Media neoliberală americană hiperventilează: Michael Flynn acuzat de minţirea FBI, pledează vinovat. Trump neagă liniştit

Noi furtuni în paharul cu apă al presupusei colaborări dintre Donald Trump şi Kremlin ţin presa neoliberală cu sufletul la gură

Vineri, gen Michael Flynn, fostul consilier de securitate naţională al preşedintelui Donald Trump a anunţat că va pleda vinovat in procesul în care este acuzat că a minţit agenţii FBI despre convorbirile pe care le-a avut cu ambasadorul Rusiei la Washington, Serghei Kislyak, în decembrie 2016.

Din cauza speculaţiilor presei americane, întreaga poveste a devenit un soi de Alice în Ţara Minunilor, în care acţiuni neinspirate survenite pe fondul tensiunilor geopolitice ale începutului de an 2017, au fost împletite cu o campanie dezlănţuită împotriva noii administraţii de o parte a presei mainstream americane – legată strâns cu agenţiile de informaţii şi cu establishmentul politic american coalizat împotriva noului „ajuns” în interiorul Casei Albe.

Pentru a îndepărta ficţiunea şi speculaţiile, merită menţionat că firul evenimentelor, în acest scandal este următorul:

  • Pe 29 decembrie 2016, înainte ca administraţia Trump să fie învestită, Flynn a sunat un senior al echipei de tranziţie a lui Donald Trump, pentru a discuta dacă este oportun sau nu să sune ambasadorul rus la Washington, cerându-i să nu escaladeze tensiunile dintre cele două ţări. Cererea era făcută după ce preşedintele democrat Barack Obama tocmai impusese o nouă rundă de sancţiuni împotriva Rusiei – într-un gest fără precedent pentru un preşedinte american la sfârşit de mandat
  • Flynn a primit încuviinţarea din partea acestui senior nenumit (despre care speculaţiile afirmă acum că ar fi nimeni altul decât Jared Kushner, ginerele lui Trump) şi l-a sunat pe ambasadorul rus cerând ruşilor să stea calmi – şi să răspundă punctual şi de o manieră reciprocă la provocările lui Obama.
  • Pe 30 decembrie – a doua zi – Vladimir Putin a dat o declaraţie oficială în care afirma că nu va lua măsuri retaliatorii împotriva noilor sancţiuni impuse de Obama.
  • Flynn a minţit despre acest incident pe 24 ianuarie într-un interviu voluntar acordat FBI. Din păcate pentru Flynn, rapoarte ale convorbirii duse cu Serghei Kislyak au fost scurse în presă, de agenţii de informaţii americane.
  • Flynn a mai minţit FBI-ul referitor la convorbirile avute cu ambasadorul rus şi alţi diplomaţi ai altor ţări, referitor la intenţia de a influenţa o rezoluţie ONU împinsă de Egipt referitoare la coloniile israeliene din teritoriile ocupate – generalul Flynn afirmând că doar a întrebat despre poziţia ţărilor respective la vot.

Flynn, victimă a unei campanii a agenţiilor de informaţii la care presa cu legături în servicii a colaborat din plin

Numirea lui Flynn în postul de consilier de securitate naţională a fost cea mai controversată alegere a noii administraţii Trump şi prima ţintă a războiului dus de servicii împotriva lui Trump.

Parte din contactele lui Flynn cu ruşii nu sunt, de fapt, nimic altceva decât rezultatul unor încercări de aplanare a tensiunilor generate de măsurile şocante luate de preşedintele Barack Obama înainte de plecarea sa din post.

La acestea s-au adăugat stângăciile inerente oricărei noi administraţii – cu atât mai mult în cazul administraţiei Trump, la cârma căreia nu se află un politician, mai ales în contextul în care numeroşi membri nu fac parte din sistem. În această categorie aş plasa inclusiv interviul voluntar al lui Flynn acordat FBI.

Un alt aspect mâlos (şi super muşamalizat) în ceea de priveşte întregul caz este faptul că Flynn a fost spionat de o agenţie – care a scurs raportul (de-secretizat în ceea ce priveşte cel puţin numele lui Flynn) în presa neoliberală. Nu se ştie nici până în prezent cine, iar actul este ilegal şi grav – cu atât mai grav deoarece Flynn lucra cu echipa de tranziţie a lui Trump.

Chiar şi presupunând că Flynn ar fi căzut pe nişte interceptări ale ambasadorului rus – care sunt fireşti – CIA (căci de ea ar fi fost vorba în acest caz) avea obligaţia să secretizeze nume şi detalii ale personajului care se afla la celălalt capăt al firului – anume Flynn – dat fiind că acesta era la vremea respectivă o persoană privată şi nu era subiectul unui mandat care să permită interceptarea convorbirilor sale.

Cazul scurgerilor care l-au lovit pe Flynn s-a împletit minunat cu o serie de scurgeri ale unor înregistrări făcute unor membri ai administraţiei, care au ajuns în presă, şi ale căror nume erau de-mascate, stârnind un adevărat scandal între Casa Albă şi agenţiile de informaţii americane – şi care erau rezultatul unui evident război ascuns purtat de servicii, căruia noua administraţie a trebuit să-i facă faţă.

Deşi Flynn a acţionat în bună credinţă iar cazul pare benign, scandalul l-a propulsat în vizorul agenţiilor. Pe fondul presiunilor enorme cauzate de campania de presă dusă de establishmentul liberal împotriva lui Trump, Flynn şi-a dat demisia – pentru un lucru aproape banal, care în mod normal ar fi trecut neobservat – aşa cum au trecut, de exemplu, contactele pe care Barack Obama le-a avut cu Iranul chiar la începutul mandatului său.

Deşi mai multe agenţii de informaţii americane au declarat că au eşuat să găsească dovezi ale unei presupuse colaborări dintre Donald Trump şi Kremlin în timpul şi după campania electorală americană de anul trecut, lideri ai Partidului Democrat, împreună cu o parte a Republicanilor, au decis să numească un anchetator special care să investigheze eventualele blaturi dintre Trump şi Vladimir Putin – numindu-l pe controversatul Robert Mueller, fost director al FBI, în fruntea investigaţiei.

Noi furtuni în paharul cu apă

Vineri şi sâmbătă, ziarele mainstream de stângă americane au hiperventilat speculaţii conform cărora cooperarea lui Flynn cu ancheta împotriva sa ar duce la dezvăluirea de informaţii care să-l compromită pe Donald Trump.

Cu toată agitaţia din presă, în prima sa reacţie după începerea noului val de presiune din partea presei americane, Donald Trump a declarat că nu a existat „absolut nicio complicitate” între echipa sa din campanie şi Rusia.

Întrebat de reporteri despre decizia fostului său consilier, generalul (r) Michael Flynn, de a pleda vinovat şi de a coopera cu justiţia, preşedintele american a declarat jurnaliştilor că nu există „nicio complicitate”, potrivit AFP.

Cazul ilustrează disperarea presei de stânga de a folosi orice pretext, oricât de mic, pentru a împinge dezinformări despre presupusa colaborare a lui Donald Trump cu Kremlinul – o poveste care este deja răsuflată şi fumată de acum – după un an în care anchete făcute de diverşi actori – inclusiv câteva agenţii de informaţii – au eşuat să găsească dovezi.

Pe de altă parte ea subliniază încă o dată, dacă este cazul, războiul încă în desfăşurare dintre Trump, pe de o parte, servicii, establishmentul politic american (inclusiv republican), de cealaltă. Un război care dinamitează SUA din interior, tocmai în momentul în care lumea începe să fie asaltată de crize cărora cu greu li se mai poate face faţă.

 

de Adrian Sturdza Epoch Times

Comments (2)
Add Comment
  • ANTIPUTIN

    Iertare, articolul acesta nu ma convinge deloc…

  • euroscepticism

    Antiputin tu privesti din perspectiva ta – daca putin iti face tie bine sau rau. E gresit – putin e conducatorul rusiei , intraba-te daca politica lui e buna sau rea pentru rusi si gandeste-te daca o astfel de politica aplicata de un echivalent romanesc al lui putin ar fi buna si pentru noi. Deci nu „putin” ci „ca putin” adica nu iei nevasta altuia ci iei o nevasta ca a altuia.