicarea prea mult a acestui personaj controversat în tematica fenomenului legionar, s-a deschis unor dușmani perfizi ai memoriei românești posibilitatea reprimării sale.
Nu au lipsit și colaboratori care se manifestau ca susținători ai Dianei Șoșoacă, la rândul ei unul din vârfurile curentului “suveranist” care a uzat cu supra-măsură de tematica legionarismului în strategia sa de promovare politică, însă interferența acesteia cu FIGO nu a avut loc niciodată.
O CRONOLOGIE. MIC ÎNDREPTAR PENMTRU BUNA ÎNȚELEGERE A EVENIMENTELOR
- D 24.11.2024 – Primul tur al alegerilor prezidențiale. Surpriză generală: candidatul Călin Georgescu, cotat în sondaje în urmă cu două săptămâni cu cca 2%, și care cu doar 48 de ore înainte de scrutin sărise brusc la 7%, înregistrează 22%, clasându-se pe primul loc și intrând deci în turul 2. Televiziunile încep să caute și să prezinte informații despre el. Sunt puse în evidență declarații din anii interior, existente pe internet în cadrul unor talk-show-uri sau conferințe, abundând de afirmații bizarre de inspirație ocultistă, esoteristă, cospiraționistă, dar și virulent anti-UE și NATO, precum și declarații în care s-a exprimat elogios față de Corneliu Zelea Codreanu, Mișcarea Legionară sau Ion Antonescu.
- L 25.11.2024 – Pe fondul rezultatului din primul tur, președintele Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România – “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, face declarații de presă pentru G4Media și Info Sud-Est, afirmând că extrema dreaptă a devenit o realitate în România, iar decalajul dintre declarațiile publice instituționale anti-extremiste și realitatea politicilor publice s-a adâncit. Pentru rezultatul candidatului “suveranist” el oferă o explicație care favorizează vechea lui obsesie, aceea de a combate memoria legionară și cea a rezistenței anticomuniste. Florian acuză instituțiile judiciare că, de ani de zile, nu iau măsurile cuvenite pentru a opri recrudescența legionarismului și antisemitismului, punând rezultatul turului I pe seama așa numitei recrudescențe a extremismului. https://www.g4media.ro/reactie-dura-a-institutului-elie-wiesel-dupa-ce-candidatul-pro-rus-cu-discurs-legionar-calin-georgescu-a-castigat-detasat-primul-tur-al-alegerilor-prezidentiale.html
- L 25 – Vi 29.11.2024 – În București se desfășoară manifestații organizate de susținătorii Elenei Lasconi, coalizând electorat USR, PLUS, SENS, precum și activiști civici de stânga, așa numiții “progresiști” (organizații feminist, pro-LGBT, segmente Antifa etc.), prin care aceștia „protestează” împotriva candidatului Călin Georgescu. Se promovează mesaje de o virulență extremă la adresa “legionarului” (sic!) și “pro-rusului” Călin Georgescu. O mare parte a mass-mediei rostogolește ideea că este un asalt al “extremei drepte” asupra democrației și se cer măsuri mai ferme ale autorităților împotriva recrudescenței “fascismului” și “legionarismului”, fiind invocată și intervenția publică a șefului Institutului Wiesel.
- Vi 29.11.2024, noaptea, Diana Șoșoacă, însoțită de Miron Manega, candidat SOS la Senatul României, se oprește la troița de la Tâncăbești, unde – în cadrul unui live postat pe internet – aduce acestuia un omagiu, în stridentul său stil caracteristic.
- S 30.11.2024 – La ora 14, în pădurea Tâncăbești, la troița ridicată în memoria lui Corneliu Zelea Codreanu pe locul asasinării acestuia, are loc un parastas. Organizatorul, Florin Dobrescu, care din 2015 organizase an de an această ceremonie, o anunțase public, pe internet, cu săptămâni înainte, avizând Primăria Ciolpani, anunțând Jandarmeria și Poliția din Ilfov, solicitând prezența acestora la fața locului (ca și în anii anteriori). Parastasul de desfășoară la un loc cu cel organizat de dl Șerban Suru, care și el organizează anual comemorare la locul respectiv, cele două nesuprapunându-se decât cu acest prilej. Sunt prezenți și doi fotoreporteri de la Scena 9, publicație on-line de stânga (“progresistă”). Aceștia primesc acordul lui Florin Dobrescu de a filma și de a realiza un fotoreportaj. Incognito, este present și istoricul liberal, ateu declarat, Marcel Bartic, care a filmat întreaga ceremonie. Organizatorul nu a interzis niciodată realizarea de fotografii sau filmări, în mai mulți ani imagini cu comemorarea fiind postate de agențiile de presă sau de persoane fizice pe rețelele sociale.
- Noaptea de 30.11/1.12 Ofițerii din cadrul Jandarmeriei Ilfov care asiguraseră ordinea în timpul parastasului din ziua anterioară, dar și din anii precedenți, conform legii, sunt convocați de urgență de urgență la unitate, odată cu alți colegi ai lor. În zori, Corpul de control al Ministerului de Interne va descinde la Jandarmeria Ilfov pentru a ancheta prezența de altfel legală a jandarmilor în timpul parastasului de la Tâncăbești, acestora reproșându-li-se neintervenția pentru reprimarea manifestării.
- D 1.12.2024 – la primele ore, mas-media anunță că Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov – Direcția Investigații Criminale a deschis un dosar penal pentru organizarea parastasului de la Tâncăbești, în baza OUG 31/2002, anunțând că se încearcă identificarea tuturor partficipanților pentru a fi trași la răspundere.
- ora 10 – sunt contactat de comisarul CD din cadrul Departamentului Investigații Speciale din IPJ Ilfov, care îl anunță că s-a deschis un dosar penal și că, în calitate de organizator asumat al parastasului, au decis să înceapă audierile cu mine. Mi se solicită să mă prezint la sediul instituției din str. Fabrica de Glucoză, pentru o declarație. Fiind delegat la o secție de votare din Sectorul 4, arăt că legea nu îmi permite să părăsesc locația, însă pentru a răspunde cu celeritate anchetei, propun cadrelor IPJ Ilfov soluția deplasării lor la secția de vot, ceea ce au acceptat. Astfel, în jurul orei 13-14 am dat prima declarație în acest dosar, în mașina cu care cele trei cadre de Poliție s-au deplasat la secția de vot.
- Spre seară, încep să fiu sunat la telefon de participanți la parastas care fuseseră vizitați de echipaje de polițiști, fiind conduși la IJP Ilfov, pentru declarații. Prezența echipajelor de poliție, seara, la ușile/porțile oamenilor a produs o puternică impresie familiilor și vecinilor acestora.
- Pe tot parcursul zilei, posturile TV au derulat imaginile înregistrate de M. Bartic cu parastasul de la Tâncăbești, evenimentul comentându-se negativ și fiind prezentat ca o premieră și un indicator al unei resusercții a extremismului (deși el se organiza, an de an, de 30 de ani, din 1994) și făcându-se o legătură (evident neîntemeiată) între eveniment și ascensiunea lui Călin Georgescu.
- L 2.12.2024
- Daniel Mariaschin, liderul celui mai vechi și influente organizații evreiești B’nai B’rith International, transmite lui Klaus Iohannis, președintele României, o scrisoare prin care subliniază că organizația pe care o reprezintă și susținătorii ei sunt îngrijorați de faptul că regimul legionar, Garda de Fier, fondatorul acesteia Corneliu Zelea Codreanu și dictatorul Ion Antonescu sunt glorificați în România, făcând o referire voalată la Călin Georgescu, care în repetate rânduri făcuse astfel de elogii. Mariaschin i-a reamintit lui Iohannis că organizația sa a susținut puternic aderarea României la UE și NATO după 1990, iar Comisia Wiesel din care a făcut parte și el a fost o piatră de hotar în aceste procese de aderare ale țării. Liderul B’nai B’rith International declară că la baza ascensiunii partidelor „extremiste”, „ultranaționaliste”, ceea ce a creat mediul favorabil apariției și creșterii unor candidați cu ”viziuni fasciste asumate” s-ar afla evenimente precum glorificarea lui Corneliu Zelea Codreanu de la Tâncăbești, canonizarea de către BOR a unor legionari, dar și ceea ce el numea eșecul Justiției în judecarea și condamnarea celor care glorifică mișcarea legionară și pe liderii acesteia.
- O altă scrisoare primită de președintele Iohannis și de ministrul de Externe Luminița Odobescu, în aceeași zi, este cea a rabinului Andrew Baker, Director al Afacerilor Evreiești Internaționale în Comitetul Evreiesc American (American Jewish Committee) și reprezentant personal al președintelui în exercițiu al OSCE pentru combaterea antisemitismului. Baker își exprimă îngrijorarea față de discursul public al candidatului Călin Georgescu, despre al cărui discurs spune că ”alimentează flăcările antisemitismului, promovează revizionismul Holocaustului și sfidează scopul esențial al NATO”.
Cei doi influenți lideri evrei reamintesc că, la 26 aprilie 2024, trimiseseră Ministerului Justiției din România o scrisoare în care acuză Parchetul General că nu a dat curs mai multor plângeri transmise de Institutul ”Elie Wiesel”. În acest sens, fusese prezentată o lungă listă cu cazuri ale unor dosare penale închise sau nedefinitivate, care – cu excepția câtorva situații de reală instigare la ură etnică – constituiau cazuri ținând de libertatea de exprimare sau simple expuneri istorice.
- Arhiepiscopia Bucureștilor anunță pentru mass-media că preotul care a slujit parastasul de la Tâncăbești va fi supus unei anchete disciplinare. Sub presiunea mediatică și civică, din teamă, autoritatea ierarhică din cadrul BOR avea să îl sancționeze pe preot, deși acesta nu făcuse decât să-și îndeplinească atribuțiile, dând curs cererii subsemnatului de a oficia o slujbă de parastas pentru 14 creștini botezați asasinați în acel loc, fără să se implice în alt fel.
- Ma 3.12.2024 – Ambasadorul României în SUA, Andrei Muraru, organizează la sediul ambasadei o ceremonia de decorare cu Ordinul Naţional “Pentru Merit” a trei reprezentanți influenți ai comunităţii evreieşti americane: rabinul Andrew Baker, director pentru afaceri internaţionale în cadrulComitetului American Evreiesc, Daniel Mariaschin, preşedintele executiv al organizaţiei B’nai B’rith International şi Mark Levin, vicepreşedintele executiv al organizaţiei National Coalition Supporting Eurasian Jewry (NCSEJ). Cei trei sunt elogiați pentru “implicarea avută în combaterea antisemitismului şi a negării Holocaustului, contribuţia acestora la promovarea relaţiilor dintre România şi Statele Unite, respectiv Statul Israel, şi sprijinirea intereselor României în contextul eforturilor de aderare la Spaţiul Schengen”. Ambasadorul Muraru evocă rolul indispensabil pe care cei trei l-au avut în obţinerea clauzei naţiunii celei mai favorizate, aderarea la NATO și preluarea preşedinţiei IHRA. La rândul lor, cei trei lideri ai comunităților evreiești “au elogiat parcursul democratic al României şi determinarea de a căuta adevărul istoric şi de a îl pune in prim planul memoriei colective”, declarând că “România este astăzi o ţară respectată în lume pentru eforturile ei continue de a combate antisemitismul şi de a promova toleranţa şi valorile umane fundamentale”.
- L 2.12 – J 5.12.2024 – Tensiunea din societate crește. O polarizare excesivă a electoratului în jurul celor doi candidați, Georgescu și Lasconi. Manifestări de ură. Cea mai mare parte a presei scrise și audio-vizuale continuă să acorde credit ideii că ceremonia de la Tâncăbești ar avea legătură cu ascensiunea lui Călin Georgescu, considerat un exponent al extremismului și legionarismului. Numeroși tineri și adolescenți participanți la Tâncăbești sunt identificați în poze și filmări de militanții ai organizațiilor de extrema stângă, fiind expuși pe rețele de socializare, fiindu-le expuse conturile de pe Facebook, Instagram sau alte rețele, fiind supuși unei campanii de ură ieșită din comun. Mulți dintre ei vor primi amenințări, împreună cu membri ai familiilor lor. Militanții Antifa expun pe rețele locația sediului Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, prezentând-o drept “cuib al legionarilor”, instigând la atacarea sediului. Subsemnatul, împreună cu voluntary și simpatizanți, voi efac de pază noaptea la sediu, anunță Secția 18 Poliție, ai cărei agenți dau atenție sporită patrulării nocturne în zonă, pentru a preîntâmpina un atac.
- J 5.12.2024 – Publicația media Podul.ro publică declarațiile acordate de mine jurnalistului Răzvan Gheorghe, în care mă delimitam și delimitam Fundația Ion Gavrilă Ogoranu de Călin Georgescu, dezavuând anumite viziuni politice și geopolitice ale sale.
- Vi 6.12.2024 – după prânz, Curtea Constituțională a României decide anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din 24.11.2024, în condițiile în care în diaspora deja începuse votul pentru turul al doilea. Seara, procurorul XXXXX dispune efectuarea procedurilor legale pentru aducerea cu mascații a subsemnatului, Ioanei Dobrescu, a lui Șerban Suru și a altor participanți la parastasul de la Tâncăbești.
- S 7.12.2024
- ora 6 – sunt contactat telefonic de un inspector de la Investigații Criminale din cadrul IPJ Ilfov care îmi spune că tocmai au terminat de pus în executare un mandat de percheziție la locuința mamei mele, unde eu și Ioana avem domiciliul oficial, și că trebuie să pună în executare un mandat de aducere a noastră la IPJ Ilfov. În jurul orei 7 am fost preluați de polițiști și, într-o mașină escortată de mascați, am fost transportați la IPJ Ilfov din str. Fabrica de Glucoză, unde erau deja veniți cei de la televiziuni, care filmau pe toți cei care erau aduși. În circa 12 ore, am trecut din statutul de martori, în acela de suspecți, iar apoi de inculpați, fiind amprentați și fotografiați față-profil. Ne-au fost confiscate și sigilate telefoanele mobile, cu tot cu SIM-uri. S-a insistat să avem avocați din oficiu, întrucât am fost refuzați de Marina Ioana Alexandru pe care o cunoșteam, pe motiv că este bolnavă, ceea ce nu a împiedicat-o să apară la foarte scurt timp în prim planul acțiunilor lui Georgescu. Am fost eliberați seara, fiind puși sub control judiciar pentru 60 de zile. Neavând avocat la acel moment, nu a avut cine să ne spună că se putea contesta această măsură în 48 de ore, rămânând cu ea până la exoirarea celor 60 de zile.
- Când am fost eliberați, am acceptat să dau declarații jurnaliștilor prezenți. Au fost prezentate la televiziuni trunchiat, irrelevant
- În aceeași dimineață au fost săltați de jandarmi și percheziționați: unul din principalii promotori ai campaniei online a lui C Georgescu, Peșchir, de la Brașov, precum și niște puști care transmiseseră amenințări online și simboluri naziste unei organizații de romi.
- În tot timpul zilei, pe marile televiziuni s-au derulat permanent imaginile cu ridicarea și aducerea noastră la Poliție, dar și cu Peșchir și cu puștii violenți, în timp ce s-au făcut interminabile dezbateri despre pericolul legionarismului, despre interferența Rusiei în alegeri, despre Călin Georgescu. Culmea absurdului a fost că eu și Ioana nu eram adepți ai lui Geogrescu, ci dimpotrivă, iar Șerban Suru promova de două săptămâni, pe Facebook, pe Elena Lasconi, contracandidata lui Georgescu. Ca o ironie, peste imaginile cu noi fiind aduși la Poliție, pe burtierele televiziunilor scria: “Susținătorii lui Călin Georgescu săltați de Poliție”…