Plugușorul din alte vremuri

0 675

Ziarul “Cuvântul”, Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 73, Miercuri, 25 Decembrie 1940

Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu mânaţi
Până când nu s’o însera,
Până nu vom înopta…
Seara asta-i seară mare
Peste plaiuri legionare
Dela Tisa pân’ la mare
Şi spre vechile hotare.

Camarazi din patru vânturi
Plini de lupte şi avânturi
Am pornit în strai de cer
Plugul Gărzilor de Fier.
Şi-l rotim pela boieri
C’-aldată’n primăveri;
Nu venim să vă urăm,
Cât în lună, cât în soare
Vrem de veste să vă dăm
De-anul zării legionare.Camarazi, strigaţi cu noi
Şi mânaţi iar plugul: Hăi
                      Hăi, hăi…Pân’ s’ascunde soarele
Cât ne ţin picioarele
Să vă spunem cum venirăm
Câte’n cale întâlnirăm
Şi să nu ne blestemaţi
Dacă fi-vom supăraţi.Au pornit odată şapte
Tineri brazi de miază noapte;
Fruntea plină de azur
Pasul temerar condur,
Ochii vis de ţară nouă
Vrerea mâinile amândouă;
Şi-au pornit pe drum de cer
Singuri peste căi de ger
Numai Domnu-i ajuta,
Numai cerul cuvânta
Şi Arhanghelul cânta.Iară toţi erau fârtaţi
Chipeşi, mândri, luminaţi;
Dar în fruntea tuturor
Căpitan Conducător
Era unul moldovean
Luptător, viteaz Codrean.
Camarazi, din codrii desi
Trageţi chiot megieş:
Hăi, hăi.Şi-a pornit prin tara bună
Fără pată şi minciună:
Grâul a’nceput să crească
Mândra ‘ncepe să iubească,
Clopotele ‘ncep să bată
Ziua toată, noaptea toată
Dumnezeu pe drum de vers
S’a oprit în univers
Şi aşa an după an
Că venise Căpitan.Norii se-ascundeau din cale,
Tara se frângea de jale
Iar poteri de drumul mare
Chioteau spre larga zare…
Şi veneau lăcustele
Trădătorii, fustele
Lepre, câini şi venetici,
Başbuzuci şi măscărici.
Arnăuţi, tâlhari şi lele
Numa’n gloante şi otele.
Ţara începu să-şi strângă
Dorul, visul şi să plângă.
Camarazi, din bici mai tare
Să pocniţi la drumul mare:
Mânati măi, Hăi, hăi.Dar bunul Dumnezeu
A lăsat cu gândul Său
Ţara să se întărească
Vitejeşte să lovească…
Plugul începu prin ţară
Să sfărâme ce-i ocară
Şi ocol de-a lung, de-a lat,
Chiotind ca Impărat
Holdele încep să crească
Veneticii să lovească.Camarazi, prigoanã rea
A pornit spre ţară, grea
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Iar atunci când ţara toată
E lovită din gramadă
A pornit pe drum de cer
Marşul Gărzilor de Fier,
Legionarii’n lung şi lat
Drum de foc au semănat
In adânc au alergat
Şi-au adus în zori de zi
Şapte boi cu coarne mari,
Şapte vaci, trei armăsari
Şi-au pornit la secerat
Ţara ‘ntreagă de păcat
Şi aveau la mâini inele
Frunţi de cer purtau otele.Camarazi din alba zare
Trageţi hore legionare
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Şi pornit-a la arat…
Plugul l-au întemniţat,
Dar o bulinte hapsână
Luat-a biciul aspru ‘n mână
Şi-a pocnit odată ‘n zare
Peste braţe legionare.
Braţele s’au strâns ascuns
Şi’n lacrimi albe-au plâns;
Şi-a pocnit a doua oară
Când furtuni veneau prin ţară
S’au ascuns ca gâştele
Fluturii, lăcustele
De-a ajuns ţara pustie
Ca o ţară ‘n nebunie.Camarazi crunta prigoană
A pornit hoinar prin ţară.
Mânaţi măi, Hăi, hăi.La lună, la săptămână
Işi umplu cu fiare ‘n mână
Şi se duse să păzească
Temniţa împărătească
C’a venit poruncă grea
Pentru legionarii din ea.
Căpitanul întunecat
Intre lanţuri ferecat
A pornit haiduc spre cer
Intr’o noapte de-aspru ger.Se cutremurau în zare
Frunţile legionare:
Prin adâncuri, ferecate
Camarazi şi camarade
Se ascund de vremea rea
C’a venit prigoană grea
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Vin pe drumuri, pe vâlcele
Mândre, plânse, singurele,
Şi unchieşi sfătoşi şi greu
Cu ochi mari de plâns mereu
Se opresc şi se închină:
Ţara asta ce-i de vină!
Dar morarul, meşter mare
A pornit peste hotare
Şi-a adus la moara hoaţă
Vorovirea lui isteaţă…Dar nu-i timp de chiuit,
Ci e timp de plugărit
Mânaţi mai, Hăi, hăi.Dară hoaţa cea de moară
Când văzu că pornesc iară
Legionarii prin păduri
Adunând haiduci, securi
O porni în vârf pe spete
S’o culeagă mândre fete…Dar morarul meşter mare, –
De l-ar strânge focu’n ghiare, –
S’a ‘ncruntat spre ţara sfântă
Şi-a pornit prigoana cruntă…
Mânaţi măi, Hăi, hăi…Căpitanul pe ascuns
Dus în besnă şi străpuns
Şi cu el flăcăi de cer
Mândri Legionari de fer
Au căzut de mână rea, –
Focul dar’ ar Doamne ‘n ea, –
Au căzut în noaptea grea
Focul nimeni nu-l ştia,
Nicadori, băeţii treji,
Decemviri, mereu viteji:
Plugul s’a oprit crucit
Că moraru a’ nebunit
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Vine anul de urgie
Şi de aspră tiranie
Mor pe uliţi camarazi,
Mor în temniţe soldati
Ca vroiau să facă’n ţară
Sfântă vrere legionară
Şi morarul număra
Morţii şi se încrunta…
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Intr’o zi când fiecare
Se-ascundea în svon de zare
Vine rândul mult dorit
Şi moraru-a’nebunit…
Prin păduri şi prin vâlcele
Cuiburi cresc cum acele
Şi roiesc mereu, mereu
Cum doreste Dumnezeu…
Vine seara luminată;
Camarazii svon deodată
Peste ţară îl aruncă
Şi dreptatea nu se’ncurcă
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Plugul ruginit porneşte
Peste ţară vitejeşte;
Căpitanul sus veghiază
Şi ne binecuvântează…
Mânaţi măi, Hăi, hăi.De urat am mai ura
Dar ni-i că vom însera
De aceie om pleca
După ce ne vom ruga.Doamne sfinte, luminate,
Peste ţara cu dreptate
Dă-ne iar porunca nouă
Peste ţara cea de rouă…Căpitanul ni-L trimite
Intr’o zi de primăvară
Şi în sfinte jurăminte
Vom porni cu El prin ţară…
Vom avea în fruntea noastră
Vis de cer din zarea albastră…
Ne-o conduce Căpitan
Mândru şi viteaz Codrean…
Doamne ţine-L luminat
Peste vreme fulgerat.
Mânaţi măi, Hăi, hăi.Anul nou s’aducă bine
Peste ţara de ruine…
S’o clădească, temerar,
Mână de legionar:
Anul nou cu sănătate
Să vă dea bune bucate…Camarazi de pe tot lanul
Să strigati cum strigă’n cer
Domnul Gărzilor de Fer,
Să trăiască Căpitanul!

C. PÂRLEA
Acest “Pluguşor Legionar” a fost alcătuit în timpul prigoanei.
Ziarul “Cuvântul“, 25 Decembrie 1940

Aho, aho, boieri mari
Cinstiţilor gospodari,
Odihniţi, ori vă trudiţi
Ori cu somnul ne-amăgiţi
Ori plugăraşi nu doriţi
De vă cam posomorâţi!?
…………………………………
Daţi perdelele la o parte
De-ascultaţi şi-a noastre şoapte,
Apropiaţi-vă de perdele
Şi ascultaţi vorbele mele.
C’am venit să mai urăm
Nu parale s’adunăm
Ci obiceiul strămoşesc
Cu sfinţenie să-l păstrăm!
Viorele, clopoţei,
Trageţi hora măi flăcăi (hăi! hăi!)
………………………………….

Plugul nostru-i de oţele,
Face brazda bucăţele,
Scoate spinii din pământ
Şi-i aruncă’n foc şi vânt,
Lasă locul curăţat
Numai bun la semănat,
Aurul de grâu curat.
Plugul nostru unde ară
Holda nu încape ‘n ţară,
Căci e plug făcut de noi
Să ne scape de nevoi
Ia mânaţi-l măi flăcăi (hăi! hăi!)…
…………………………………..
Plugul nostru-i plug uşor
Când îl scoatem pe ogor,
Toate volburile mor;
Când îl scoatem pe câmpie
Piere orice duşmănie
In întreaga Românie;
Unde-s ochii înlăcrămaţi
Plugu-i lasă mângâiaţi
Trandafiri înrouraţi…. (hăi! hăi!)
……………………………………
Incă-odată vă mai spunem
C’am venit să vă urăm,
Nu parale s’adunăm,
Ci obiceiul strămoşesc,
Cu sfinţenie să-l păstrăm.
Şi moşii noştri au urat
Dar au căpătat:
Vaci cu viţei
Scroafe cu purcei,
Oiţe cu miei
Gâşte îngrăşate
Şi găini împărecheate
Anul nou cu fericire
Vă dorim cu înflorire,
Câtă draniţă pe casă
Atâtea parale pe masă
Cât grâu într’un ogor
Atâtea vite în ocol
Câtă lână într’un cojoc
Atâţia copii pe lângă foc
Hopuri, hopuri, hopurate
La mulţi ani cu sănătate!
Viorele, clopoţei,
La ureche cu cercei,
La picioare zurgălăi,
Şi la dreapta trei bătăi,
Opriţi plugul măi flăcăi!
(Aho, aho, aho!)
Matei HOJBOTĂ
(învăţător, Mânăstirea Humorului)
(fragmente, Pluguşor Legionar, Almanahul “România Creştină”, Chişinău, 1936)

Sursa: Mișcarea.net

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php