22 februarie 1949. Lupta de la Pietrele Albe. Rezistența din Munții Banatului

0 513

Material realizat de Dan Nicolae Nicorescu, neobosit cercetător al Rezistenței bănățene

După atacarea postului postului de jandarmi din comuna Teregova (12/13 ianuarie 1949), acțiune în urma căreia grupul avocatului Spiru Blănaru, alături de grupul condus de notarul public Gheorghe Ionescu, au acționat împreună pentru eliberarea a doi membri din cadrul grupului, care au fost arestați în data de 12 ianuarie 1949, Securitatea a intensificat măsurile privind eliminarea celor care se împotriveau regimului comunist. Schimbând mai multe sălașe, partizanii erau convinși că urmează să se apropie un moment hotărâtor, un moment în care Securitatea va acționa în forță împotriva lor.

Aflându-se în regiunea “Cracul-Corcanului”, în jurul orei 14:00, Marițescu Romulus, Moatăr Martin și Urdăreanu Gheorghe îi aduc la locația unde se aflau partizanii pe doi comuniști – Munteanu Gheorghe și Cherciu Meilă – aceștia doi fiind prinși în timp ce se deplasau cu căruța încărcată cu fân pe valea pârîului Teregova. Reușind să scape, copilul lui Muntean Gheorghe, a alarmat compania din Teregova, în jurul orei 13:45, așa cum reiese din documentul Securității nr. 30200 din 24.02.1949 (…Dosar 64(1)/1949, p 74-77).

Între timp, cei doi comuniști au fost executați de partizani, pe baza faptului că erau informatori ai Securității. În urma informațiilor recent primite, sublocotenentul Airoaei Gh. Vasile, care executase o misiune anterioară din regiunea Tomnatica în vederea capturării partizanilor, a demarat acțiunea de urmărire și capturare a partizanilor. Pornind pe urmele partizanilor, operațiunea de urmărire a continuat până în regiunea Pietrele Albe, cota 1099, la 8 km Vest de Comuna Teregova. Trupele de Securitate – efectivul fiind de 3 companii din Batalionul 5 de Securitate, au fost observate de partizani, aceștia din urmă, afându-se pe un punct dominant, când Securitatea s-a apropiat la aproximativ 100-150 m, mergând pe vâlceaua care duce spre Pietrele Albe, au deschis foc puternic (neîntrerupt), vreme de 10-15 minute, asupra celor veniți să îi extermine. Conform documentelor, momentul declanșării luptei este ora 15:30, așa cum reiese din documentul Securității nr. 30200 din 24.02.1949 (…Dosar 64(1)/1949, p 74-77).

Din partea partizanilor, lupta a fost condusă de Avocatul Spiru Blănaru, experiența de pe front, împotriva rușilor spunându-și cuvântul, precum și hotărârea neclintită de a alunga asupritorii neamului românesc.Poziționați strategic, prin focul puternic, partizanii au făcut practic imposibilă încercarea de încercuire de către cele 3 companii de Securitate prin tentativa de dublă învăluire pe cei doi versanți ai vâlcelei.Conform celor consemnate de Atanasie Berzescu, în baza celor amintite de unchiul său – Ion Berzescu, Avocatul Spiru Blănaru, realizând încleștarea aprigă de forțe, ordonă următoarele: “Nu mai trage, Ioane, cu mitraliera, că-i omorâm pe toți românii ăștia!”, ordin care a fost respectat. În jurul orei 17:00, este scos din luptă sublocotenentul Airoaei Vasile, iar trupa rămânând fără comandant, acționează pe cont propriu. Partizanii, simțind totuși că Securitatea ar putea reuși o acțiune de învăluire, spiritul frățesc cu care au pornit la drum în lupta împotriva comunismului avea avea să se dovedească și prin următoarea jertfă: pentru a se asigura retragerea în siguranță a partizanilor, 4 dintre aceștia s-au postat în ariergardă, fapt care a făcut posibilă retragerea în pădurea a celorlalți partizani. Din nefericire, cei 4 care s-au jertfit pentru camarazii lor de luptă, 2 au fost împușcați mortal, iar 2 au fost capturați vii, astfel: Petru Anculia zis Miloi – mort în luptă; Urdăreanu Gheorghe zis Tunariu – mort în luptă; Smultea Gheorghe – capturat în viață; Ghimboașă Nicolae – capturat în viață.

Pentru că istoria adevărată trebuie cunoscută, trebuie menționate cele ce s-au întâmplat cu trupul lui Petru Anculia și cu trupul lui Urdăreanu Gheorghe: ambele trupuri au fost expuse în fața Primăriei din Teregova pentru ocara publică și pentru a înspăimânta populația, iar ulterior au fost aruncate în groapă comună. Potrivit mărturiei lui Grozăvescu Gheorghe zis Mutu, Petru Anculia era împușcat în tâmplă, iar Urdăreanu Gheorghe avea artera carotidă tăiată. În ceea ce-i privește pe Smultea Gheorghe și Ghimboașă Nicolae, aceștia au fost scoși din penitenciar și asasinați la data de 2 august 1949, din ordin verbal, de către Securitate, locul unde sunt trupurile fiind necunoscut până în această zi.

De la cei 4 partizani care au fost ridicate următoarele:- 1 pistol Parabellum-1 grenadă defensivă- 1 pușcă Mausser- 1 pușcă Mannlicher- 1 pistol-mitralieră Orița- 1 grenadă Kisser- 1 pumnal (baionetă)- 1 sac de merinde plin cu diferite cartușe.

Reluând firul relatării, lupta s-a desfășurat până la miezul nopții, Securitatea urmând ca a doua zi dimineața să reia urmărirea pe întregul masiv păduros până în regiunea satului Brebu Nou, atunci când le-au pierdut urma partizanilor care au luptat eroic la Pietrele Albe. Imediat după sfârșitul luptei de la Pietre Albe, Securitatea a montat o acțiune pe 3 direcții convergente, pentru a străbate toate sălașele în care se adăposteau partizanii. Un alt aspect, care trebuie menționat, este prezența la lupta de la Pietrele Albe a bravei Anișoara Horescu – fostă studentă a Facultății de Istorie-Geografie din Cluj, fiica lui Nicolae Horescu și cumnata Avocatului Spiru Blănaru.

Cu privire la pierderile înregistrate de Securitate, trebuie să ținem cont de faptul că deși din rapoarte reiese că au avut numai 3 răniți, nu putem omite că era o perioadă în care adevărurile erau distorsionate în mod voit. Astfel, din următoarele mărturii reiese, în mod cert, că Securitatea își transporta răniții cu căruța, deci pierderile înregistrate au fost mult mai numeroase:

1 – Atanasie Berzescu – Atacul a fost respins. Armata s-a retras încărcându-si morții în căruță. Văzând că flancul stâng este bine fixat la teren și înzestrat cu armament bun, Securitatea a deschis un alt foc, atacând flancul drept al grupului.

2 – Gheorghe Grozăvescu zis Mutu – “Securitatea a avut mulți morți pentru că militarii veneau din câmp deschis și erau noi în armată (…) După ce au luat morții cu o cocie, militarii s-au întors în număr sporit și au reluat lupta. S-a tras până pe la miezul nopții.

După lupta de la Pietrele Albe, cele două grupuri de partizani conduse de Avocatul Spiru Blănaru și Notarul Public Gheorghe Ionescu s-au împărțit în formațiuni mai mici, retrâgându-se fiecare în diferite locații de pe teritoriul Banatului.

La finalul celor prezentate mai sus, râmân cele consemnate de Profesorul Filon Verca în cartea domniei sale “Parașutați în România vândută” – Editura Gordian, Timișoara, 1993), și anume:•

„Așa a fost la Pietrele Albe, unde echipa lui Spiru Blănaru, țăranii Smultea, Anculia… uniți cu cea a avocatului țărănist Ionescu, din Teregova (…) Acolo nu mai era diferența de culoare politică. În fața lor era un dușman comun, care le cotropise pământul. Și-au dat mâna până dincolo de moarte, înscriind în istorie cea mai sublimă pagină de rezistență românească. Bătălia de la Pietrele Albe, acolo unde am poposit la coliba lui Ilie în ultim pelerinaj, rămâne un simbol de unitate românească în fața dușmanului comun. Jertfa lor se va răsfrânge peste istorie, să lumineze drumul, singurul de urmat de generațiile ce vin.”

Odată cu publicarea acestui material, mulțumiri sincere, venite din suflet, domnului Gheorghe Petrov, domnului Marius Oprea și domnului Cosmin Budeancă pentru că datorită domniilor lor, în urma săpăturilor făcute, astăzi urmașii lui Petru Anculia și ai lui Gheorghe Urdăreanu, dar și tinerii interesați și dornici să afle adevărata istorie, le pot aprinde o lumânare la mormânt. Sincere mulțimiri, venite din suflet, merg și către doamna profesoară Gabriela Bica din Teregova, pentru tot efortul de-a lungul anilor în păstrarea vie a memoriei luptătorilor din Rezistența Anticomunistă din Banat.

La redactarea prezentului material au fost folosite următoarele surse:1. REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ DIN MUNȚII BANATULUI ÎN DOCUMENTE”, – Selecția Documentelor Și Îngrijirea Ediției – Miodrag Milin, Fundația Academia Civică, București, 2000, Editor: Romulus Rusan, Volum Tipărit Cu Sprijin Din Partea Ministerului Culturii Și Al Asociaței Foștilor Deportați În Bărăgan, Stundeți Colaboratori De La Universitatea Banatului, Facultatea De Științe Politice: Nicoleta Buju, Antoaneta Magdaș Sebastian Ciocan,Andrei Milin, Manuela Cucu, Niculina Niculescuoctavian Culda, Dorina Pârva ,Rodica Dascălu, Daniela Pârvu,Andreea Drăgoi, Ioana Țiț, Tehnoredactare: Adrian Costi, Dorin Davideanu2. Coordonator: Miodrag Milin, Colectivul De Cercetare: Nicoleta Buju, Adrian Costi, Manuela Cucu, Mariana Dabija, Rodica Dascălu, Antoaneta Magdaș, Miodrag Milin, Dorina Pârva, Daniela Pârvu – REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ DIN MUNȚII BANATULUI- ZONA DOMAȘNEA- TEREGOVA, EDITURA MARINEASA ȘI EDITURA PRESA UNIVERSITARĂ ROMÂNĂ, TIMIȘOARA, 19983. ATANASIE BERZESCU – LACRIMI ȘI SÂNGE (REZISTENȚA ANTICOMUNISTĂ ARMATĂ DIN MUNȚII BANATULUI), EDITURA MARINEASA, TIMIȘOARA, 19994. Ileana Silveanu – Cărările speranței – Destine ale rezistenței anticomuniste din Banat – vol.2, Editura Marineasa, Timișoara, 20005. Constantin Mărăscu – Sfinți fără aureolă, vol. 2, Editura Eubeea, Timișoara, 20206. Adrian Brișcă – Rezistența Armată din Banat – 1945-1949 – vol.1, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 20047. Doina Magheți – Spiru Blănaru – Portret din fragmente salvate, Editura Marineasa, Timișoara, 1998

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php