In memoriam. CONSTANTIN TĂNĂSESCU

2 3.680
Nea Tică, alături de Mihai Dobrescu. Martie 2008. Una din ultimele fotografii înainte de moarte.

În această dimineață s-au împlinit 14 ani de când camarazii și prietenii și-au luat rămas bun de la cel ce a fost și va rămâne camaradul nostru Constantin Tănăsescu. Pe 17 martie 2008, într-o dimineață însorită de mărțișor, când în grădina sa florile pe care le îndrăgea atât de mult se desfăceau, sufletul său bun și chinuit pleca spre cele veșnice.

Nea Tică, așa cum îi spuneau apropiații, s-a născut la 28 ianuarie 1921 într-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, în “Câmpul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucureștiului.

După școala primară, a urmat Școala Tehnică a Inginerului Dimitrie Leonida, de lângă Parcul Carol I (în imobil astăzi se află Muzeul Tehnicii), obținând specializarea de maistru electrician-bobinator.

În 1937 intra iîn Mișcarea Legionară, la vârsta de 16 ani. În nopțile de 3-6 septembrie 1940, participa activ la manifestațiile de stradă împotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergând la serviciu, pentru a nu intra în vizorul autorităților polițienești.
Desfășoară activitate legionară și după lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.
După instaurarea regimului comunist, participă, împreună cu alți camarazi din București, la constituirea unei organizații de rezistență, în scopul subminării noului regim dictatorial și în vederea declanșării unei acțiuni armate de susținere a forțelor Occidentale, în cazul unei intevenții apusene asupra zonelor ocupate de soviete, intervenție ce părea atunci iminentă.

Arestarea și anchetarea brutală, în 1948, a unei tinere ce avea funcția de curieră a grupării de rezistență, face să cadă întreaga structură. Într-o singură noapte sunt arestați de Securitate toți membrii structurii. Constantin Tănăsescu este anchetat personal de călăul bolșevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tănăsescu este condamnat la 15 ani de detenție grea, din cauza unor circumstanțe agravante: cu două zile înaintea arestării dezgropase și curățase un revolver pe care îl ținuse ascuns timp de 7 ani.

Urmează calvarul cunoscut de toți deținuții politici anticomuniști, trecând prin mai multe închisori: Jilava, Aiud, Gherla, Văcărești.

În închisoare, al Aiud, se implică în activitatea subversivă, în acțiunea de ajutorare, sub coordonarea lui Ion Agapie, vechi militant legionar. Alimentele strânse de deținuții din această structură ajungeau, printr-o filieră secretă, la vârfurile Rezistenței, care se aflau în Zarka Aiudului, fiind supuși unui regim de exterminare. Acest mic ajutor alimentar era de multe ori salvator pentru acei oameni uciși prin înfometare. S-a remarcat de asemenea, la Gherla, unde a refuzat reeducarea comunistă, și prin faptul că, în timpul lucrului la fabrică, stătea ore întregi peste program, ajustând piesele realizate prost de deținutii mai tineri, pentru a evita pedepsirea acestora prin închidere la “neagra” ori prin tăierea și asa insuficientelor rații alimentare zilnice.
Este eliberat în 1963, la termen.

Se încadrează ca muncitor la diferite întreprinderi bucureștene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.

După decembrie 1989 se implică activ în toate acțiunile desfașurate de vechii combatanți în Rezistența anticomunistă, prin intermediul Asociației Foștilor Deținuți Politici. În 1993 devine membru al Partidului “Totul pentru Țară” („Pentru Patrie”), în care avea să depună o activitate permanentă, până în ultimele zile de viață.
Nea Tică Tănăsescu (primul din stânga), în timpul lucrărilor de construcţie a sediului Partidului Totul pentru Ţară. Din ziarul Libertatea (septembrie 1999).

După nenumarate cereri adresate autorităților locale pentru primirea unui spațiu cât de mic în vederea desfașurării activității, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de răspuns, un grup de inițiativă0 alcatuit din Constantin Iulian, Tică Tănăsescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Corneliu Suliman, Mișu Dumitrescu, Costache și Getta Anghelescu, Emanoil Paraschivaș, dr. Niculina Marinescu, Mitică Comșa, Nicu Bardac s.a., pornește la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forțe, prin donațiile membrilor și muncă voluntară. În această bătălie, Costică Tanasescu a avut un rol esențial, donând organizației terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Astăzi, în imobilul ridicat pe terenul lui Constantin Tănăsescu se află sediul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, înfiinţată de camarazii săi de luptă.

Nu a existat în PPP campanie la care camaradul Tănăsescu să nu aibă un aport deosebit.

Fotografie făcută cu o săptămână înainte de moarte, în faţa sediului central al Partidului „Pentru Patrie” (Totul pentru Ţară)

Deși viața iî rezervase foarte multă suferință, era dominat permanent de dragoste, pe care o revărsa asupra celor din jur. Plin de dăruire, era mereu prezent cu ajutorul său acolo unde era nevoie. În ciuda sobrietății ce-l caracteriza, era stăpânit de un spirit tineresc. Participa laolaltă cu tinerii camarazi, deopotrivă, atât la acțiunile organizate, cât și la nunți, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tică activa în Organizația București în cadrul unui grup constituit aproape în totalitate din tineri.

Modest și plin de dragoste, așa s-a stins în zorii unei zile de primavară, după o scurtă suferință, în Spitalul “Victor Babeș” din București. Ne-a fost, tuturor, camarad, frate și bunic, exemplu de onestitate, eroism, modestie, spirit de disciplină și dăruire pentru aproapele, pentru cauza neamului românesc.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! În veci pomenirea lui!

Constantin Tanasescu: Prezent!

2 Comments
  1. Sorin ANDREI says

    Dumnezeu sa-l ierte pe acest facator de bine.

  2. Liliana says

    Cu profundă recunoștință.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php