Horia Sima,114 ani de la naștere

2 913
Se poate spune că viata lui Horia Sima se suprapune cu cea a Miscării Legionare. El intră în M.L. în Octombrie 1927, la 21 de ani – la câteva luni de la înfiintarea acesteia (24 iunie 1927).
După perioada de organizare a M.L. si de relativă stabilitate, trece apoi prin anii de confruntări cu autoritătile si prigoană, afirmându-si calitătile de luptător, organizator si conducător, ceea ce îi aduce din partea lui Corneliu Zelea Codreanu – Căpitanul – conferirea gradului de comandant legionar si functia de sef al Regiunii a IX-a legionară din Banat. În anii care au urmat arestării si apoi suprimării Căpitanului (30 nov.1938) până la abdicarea regelui Carol II (6 sept.1940) activitatea lui Horia Sima iese în mod deosebit în evidentă, tocmai prin calitătile arătate mai sus. Ne vom referi la câteva din activitătile mai însemnate : face parte din Comandamentul legionar de prigoană, organizează M.L. în tară în conditiile unei prigoane sălbatice, trece în câteva rânduri granita, tinând legătura cu grupul legionar de la Berlin, organizează echipe de soc la Brasov si Constanta si manifestatii în tară si de o amploare deosebită la Bucuresti, la care aderă mii de cetăteni- actiuni ce au condus la abdicarea regelui Carol II.
Activitatea si actiunile lui Horia Sima din perioada mentionată mai sus, i-au făcut cunoscute meritele si l-au desemnat – ca într-o selectie naturală – ca persoana cea mai indicată pentru conducerea M.L. Astfel se explică faptul că Forul Legionar (Grupul Comandantilor Legionari) l-a recunoscut drept Comandant al Miscării Legionare, fără vreo obiectie.
Cei peste 5o de ani care vor urma, în calitate de Comandant al M.L. vor confirma justetea alegerii făcute în persoana lui, căci el va asigura continuitatea activitătii Miscării în cadrul normelor si spiritului pe care le-a statuat Corneliu Zelea Codreanu.
În perioada participării M.L. la conducerea statului (6 sept.1940-22 ian.1941) prin măsurile pe care Horia Sima le-a luat, s-a asigurat refacerea cadrelor si revigorarea activitătii , după perioada în care mare parte a elitei legionare a fost decimată si rândurile rărite.
În ce priveste activitatea din afara granitelor tării, respectiv cea legată de perioada de sfârsit de război si a exilului, vom distinge, aici, câteva din actiunile în care Horia Sima a avut un rol dominant : conducerea guvernului român, din exil, de la Viena;
colaborarea cu Statele Unite si Franta pentru stabilirea unor actiuni  comune în cazul războiului cu URSS în care scop au fost parasutate în tară echipe special pregătite ;
coordonarea activitătii legionare pe toate continentele unde se aflau legionari, actiuni comune cu alte organizatii din exil în vederea sprijinirii cauzei comune de eliberare de sub comunism, îndrumarea si ajutorarea publicării prin edituri proprii atât a cărtilor legionare cât si a celor cu teme românesti, precum si realizarea propriilor publicatii în care se disting cele doctrinare si cele memorialistice – ultimele aducând informatii istorice importante.
Acesta a fost Horia Sima, Comandantul care a făcut ca M.L. să dăinuie. Totusi, au existat unele voci, care – la scurt timp după desemnarea lui drept Comandant al M.L.- l-au contestat. Asemenea contestări nu sunt neobisnuite în istoria miscărilor politico-spirituale, conduse de mari personalităti carismatice, cum a fost Corneliu Zelea Codreanu, pentru care mii de fideli erau gata să-si dea viata.
După disparitia lor pământească, membrii supravietuitori ai miscărilor respective, puneau în pericol continuitatea, deoarece considerau că nimeni din cei rămasi nu putea să fie la înăltimea celui dispărut. Ei nu întelegeau că rolul noului conducător este cu totul altul decât al celui care a întemeiat si fundamentat miscarea si că cel plecat rămâne conducător spiritual pe mai departe. Din fericire, cea mai mare parte a legionarilor a înteles că flacăra spiritualitătii legionare pe care a aprins-o Căpitanul trebuie mentinută si perpetuată si că aceasta nu se poate realiza decât dacă oastea rămasă are un comandant. Această misiune sacră, după cum am văzut, i-a revenit lui Horia Sima si el a dus-o la îndeplinire până în ultima clipă a vietii.
În ce priveste calitătile de om politic ale lui Horia Sima, ele au fost confirmate si puse în valoare în situatiile în care natura activitătilor o impunea. Asa au fost : perioada de colaborare cu Ion Antonescu, când a avut functia de vicepresedinte al Consiliului de Ministri si apoi conducător al guvernului român în exil, la Viena. Fără îndoială, că si perioada care a urmat, constând în contactele cu cercurile politice si militare ale Statelor Unite si Frantei în problemele mentionate mai sus, precum si cu alte grupări politice din occident, de diferite culori politice, au avut darul să scoată în evidentă aptitudinile si experienta sa politică.
Personal am avut ocazia să-l cunosc pe Horia Sima, într-un moment istoric deosebit : zidul Berlinului căzuse , iar imperiul ruso-comunist dădea semne de dezagregare si prăbusire.
Pentru conducătorul unei miscări politice nationaliste, care propagase de la înfiintarea ei lupta contra comunismului, momentul constituia un prilej de satisfactie si de analiză a consecintelor politice ce vor urma în lume, si mai ales în România. În cursul acestei convorbiri mi-am dat seama că am în fata mea pe Horia Sima, omul politic, un desăvârsit cunoscător al politicii internationale si al problemelor nationale, desi era plecat din tară de circa 50 de ani – dar si pe analistul politic care întrevedea cursul evenimentelor ce vor urma. Acum, după peste zece ani de la discutiile purtate, viziunea sa politică atât pentru tară, cât si cea internatională, în mare parte, s-a confirmat.
Pentru întreaga sa activitate, Horia Sima rămâne în istoria politică a României secolului XX, una din personalitătile marcante.
„Cea mai bună cale pentru a surprinde particularitătile nationalismului este să ne adresăm „nationalului”, termenul imediat din care el derivă. Acolo se află înscrisă întreaga lui geneză si semnificatie. „Nationalul” si „nationalismul” reprezintă două stadii de realizare ale unei natiuni, doi timpi diferiti de trăire a ei, de percepere a cosmosului, unul precumpănitor extern, altul precumpănitor intern, unul îndreptat mai mult spre lumea dinafară, spre epos, altul mai mult spre lumea ei lăuntrică , spre ethos. „Nationalul” reflectă miscările de unificare politică a popoarelor europene, de grupare a lor în state independente. Aceste frământări , sporadice mai înainte, au luat un caracter de generalitate în urma Revolutiei Franceze si s-au terminat, la cea mai mare parte a popoarelor europene, la începutul secolului al XX-lea. „Nationalismul” presupune această etapă încheiată. El îsi face aparitia numai după ce popoarele si-au delimitat frontierele lor etnice si fiecare din ele a ajuns să formeze o unitate de sine stătătoare. Cu „nationalismul” începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structurare a lor în adâncime. „Nationalul” exprimă faza de circumscriere geografică a natiunilor, de fixare a suveranitătii lor pe o bucată de pământ. Sensul lui de manifestare este extensiv. Posibilitătile lui de dezvoltare se întind pe orizontală. „Nationalismul” transfigurează „nationalul”, îi descoperă virtualitătile creatoare si îi întoarce axa de trăire pe verticală. „Nationalul” reprezintă mobilizarea teritorială a unui popor ; „nationalismul” pleacă de la această achizitie pentru a întreprinde mobilizarea lui spirituală.
de Leontie Croitoru

2 Comments
  1. nisof says

    HORIA SIMA, PREZENT!!!

  2. IO...gerules says

    Pacat.Personalitatea unui om se caracterizeaza prin ceace produce mintea sa in corelatie cu comportamentul sau,la vedere sau ascuns.Vedeti el deja face,in mod discret,o apologie a Revolutiei Franceze,scoate in evidenta dezvoltarea nationalismului in Europa dupa aceasta Revolutie deschizatoare de drumuri adica ,care de fapt a fost o Lovitura de stat,atac terorist impotriva Frantei.Deci,dupa HS,Revolutia Franceza deschide drumul dezvoltarii nationalismului in Europa.Dar el nu spune mai departe despre efectele acestei”revolutii”.Revolutionarii asa zisi francezi au fost viitorii comunisti,care au pornit,cu o”ura neinteleasa”,dupa parerea marelui istoric Nicolae Iorga,atacul impotriva nationalismului din lume.Logica lui HS era geniala,el era un excelent analist al epocii sale,dar prezenta o modestie ascunsa si tulburatoare in cadrul Miscarii Legionare.Nicolae Ceausescu a spus ceva foarte interesant despre ML.Piana la moartea lui Corneliu Codreanu ML a avut ceva foarte curat in ea,dupa aceia nu.Acest”dupa aceia”era poerioada lui HS.Apologia lui HS reprezinta un act de neintelegere a activitatii lui,sau un act de contina tradare a intereselor neamului romanesc,pentru care legionarii si-au sacrificat viata.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php