A CÂTA CONDAMNARE A LUI RADU GYR? Pe marginea scandalului creat de Alexandru Florian

Autor: Florin DOBRESCU

Directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România s-a dezlănțuit din nou, într -un atac ce vizează Biserica Ortodoxă Română. Nu este prima oară când Alexandru Florian atacă BOR. De anul trecut încoace el a criticat în mai multe rânduri hotărârea Sfântului Sinod de canonizare ca sfinți mărturisitori sau martiri a unor preoți și monahi persecutați, iar unii chiar uciși, de aparatul represiv al regimului comunist, personalități cărora Institutul „Elie Wiesel” le reproșează apartenența la Mișcarea Legionară.

Ieri, Alexandru Florian a declarat că așteaptă autosesizarea instituțiilor abilitate în vederea deschiderii unui dosar de cercetare penală, în baza OUG nr 31/2002, acuzând că în Catedrala Mântuirii Neamului ar fi fost cântat un cântec pe versurile poetului Radu Gyr.

„Imn pentru clerul militar al unui înalt militant legionar, în noua Catedrală Națională, acolo unde aflăm și sfinți a căror viață a fost legată de legionarism este un fapt cutremurător de propagandă extremistă, care s-a petrecut joi 30 octombrie”, a comentat directorul Institutului Holocaustului, apreciind că „Ministerul Apărării, Familia Regală și BOR ar fi trebuit deja să se delimiteze în mod clar”. „Faptul că Basilica postează cu mândrie acest eveniment transmite până astăzi un cu totul alt mesaj. Oare violența simbolică a extremismului va face casă bună cu ortodoxia?”, a mai spus Florian, instigând practic organele de cercetare penală împotriva instituției Bisericii strămoșești a românilor.

Scandaloasa ieșire publică a lui Alexandru Florian este ilustrativă pentru întreaga activitate a acestui personaj în fruntea INSHR-EW, de incitare la ură, inclusiv pe criterii confesionale, de insultare a memoriei luptătorilor anticomuniști și victimelor regimului comunist, de dezinformare a presei și instituțiilor statului român, precum și de a genera tensiuni în societatea românească.

Și se această dată, directorul INSHR-EW dezinformează în mod grosolan: versurile cântecului interpretat de corul de copii al Patriahiei nu aparțin poetului Radu Gyr. O minimă cunoaștere a poeticii lui Radu Gyr ar fi suficientă pentru a realiza că nimic din stilul poetului temnițelor comuniste nu se regăsește în versurile cântecului ”Avem o țară”, așa cum, de ani de zile, circulă pe internet o informație falsă. În realitate, nu numai că stilul este total diferit de al marelui poet, dar în corpul acestor versuri se vorbește la un moment dat despre „Apusul” de care ar trebui – vezi Doamne – să apărăm „ortodoxia”. Ceea ce niciodată marele poet Radu Gyr nu ar fi putut să scrie. Doctrina legionară reflectă concepția fondatorului Legiunii. Și este notoriu că acesta era adeptul unui concepții ecumeniste, ce propovăduia înfrățirea și cooperarea între cele două biserici, cea apuseană și cea a răsăritului. Corneliu Zelea Codreanu obișnuia să poarte scapular încă din timpul studiilor doctorale de la Grenoble, avea evlavie și față de sfinți catolici, în mod special pentru Sf. Anton de Padova, la care le cerea si legionarilor să se roage, prin intermediul circulărilor adresate de el în interiorul organizației. Participa și la slujbe ale Bisericii Catolice și nu tolera în organizație îndușmănirea dintre ortodocși și catolici, pe care îi considera frați. Pentru Corneliu Codreanu și legionarii săi, dușmanul istoric al României nu era Apusul (de altfel, după razboi legionarii au fost colaboratori fideli ai structurilor americane și franceze), ci imperialismul rusesc, fie el bolșevic sau țarist. Așa că, dacă Radu Gyr chiar ar fi scris aceste versuri, cu siguranță ar fi indicat ca amenințare Răsăritul, iar nu Apusul, inclusiv la adresa ortodoxiei (vedem și astăzi ce deformări ale spiritului ortodox sunt promovate în Biserica Ortodoxă Rusă…).

Aflu de pe internet că „Avem o țară” ar fi creația unei călugărițe de la Mănăstirea Diaconești, din județul Bacău. Oricum ar fi, e păcat că un cântec atât de frumos și înălțător conține o strofă al cărui conținut este atât de nepotrivit cu vremurile actuale, ducând cu gândul mai degrabă la un anumit zelotism ortodoxist promovat, după 1990, și la noi, de structurile național-comuniste ale fostei Securități reciclate ulterior Revoluției.

Revenind însă la dezinformarea lansată de Alexandru Florian, care a inflamat deja mass-media și opinia publică românească, cred că ar trebui să clarificăm câteva lucruri. Indiferent ale cui ar fi fost versurile cântecului cu pricina, chiar dacă ar fi aparținut lui Radu Gyr, consider inadmisibil ca, în anul de grație 2025, la 36 de ani de la Revoluția din 1989, când tinerii au fost împușcați pe străzi în timp ce strigau ”Jos cenzura!”, cineva să pună problema interzicerii circulației publice a operei unui creator, invocând convingerile politice ale acestuia. Este o abordare specifică regimurilor totalitare, fie ele de stânga sau de dreapta. Mergând pe principiul acesta, ar trebui să procedăm și la scoaterea din circuitul public a operelor și memoriei tuturor oamenilor de cultură care, din convingeri sau de din oportunism, au susținut regimul comunist vinovat de exterminarea a sute de mii de oameni în România.

Unde am ajunge dacă am dat curs acestei logici? Și aș mai întreba eu: cine are interesul să păstreze, într-o funcție publică de nivel guvernamental, un personaj precum Alexandru Florian, fiul unui bolșevic venit cu tancurile sovietice, el însuși un propagandist comunist în prima sa tinerețe, și care își permite, în calitatea sa oficială, să adopte o atitudine totalitară și să instige la măsuri represive împotriva chiar a Bisericii Ortodoxe Române?!

În realitate, Radu Gyr a fost condamnat în 1945, alături de alți jurnaliști și scriitori de prim rang ai culturii românești, în urma unei mascarade judiciare înscenate la ordinele ocupantului sovietic și cozilor sale de topor autohtone. A fost vorba de o adevărată politică  de scoatere din viața publică și de anihilare a elitelor națiunii române din toate domeniile. Tribunalele poporului, create de ocupația rusească, au constituit o formă hibridă de justiție care a trasat condamnări sfidând cele mai elementare norme ale dreptului. Condamnarea jurnaliștilor din lotul căruia i-a aparținut și Radu Gyr a fost primul act dintr-un îndelungat genocid al culturii române, comis de regimul comunist. Invocarea acelor sentințe de către către Alexandru Florian și institutul pe care îl conduce, în scopul reiterării funestei politici comuniste de asasinare a culturii naționale, este un gest care angajează toate guvernele din 2012 încoace care, menținându-l în funcția de director la INSHR-EW, au girat aceste aberații.

Indiferent de politica pe care a făcut-o poetul Radu Gyr, opera acestuia rămâne una de o valoare inestimabilă, iar locul său în galeria marilor scriitori români ai secolului XX nu poate fi contestat de nimeni. Dincolo de faptul că nu a comis niciun fel de crime, reamintim că, în calitate de director al teatrelor în timpul guvernării legionare, în 1940, el a hotărât înființarea Teatrului Evreiesc ”Barașeum” din București – tocmai pentru a crea posibilitatea angajării actorilor și tehnicienilor evrei rămași fără o pâine în urma epurărilor pe criterii etnice. Chiar și prin prisma condamnării primite abuziv în 1945, acest om și-a ispășit în condiții oribile pedeapsa și nici un sistem de drept din lumea civilizată nu mai pedepsește un om după ce acesta și-a ispășit pedeapsa.

Opera literară a lui Radu Gyr trebuie să circule liber și fără cenzură. De curând, am intrat în posesia unor ziare din timpul „procesului ziariștilor” din 1945, și pe această cale anunț că, în semn de protest față de ofensiva antidemocratică și antiromânească a domnului Alexandru Florian, intenționez să amenajez, în cadrul proiectului „Muzeul Rezistenței”, o secțiune dedicată genocidului cultural comis de regimul comunist, punând în valoare inclusiv aceste ziare.

Pentru ca tinerele generații să poată cunoaște această pagină tristă a istoriei noastre. Pentru ca ororile  și crimele regimurilor totalitare să nu se mai repete niciodată, în nicio formă.  Așa să ne ajute Dumnezeu!