Articol de Dragoș DORAN
Zilele astea sunt publicate tot felul de materiale despre ceea ce a intrat în istorie ca „Masacrul de la Abator”. Evenimentul respectiv s-ar fi întâmplat în timpul rebeliunii legionare din perioada 21-23 ianuarie 1941. Legionarii ar fi omorât sute de evrei, iar trupurile lor le-ar fi agățat în cârlige la Abatorul din București.
Toată lumea citează Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. Să cităm și noi exact fragmentul invocat.
La pagina 112 a Raportului menționat găsim următoarele: “În data de 20 ianuarie 1941, Legiunea operase arestări în masă ale membrilor minoritătii evreiești, care au fost duși la Prefectura de poliție a capitalei. Aproape două mii de evrei de ambele sexe și de vârste diferite (cu vârste între 15 și 85 de ani) au fost deținuți abuziv și apoi duși la cele paisprezece centre de tortură ale Legiunii (posturi de poliție, Prefectura București, sediul Legiunii, ferma lui Codreanu, primăria comunei Jilava, clădirile evreiești ocupate, abatorul București. Printre arestați se aflau și evrei bogați sau angajați ai unor organizații publice evreiești. Abatorul din București a fost locul celor mai atroce torturi. În ultima zi a rebeliunii, cincisprezece evrei au fost duși la Prefectura București, unde toți au fost torturați și/sau împușcați. Procurorul militar numit de Antonescu să investigheze evenimentele a raportat că a recunoscut trei cunoştințe printre cadavrele „torturate cu profesionalism” (avocatul Millo Beiler și frații Rauch). El a adăugat: „trupurile celor uciși la abator au fost atârnate de ceafă, în cârligele folosite de parlagii„.
Rebeliunea legionară s-a desfășurat în perioada 21-23 ianuarie 1941. Absolut toate sursele istorice spun că legionarii s-au baricadat în clădirile prefecturilor din toată țara încă din prima zi, 21 ianuarie 1941. Același lucru s-a întâmplat și la București. În continuare ne vom referi strict la ce s-a întâmplat în București. Clădirea a fost înconjurată de armată. Deci aveam în interiorul clădirii legionarii, iar în exterior aveam soldații. Între cele două tabere se schimbau sporadic focuri de armă. Asta era situația de pe teren când, conform Raportului final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, „în ultima zi a rebeliunii, cincisprezece evrei au fost duși la Prefectura București, unde toți au fost torturați și/sau împușcați„. Întrebarea e cum au fost duși și de către cine de vreme ce clădirea era asediată de armată? Cum au intrat în clădire?
Pentru a corobora lucrurile vom folosi lucrarea în două volume „Pe marginea prăpastiei„, publicată în iunie 1941 de către autoritățile de la vremea respectivă, în care sunt prezentate evenimentele din zilele de dinainte și din timpul rebeliunii. În toată lucrarea, de peste 500 de pagini, nu apare nici măcar odată menționat Abatorul din București.
Dar sunt menționate alte lucruri interesante. Și anume că legionarii care se baricadaseră în Prefectură, locul unde Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România spune că în ultima zi a Rebeliunii, adică 23 ianuarie 1941, au fost duși pentru a fi torturați și uciși 15 evrei, s-au predat cu o zi înainte, adică în 22 ianuarie 1941. Volumul II al lucrării tratează exact perioada 21-23 ianuarie 1941. La pagina 205 putem citi următoarele:
„Așadar, în după-amiaza zilei de 22 ianuarie se începe în toată tara acțiunea de reprimare, care în mai puțin de 24 ore va readuce ordinea și liniștea. [..]
În aceeași după-amiază se ocupă localul Prefecturii Poliției Capitalei, Siguranța Generală, sediul legionar din aleea Vulpache, Casa Malaxa și majoritatea centrelor de rezistență ale răzvrătiților din Capitală și provincie.
Astfel în seara zilei rebelii sînt virtualmente înfrînți. Rămîne pentru ziua următoare curățirea locuințelor ocupate și arestarea acelora care vor încerca să tulbure ordinea publică.„
Dar de unde a apărut povestea Abatorului?
Absolut toate relatările despre „masacrul de la Abator” au apărut abia după lovitura de stat din 23 august 1944 în presa apropiată comuniștilor. Mențiuni despre faptul că s-ar fi întâmplat ceva la abatorul din București au apărut în ziarele Scânteia după octombrie 1944. Relatări detaliate despre transportarea celor 15 evrei în sediul Prefecturii, torturarea și/sau împușcarea acestora, transportarea acestora la Abator, împușcarea restului de prizonieri rămași în viață, plus atârnarea de ceafă a unora dintre ei, folosind cârligele existente în hala abatorului, are ca sursă ziarul Jurnalul de dimineață, nr. 57 din 21 ianuarie 1945, ziar apărut exact la 4 ani de la evenimentele incriminate. De acolo au fost preluate și de celelalte ziare apropiat comuniștilor.
Ca urmare a acestor lucruri, lucrătorii de la vremea respectivă de la abatorul din București au dat o dezmințire oficială care a apărut în ziarul Dreptatea, ziar al PNȚ:
DOMNULE DIRECTOR,
Ziarele „România Libera”, „Tribuna Poporului”, cum si brosura specială „O NOAPTE DE GROAZĂ LA ABATOR”, publică în ultimul timp sub titluri senzaționale materiale prin care se afirmă că în Abatorul Capitalei au fost masacrați evrei, în masă.
În virtutea dreptului la apărare, pentru restabilirea adevărului și pentru apărarea prestigiului instituției din care facem parte, vă rugăm să binevoiți a insera în coloanele ziarului Dv. următoarele:
DESMINȚIRE
Subsemnații, medici veterinari și funcționari ai Abatorului Capitalei, luând cunoștință de articolele publicate de ziarele “România Liberă”, “Tribuna Poporului” prin care se afirmă că în abatorul Capitalei au fost uciși evrei, și de campania care se duce pe această temă, de natură să discrediteze instituția și oamenii ce o servesc, dăm cea mai categorică desmințire afirmațiunilor făcute și declarăm pe proprie răspundere că faptele enunțate mai sus sunt de domeniul fanteziei.
Urmeazã semnăturile în număr de 37.
Deci care e răspunsul? Masacrul de la Abator, mit sau realitate?
I-au dus la ferma lui Codreanu. Care Codreanu era mort dar avea ferma. Bai Floriane niciodata nu reusesc sa te fac de kkt asa de bine pe cat reusesti tu.