Se vorbește foarte puțin astăzi despre acel eveniment nefast din istoria Bucureștiului, mai ales astăzi, când România este aliată a SUA, în baza unui parteneriat strategic privilegiat și a calității sale de membru NATO. Cu toate acestea, considerăm că statutul de partener strategic nu ar trebui să obtureze procesul de recuperare a Memoriei. Spun asta pentru că am văzut chiar azi reacții față de o slujbă de pomenire a victimelor acelui bombardament, unii având percepția că readucerea in memoria colectivă a sinistrului eveniment ar atenta cumva la prietenia sau colaborarea României cu partenerii săi strategici. Nimic mai fals, iar o astfel de abordare credem că este mai degrabă reflexul târziu al unor tare totalitariste pe care, fiecare din noi, le putem purta în subconștient după jumătate de secol de dictatură.
Primul atac aerian al aliaților asupra Bucureștiului s-a soldat cu o tragedie colosală: aproape 3000 de morți. Deși oficial atacul american a vizat distrugerea sistemului de căi ferate al Gării de Nord, trebuie admis că, în dorința de a atinge sigur obiectivele vizate, aviatorii au lansat covoare de bombe ce au acoperit toate cartierele dimprejurul acestui obiectiv.
Numărul colosal de victime a pus autoritățile locale în situația imposibilă a rezolvării unor mii de înhumări, ceea ce a determinat hotărârea înființării ad-hoc, pe un vast teren viran, a unui cimitir care a purtat numele de Cimitirul „4 Aprilie”, acesta fiind desființat ulterior, în mod inexplicabil, de autoritățile comuniste.
Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 a fost realizat de un efectiv de 313 bombardiere escortate de 119 avioane de vânătoare, având obiectivul de a distruge complexul de căi ferate Gara de Nord.
Estimările erau supradimensionate, dar numărul victimelor din acea zi a rămas totuși unul colosal: 2.942 de morţi şi 2.416 răniţi .
de aprovizionarea cu apă cartiere întregi. Sălile de spectacol și-au întrerupt complet activitatea.
Operațiunea de evacuare a locuitorilor Capitalei a fost demarată de primăriile de sectoare prin rechiziționarea de căruțe, numeroase familii alegând să părăsească orașul ce devenise ținta atacurilor aeriene americane, care aveau să se prelungească până la 23 august 1944. Bucureștenii, în general femeile casnice și copiii, erau găzduiți de săteni din comunele aflate pe o rază de 10-20 km de Capitală, în baza unor bilete de evacuare emise de autoritățile locale. În București aveau să rămână, obligatoriu, muncitorii și bărbații valizi, care trebuia să asigure funcționarea în bune condiții a orașului.
O serie de mărturii au rămas din acea zi de tristă amintire.
Mihail Sebastian nota cu acel prilej: „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”
Gheorghe Zane notează și el: „… se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziţiei Comitetului de Patronaj. În sus pe Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str.Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins în mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe. (…) Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviţei grav lovite. Gara de pasageri, la acea oră, două după amiaza, era înţesată de călători, toţi sau aproape toţi refugiaţi din Basarabia şi Moldova. Pribegia lor lua aici sfârşit.”
Ivor Porter descrie imaginile de coșmar: „Gara şi casele ceferiştilor din împrejurimi au fost grav avariate. Trenurile erau înţesate de refugiaţii din Basarabia şi Bucovina, astfel că pierderile de vieţi omeneşti au fost mari.”
Tot Gheorghe Zane concluzionează trist: „Bombardamentul din 4 aprilie şi cele următoare n-au adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”
(Sursa foto: http://www.romania-actualitati.ro/foc_din_cerul_bucurestiului_aprilie_august_1944-101190 )
Oare erau americani crestini cei care au decis aceste bombardamente?Asta e-ntrebarea.Dusmanii poporului roman isi desfasoara aria criminltatii de-alungul istoriei si ataca cu orce ocazie ,mai ales atunci cand soarta ai aseaza temporar prin copaci,adica mai la inaltimea situatiei,de unde actioneaza ca bestiile.O simpla imagine a lumii dupa sfarsitul celor doua razboaie mondializate cu diplomatie,adica cu forta,arata clar cine a beneficiat de cele doua incrancenari sangeroase nonnecesare intre popoarele crestine ale Europei in special si a restullui umanitatii,Castigatorii au fost aceiasi.Eu cred ca asa trebue vazut bombardamentul din 1944 asupra oamenilor pasnici din Romania.Sitatia se vede clar a fi iesita din logica razbopiului,acte militare atipice razboiului.Razboiul,lupele armate se petreceau undeva pe front departe de viata care curgea totusi pasnica si aproape normala.Unde s-a bombardat nu era line de lupta armata.De unde se trage concluzia existentei unei uri permanente impotriva linistii,normalitatii,intelegerii si impacarii cu soarta a unui popor asezat pe culmile spiritualitatii.Cred ca acesta a fost singurul motiv al acelor bombardamente criminale ,ilogic petrecute d.p.v militar.A fost doar ura.Si rezultatul a fost o inca batae de joc tot pasnica privind amplasarea monumentelor aviatorilor criminali din Bucurestiul aniloe’44,victima a cestora.Cine a hotarat ridicarea acestor atroce artefacte?Cine castigase razboiul dpv.politic?URSS-ul si SUA.Cine era la conducerea celor doua puteri,rusii sau americanii crestini?Dati singuri raspunsul.
JIdanii.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei morti in bombardamentul barbar din 4 aprilie 1944.