In memoriam. CONSTANTIN TĂNĂSESCU

În această dimineață s-au împlinit 12 ani de când camarazii si prietenii si-au luat ramas bun de la cel ce a fost si va ramane camaradul nostru Constantin Tanasescu. Pe 17 martie 2008, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa florile pe care le indragea atat de mult se desfaceau, sufletul sau bun si chinuit pleca spre cele vesnice.
Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

Arestarea si anchetarea brutala, in 1948, a unei tinere ce avea functia de curiera a grupului de rezistenta, face sa cada intreaga structura. Intr-o singura noapte sunt arestati de Securitate toti membrii structurii. Constantin Tanasescu este anchetat personal de calaul bolsevic Alexandru Nicolski (numele real, cu care venise din URSS, era Boris Grunberg). Tanasescu este condamnat la 15 ani de detentie grea, din cauza unor circumstante agravante: cu doua zile inaintea arestarii dezgropase si curatase un revolver pe care il tinuse ascuns timp de 7 ani.
Urmeaza calvarul cunoscut de toti detinutii politici anticomunisti, trecand prin mai multe inchisori: Jilava, Aiud, Gherla, Vacaresti.

Se incadreaza in viata sociala, si va lucra ca muncitor la diferite intreprinderi bucurestene, iar apoi ca maistru electrician la uzina Metalica.

Dupa nenumarate cereri adresate autoritatilor locale pentru primirea unui spatiu cat de mic in vederea desfasurarii activitatii, cereri “onorate” cu refuzuri sau lipsa de raspuns, un grup de initiativa alcatuit din Constantin Iulian, Tica Tanasescu, Nicu Mazare, Virgil Velescu, Corneliu Suliman, Misu Dumitrescu, Costache si Getta Anghelescu, Emanoil Paraschivas, dr. Niculina Marinescu, Mitica Comsa s.a., porneste la ridicarea unui sediu al PPP prin propriile forte, dupa traditia legionara, prin donatiile membrilor si munca voluntara. In aceasta batalie, nea Costica Tanasescu a avut un rol esential, donand Partidului terenul pe care s-a ridicat ulterior impunatorul Sediu Central al PPP. Fara teama de a exagera, Constantin Tanasescu a avut, in construirea sediului nostru, rolul pe care, in perioada interbelica l-a avut generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul. Cu deosebirea ca, daca generalul apartinea nobilimii romanesti, fiind descendent al unei familii princiare de un prestigiu iesit din comun, nea Costica a fost un om modest, provenit dintr-o familie de muncitori, dar care s-a distins in cruntele conditii de detentie, in fata camarazilor sai, ca un exemplu de sobrietate, de inflexibilitate in fata oricarui compromis, de spirit de daruire si intr-ajutorare pana la sacrificiu pentru aproapele cazut in nenorocire.
Astăzi, în imobilul ridicat pe terenul lui Constantin Tănăsescu se află sediul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, înfiinţată de camarazii săi de luptă.
Nu a existat in PPP batalie la care camaradul Tanasescu sa nu aiba un aport deosebit.

Desi viata ii rezervase foarte multa suferinta, era dominat permanent de dragoste, pe care o revarsa asupra celor din jur. Plin de daruire, era mereu prezent cu ajutorul sau acolo unde era nevoie. In ciuda sobrietatii ce-l caracteriza, era stapanit de un spirit tineresc. Participa laolalta cu tinerii camarazii, deopotriva, atat la actiunile organizate, cat si la nunti, botezuri ori alte prilejuri de bucurie. De aceea nea Tica activa in Organizatia Bucuresti in cadrul unui grup constituit aproape in totalitate din tineri.
Modest si plin de dragoste, asa s-a stins in zorii unei zile de primavara, dupa o scurta suferinta, in Spitalul “Victor Babes” din Bucuresti. Ne-a fost, tuturor, camarad, frate si bunic, exemplu de onestitate, eroism, modestie, spirit de disciplina si daruire pentru aproapele, pentru cauza neamului romanesc.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! In veci pomenirea lui !
Dumnezeu sa-l ierte pe acest facator de bine.
Cu profundă recunoștință.