De ce ar trebui reintrodusa temporar pedeapsa cu MOARTEA pentru tortionarii COMUNISTI

Campania Gândul de demascare a comandanţilor de penitenciare care în perioada 1947 – 1965 au condus temniţele comuniste este una salutară, chiar dacă este un pic tardivă. Acestă campanie este coordonată de Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, o instituţie care se pare că a reuşit să iasă din încremenirea fără sens unde a plasat-o fostul director, fiul de kominternişti Vladimir Tismăneanu. Munca arheologilor din ultimii ani, de deshumare a luptătorilor din rezistenţa anticomunistă din munţi, a dus IICCMER într-o nouă fază a existenţei sale, una activă, nu doar de cercetare. Pentru fiecare mormânt nemarcat găsit de Ghiţă Petrov sau Marius Oprea, s-a depus şi o plângere penală pentru omor, s-a chemat procuratura. Se procedează similar şi în cazul comandanţilor de penitenciare: aceştia nu vor fi doar demascaţi, ci se vor depune plângeri penale pentru omor împotriva lor.

Această schimbare de atitudine este una mai importantă decât credem. De 22 de ani vorbim de un comunism abstractizat, cu călăi decorporaţi, care nu există. Ei bine, ei chiar există, trăiesc printre noi, primesc pensii uriaşe de militari, sunt sefi de scară, sunt bine mersi. Această atitudine teoreticizantă a făcut mult rău României şi întregului mapamond, în general. În România refuzul guvernanţilor postdecembrişti de a adopta legea lustraţiei, de a urmări penal vinovaţii pentru cei peste 100.000 de morţi în lagărele comuniste, ucişi în puşcării, la canal sau în munţi, a generat o clasă politică care a moştenit la propriu conducerea României de la părinţi sau bunici, călăi din puşcării, securişti sau PCRişti de frunte. Pol Pot, liderul Khmerilor Roşii, criminalul marxist din Cambogia, a murit înainte de a fi condamnat pentru masacrarea a peste un sfert din propriul popor. Turcii nici acum nu au plătit pentru Holocaustul din Armenia, din 1917, lucru care le permite să revendice din nou poziţia de imperiu al Orientului Mijlociu cu ieşire la Europa. Ungurii nu au plătit pentru contribuţia lor la Holocaust, americanii şi evreii preferând să condamne la Nuremberg discreţionar, făcând doar un show mediatic. Abia mai târziu l-au capturat şi executat în 1962. Rusia nu a plătit pentru uciderea a 22.000 de ofiţeri polonezi în 1940 la Katyn. Nici militarii japonezi pentru experimentele şi crimele odioase din Manciuria. Nimeni nu a plătit încă în nume personal pentru infestarea voită cu viruşi mortali ai mii de sate de ţărani chinezi.

În general nimeni nu plăteşte pentru crimele catalogate ca fiind istorice. A intrat în mentalul colectiv că este istoric acceptabil să omori cu sânge rece sute de mii, milioane de oameni fără vreo vină. Şi nu trebuie să plătească nimeni. Schimbi regimul, schimbi pancartelel şi discursul şi laşi timpul să spele rănile.

Ei bine, acest fenomen istoric inexplicabil este specific doar ultimei sute de ani, perioada cea mai sângeroasă din istoria omenirii. Perioada pe care noi o numim civilizată, când au fost posibile cele mai oribile masacre. Pentru torţionarii comunişti din România, cei care au ucis toată elita politică şi culturală a României, care au promovat în rândurile PCR cozi de topor, alogeni şi ţigani, nu este posibilă uitarea. Iertarea în acest caz ne face complici la o crimă antinaţională care va face România să sângereze încă 100 de ani.

Dacă un torţionar de teapa lui Vişinescu, comandantul penitenciarului Râmnicu Sărat, unde au fost închişi Ion Diaconescu, gen. Dobre Dumitru, gen. Constantin Pantazi, gen Gheorghe Jienescu, gen. Nicolae Stoenescu, contraamiralul Horia Macellariu, Ion Petrovici, Victor Pogoneanu, Titel Petrescu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu şi alţii, a putut să locuiască nestingherit în România pe care a desfigurat-o, pe o pensie din banii noştri, într-o locuinţă din centrul Capitalei, este doar o altă pată de ruşine pe obrazul nostru de români. Un proces şi o condamnare la închisoare cu executare, din cauza vârştei de 88 de ani, pentru acest monstru, este prea puţin. Nu rezolvă nimic. Poate nici nu va supravieţui procesului.

Nu, aici trebuie să fim mai duri ca piatra şi mai intransigenţi ca Solomon. Pentru cei ca Vişinescu ar trebui reinstaurată temporar pedeapsa cu moartea. Toată averea lui, tot ce a avut vreodată el trebuie confiscat pentru despăgubirea copiilor şi nepoţilor victimelor sale. Dacă are copii, ar trebui şi eu condamnaţi. Pentru că ei au fost profitorii poziţiei privilegiate a tatălui lor comunist. Aşa au făcut şcoala, aşa au primit repartiţii bune, pentru că tata lor era torţionarul comunist de la Râmnicu Sărat. Asta în timp de copii celor ucişi sau închişi la Rm Sărat aveau origini nesănătoase, erau ostracizaţi, marcaţi pe viaţă de drama prin care au trecut. Am spus destul, daţi-mi un ştrudel şi o armă. De George Bara – NapocaNews