Reflecţii din „izolatorul” Realitatea TV

de Florin DOBRESCU

La Realitatea TVA am acceptat umilinţa de a fi izolat într-un studio mic, unde am stat singur aproape patru ceasuri, doar pentru a putea mărturisi, pe un post TV de mare audienţă, chiar câteva minute, eroismul şi sacrificiile celor ce au luptat în rezistenţa anticomunistă.
În definitiv, izolarea mea a reflectat fidel statutul pe care exponenţii statului comunist şi ai Securităţii l-au rezervat luptătorilor anticomunişti şi urmaşilor lor, în societatea românească a ultimilor 25 de ani: acela de marginalizaţi. Toleraţi. Outsideri. Aceasta a fost reconcilierea clamată în nesigurele zile ale lui decembrie 1989 de foştii tovarăşi, în frunte cu Iliescu. În realitate, o crudă continuitate, atât a structurilor fostului regim totalitar, cât şi a dominanţei acestora asupra victimelor.


La asta am reflectat în cele patru ore petrecute în micul studio, privind de unul singur, pe monitoare, masa nu tocmai rotundă din în studioul mare, ceea ce mă făcea să asemuiesc „debaraua” (cum a numit-o istoricul Mircea Stănescu) ce fusese rezervată reprezentanţilor rezistenţei anticomuniste cu izolatoarele ce nu lipseau din nici o închisoare politică de după 1945.
Dar am mai reflectat la ceva în tot acest timp. Am realizat cât de importantă este mediatiatizarea. Am realizat-o atunci, dar şi în zilele următoare, în timp ce primeam neîncetat mesaje pe conturile Facebook, pe mail sau chiar pe telefonul indicat de site-ul Fundaţiei Ogoranu. Am înţeles cât au contat acele minute în care, pe fondul unui rating-record, am putut spune răspicat adevărul în faţa a milioane de români. Am înţeles de ce noi şi bătrânii noştri nu am avut voie să apărem la televizor în ultimii 25 de ani. Am înţeles de ce Ion Gavrilă Ogoranu nu a putut vorbi la Televiziunea Română, în decembrie 1989.
Şi am mai înţeles ceva. Am înţeles că nu are rost să ne lamentăm la nesfârşit, victimizându-ne, deplângând marginalizarea care ni s-a rezervat, ca un exil în propria ţară. Am înţeles că mare parte din situaţia precară a posibilităţilor de acţiune şi mediatizare ne revine chiar nouă. Dacă vom fi sinceri şi vom analiza lucid ultimii 25 de ani, va trebui să recunoaştem că s-a investit prea puţin. Că s-a lucrat extrem de puţin şi mai ales extrem de dezordonat. Resursele logistice – la început nu puţine – provenind din contribuţiile foştilor deţinuţi politici şi ale exilului anticomunist, au fost irosite în proiecte deseori prost întocmite şi mai cu seamă prost managerizate.
Societatea civilă – mă refer la acea parte sănătoasă a sa, neprevertită de banii şi ideile marxismului cultural injectat pe filieră vestică – ei bine, acea societate civilă construită după 1990, deseori stângaci şi neprofesionist, de foştii deşinuţi politici şi urmaşii lor, trebuie să-şi asume acum, mai ferm ca oricând, comandamentul unei alte rezistenţe. De astă dată culturale. Rezistenţa împotriva neorollerismului agresiv, care falsifică Istoria prin legi de esenţă stalinistă. Rezistenţa împotriva celor care, prin aceleaşi legi, îngrădesc – pentru prima oară din 1990 încoace – într-o manieră brutală, drepturi şi libertăţi pentru care în ţara asta s-a murit. Rezistenţa împotriva unor minţi îmbâxite de marxism, care nu reuşesc să se detaşeze de încrâncenarea „luptei de clasă” şi care, camuflate abil sub paravanul unor ONG-uri şi instituţii publice, pun la zidul corectitudinii politice părţi întregi din patromoniul cultural al acestui popor. E de ajuns să exemplificăm cu declaraţiile lui Aurel Vainer, care a etichetat drept prolegionari pe toţi cei care au criticat aşa numita lege a memoriei, dar şi aprecierile halucinante ale lui Alexandru Florian care a trasat o sentinţă desprinsă din anii 1950: oricine se îmbracă în costum naţional fără a fi ţăran, este automat fascist.
Dacă nu vom interveni fără şovăire, în ritmul acesta riscăm ca, în câţiva ani, să retrăim arestările şi reeducările din România comunistă. Cu consecinţa dramatică a ştergerii memoriei identitare a generaţiilor viitoare.
Un mare om spunea că un popor căruia i s-a falsificat istoria este deja un popor cucerit. Restul, cucerirea militară sau economică este doar o chestiune de timp. Pierderea identităţii naţionale este uneori mai gravă decît pierderea teritoriului naţional. Evreii au supravieţit ca naţiune şi entitate religioasă, două mii de ani, risipiţi fiind pe tot pământul. Legaţi între ei, peste miile de kilometri ce-i despărţeau, eu au putut să-şi recapete ţara, graţie conservării identităţii lor naţionale.
Noi românii avem, la rândul nostru, dreptul dar mai ales datoria de a ne apăra Istoria recentă şi memoria rezistenţei anticomuniste a poporului nostru, tot în aceeaşi măsură în care avem datoria de a ne apăra pământul patriei şi bogăţiile sale. Pământzul şi văzduhul unui popor nu pot constitui obiect de discuţie cu nimeni şi pentru nimic.
Reprezentanţii societăţii civile creştine, cei ce şi-au dedicat existenţa apărării memoriei rezistenţei anticomuniste trebuie să se coaguleze. Trebuie să ţinem legătura între noi. Comunicarea şi cunoaşterea reciprocă ne vor ajuta să punem în practică proiecte comune. Realizate la nivel profesionist şi în spiritul veacului nostru, ele vor impune în cele din urmă o nouă şcoală de educaţie şi gândire. Forţei financiare colosale şi incisivităţii adepţilor Şcolii de la Frankfurt – din rândul cărora s-au recrutat neokomisarii care arestează astăzi Istoria – li se poate opune o societate civilă profesionist organizată, eficientă şi mai ales viabilă în raport cu epoca noastră. Dincolo de toate acestea, Dumnezeu e cu noi.
Un Muzeu al Rezistenţei la Bucureşti ar reprezenta astăzi un astfel de proiect, ultimul lucru pe care tovarăşii falsificatori de istorie îl doresc, ca piedică în calea uitării la care ei condamnă, prin legi şi ordonanţe, memoria suferinţei şi demnităţii unui neam. Va trebui să ne construim – e drept, cu sacrificii enorme – propriile nostre bastioane de mediatizare. Posibilităţile de astăzi sunt variate, iar internetul – ca cel mai la îndemână şi deocamdată gratuit – ar trebui exploatat la maximum. Iar o revistă, aşa cum este Rezistenţa, ar trebui să fie disponibilă fiecărui român.
E timpul să ne mişcăm. Vremea lamentaţiilor şi plînsului a trecut. La treabă!

Comments (9)
Add Comment
  • Moraru

    Va respect afirmatiile domnule Dobrescu, dar acum sincer pareti naiv, dar de admirat, ca ne spuneti sa iesim la treaba. Omul greseste, cateodata am crezut ca sunteti infiltrat de SRI in miscarea legionara datorita lentorii cu care conduceati si organizati actiunile miscarii, dar acum observ ca ma insel, acest dus rece pe care l-ati primit v-a facut sa vedeti ca trebuie mai multa actiune.
    Insa dupa cum stiti, urmasii comunistilor au minat dreapta autentica nu acesti comunistii autointitulati dreapta politica.
    Astfel ne trebuie actiune, insa acum cand nebunii vor sa ne faca sa credem ca noi suntem nebuni, aveti datoria sa va consultati cu cei care cred in Hristos in primul rand si apoi vor ceva pentru tara, sa alcatuiti un front al celor care gandesc romaneste si nu masonic, si astfel uniti in jurul ideii de a salva Romania sa facem ceva.
    Sa se lase la o parte lupta dupa intaietate si sefie dupa cum ne spune Hristos: cine vrea sa fie primul sa fie sluga celorlalti.
    In fond trebuie facut un front al celor care le mai pasa de Romania, dar pretul poate fi, amenda, inchisoarea sau chiar moartea martirica, pentru ca slugile antihristice n-o sa renunte la nebunia lor sa conduca toata lumea dupa bunul lor plac si cine se opune sa fie eliminat.
    V-am spus ca nu sunt legionar, politica mea e Hristos, dar nu putem sa zicem ca nu mai e nimic de facut, cum ati spus e foarte mult de lucru, DAR putem sa renuntam la tot ce avem chiar la viata pentru marturisirea lui Hristos?
    Iubim mai mult viata vesnica cu Hristos si trecem la treaba sau bagam capul in nisip ca strutul mai departe?
    Ma iertati daca v-am jignit cu afirmatiile mele.
    Maica Domnului sa ne ocroteasca
    Va rog sa stergeti comentariul dupa ce-l cititi.

  • Moraru

    Acum orce postare pe internet este luata in colimator, a trecut timpul pentru asta, este faza intalnirilor intre cei care pot face ceva, dar e si indoiala ca n-o sa mearga. Dar mai bine sa se incerce decat sa nu se incerce.
    Trebuie facut un corp comun al celor care mai cred ca se mai poate face ceva, insa cu binecuvantare de la preot, altfel o sa risipim fara de Hristos, si sper ca nu traim vremea spusa de Sfantul Nicolae Velimirovici cu aproximatie ca o sa vina timpul cand fiecare o sa se mantuiasca singur ca prin foc si cine o sa vrea mai mult, o sa alerge dupa vise.
    Daca n-o sa fie binecuvantare de la preot pentru a face ceva o sa esueze.
    Cum spune o veche vorba taoista, o invatatura care putem spune ca e o forma de crestinism primitiv, care nu-L are pe Hristos dar care propovaduieste invatatura in forma primitiva , a lui Hristos:
    ORICE ARE FORMA POATE FI DEFINIT SI ORICE POATE FI DEFINIT POATE FI INVINS.
    Astfel trebuie sa fim intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii.
    Ma iertati ca bat campii.

  • calin eugen

    Sunt curios daca dandanaua asta cu izolatorul tv s-a mai intamplat undeva in lume si cand.Oricum,rusine d-le Florian.Daca ar fi dupa parerea mea,pe tine te-as baga la izolator(nu spun ce tip,ca sa nu te sperii).Impreuna cu Vainer(care continua cu minciuni de tip abatorul) si cu coreligionarul de la emisiunea tv,care minimalizeaza(isi bate joc)de rolul lui Radu Gyr in deschidera teatrului evreiesc.Si,mai ales,cu gramada de lachei ,cei fara de constiinta.Unde esti Tu Tepes Doamne?…

  • Raul

    Dragilor, la Aiud, pe 14 Septembrie, în număr cât mai mare !

  • Raul

    Legionarul e omul faptei, nu a vorbei. Dilema mea este: de ce unii , despre care nu ma indoiesc, de faptul ca sunt simpatizanti sinceri, nu se pot mobiliza in momente ( oricum putine ) gen Sambata, Aiud, Tancabesti, si prefera manifestarea ( inutila ) pe diverse site’uri. Intelegeti odata , camarazi , ca doi, va fi intotdeauna mai mult ca unu, si mult mai respectat. Aplicati algoritmul si in cazul nostru. Multi, vom fi respectati. In continuare putini…sa gandeasca fiecare ce va fi!

    PS: stiu ca deplasarile sunt grele si costisitoare, mai ales pentru cei din zone marginase ale Romaniei, insa , daca sunt 4 din zone apropiate , si se cupleaza intr-o masina, cheltuiala nu mai e la fel de mare. Pentru asta ar trebui facuta o evidenta clara a cuiburilor si indivizilor pe regiuni. Asta e propunerea mea.

  • IO../gerules

    D-le Dobrescu la care treaba ii inviti pe romani?Pai cand te-au trimis neromanii la izolator nu stiai ca trebue facuta o treaba?Sau nu ai intuit-o pe moment?Tu nu trebuia sa te misti de pe pozitia ta de aparator al neamului romanesc si sa-l inviti pe musiu Florian si stie el care mai e adevaratul sau nume.Dar matale n-ai putut sa reactionezi,se pare la un ordin dat de cartre superiorul matale.Eu cred ca ai o aliuara formidabila de Horia Sima,cel care pare ca un pitigoi pe langa muntele Corneliu Zelea Codreanu,acel H S care a distrus Miscarea Legionara din interior.Atunci cand ai fost invitat in debara s-a dat proba de testare a calitatilor matale.Se pare ca nu ca ai gresit,dupa cum spun altii,ci n-ai avut incotro,superiorii matale te-au inghesuit intr-un colt din care ei stiau ca tu nu poti iesi.Ei,adica dusmanii neamului romanesc,au castigat douo lucruri dintr-o lovitura:1)I-au umilit pe romani si 2)Ti-au pecetluit dependenta de ei.

  • Raul

    Căpitanul e unul singur. Persoana lui nu poate fi contestată de nimeni! Însă noi trăim alte vremuri , și avem alte mijloace. Societatea e alta. Oricum , discuția e mult mai ampla . Cert este ca: în timp ce alții s-au dat la „fund” , în urma promulgării legii , niște oameni , au continuat sa reprezinte o idee, sa-si pună la bătaie libertatea. În fine, a tot face comparații intre Căpitan și H.S. mi se pare pierdere de vreme și energii. E adevărat ca H.S. nu a avut momente inspirate, dar oare suntem vrednici sa judecam?! Haideti sa vedem ce facem pe mai departe. Cu Hristos în mijlocul nostru! Alta cale nu este. Faptul ca ne judecam unii pe alții nu ne ajuta cu nimic. ” Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” zicea cineva….

  • ionut moraru

    Cand cele doua starpituri comuniste din tata in fiu, Vainer si Florian vor crapa -de batranete evident!- voi da o mega petrecere la sediul Fratia de Cruce, bucarandu-ma impreuna cu fratiorii ca lumea a devenit brust mai buna! Mazel tov!