ISTORIA CARE NU CONVINE. 98 de ani de la PRIMUL ATENTAT TERORIST din România.

3 1.191

Nu-i așa că până acum știați că, în istoria contemporană a României, atentatul terorist ca formă de luptă politică a fost introdus de legionari? E normal să știți așa. Pentru că așa se învață la școală, așa se scrie și se spune peste tot în mass-media. Dar adevărul este cu totul altul.

Europa acestor zile trăieşte sub semnul terorismului. Al fricii cumplite de atentate, groaza ce a ajuns să scoată tancurile pe străzile Parisului pentru prima dată după 1945, să suspende drepturile cetăţeneşti devenite table ale unei noi religii laice în ţări precum Belgia şi să arunce omenirea într-o nouă eră, a suspiciunii generale şi războiului asimetric.

Deocamdată România pare a nu fi atinsă de acest flagel, slavă Domnului. Dar ,cândva, am avut şi noi teroriştii noştri. După realizarea României Mari, prin 1920, Bucureștiul cunoștea deja trauma atacurilor teroriste.

Sigur că anumite pagini din istoria României nu convin acelor cercuri politice care astăzi încearcă să smulgă naţiunile de pe linia lor de viaţă, în tentativa de ridicare a unei noi ordini Europene, fundamentată pe însăşi negarea fundamentului creştin al civilizaţiei sale milenare şi identităţii naţionale a popoarelor ce o alcătuiesc.

Aula Senatului imediat după deflagrație
Aula Senatului imediat după deflagrație

Neorolleriştii zeloşi ce se străduiesc să şteargă părţi din memoria rezistenţei anticomuniste prin legi aberante şi restrictive nu scot o vorbă despre atentatul din 8 decembrie 1920, de la care anul viitor se vor împlini 100 de ani. Pericolul ideologiei care a stat la baza actului demenţial al celor trei criminali nu reprezintă o ideologie pentru cei ce văd în trecutul recent doar „terorismul” legionarilor. Ei refuză să accepte o realitate istorică: ascensiunea așa numitei extreme dreapte interbelice a avut drept principală cauză asaltul extremei stângi, a mișcării comuniste, asupra stabilității și fundamentelor sociale ale țărilor europene. În țări precum România, majoritatea covârșitoare a militanților acestei mișcări coordonate de Moscova provenea din rândurile etnicilor evrei, în special tânăra generație a acestei etnii. Nu o spunem noi, o atestă Constantin Argetoianu, om politic, mason de gradul 33, care în acea perioadă de instabilitate a condus cu mână de fier Ministerul de Interne al guvernului Averescu, și prin a cărui mână au trecut, arestați fiind majoritatea activiștilor comuniști. Astfel se explică atât asocierea – în mentalul colectiv românesc – a evreilor cu comunismul, cât și ascensiunea cunoscută în anii 1920-30 de Mișcarea Legionară, ivită ca o contrareacție la ofensiva extremei stângi.

Dar să vedem ce s-a întâmplat în urmă cu 95 de ani.

Max Goldstein, autorul atentatului de la Senat din anul 1920
Max Goldstein, şeful celulei teroriste.

În ziua de 8 decembrie 1920, avea loc primul atentat terorist după formarea României Mari şi primul săvârşit cu o bombă pe teritoriul românesc. Actul sângeros a fost pus la cale de către o celulă radicală comunistă, condusă de militantul de etnie evriască Max Goldstein. Din grupul criminal mai făceau parte Saul Osias și Leon Lichtblau, la rândul lor evrei. Aceştia au instalat o bombă artizanală în Senatul României care în urma exploziei, care a avut loc la ora 14.30 înainte de reînceperea şedinţei de plen, i-a ucis pe Ministrul de justiţie, Dimitrie Greceanu (decedat la spital), pe episcopul greco-catolic Demetriu Radu și pe Spirea Gheorghiu (decedat la spital). Au existat şi răniţi, printre care președintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon și episcopul ortodox Roman Ciorogariu.

saul-ozias
Saul Ozias, fotografie din arhiva Siguranţei.

Materialul explozibil a fost aşezat cu o seară înainte sub scaunul prezidenţial, lângă fotoliul regal şi cel al principelui moştenitor. Acesta era un obuz de provenienţă nemţească, modificat şi căruia i se adăugase un ceas.

Ţinta se pare că ar fi fost poetul ardelean şi politicianul naţionalist Octavian Goga, care ar fi trebuit să ia cuvântul în deschiderea şedinţei din 8 decembrie, însă acesta fusese reţinut pe hol de un elector care insista să-i vorbească.

Leon Lichtblau

Iată cum relata presa acelor zile teribilul eveniment: „Senatorii, aflaţi pe culoare şi la bufet, tocmai erau chemaţi în şedinţă. Din incintă se desprind, îndreptându-se spre banca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu (ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor); domnul general Coandă, preşedintele Senatului, urca spre fotoliul prezidenţial. În acel moment, o detunătură îngrozitoare răsună în incintă, cutremurând zidurile şi aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce, ţipete şi strigăte de salvare răsună, în vreme ce, într-un lac de sânge, doi senatori sunt scoşi afară. Zeci de senatori leşină, în vreme ce corpul de gardă opreşte ieşirea celor aflaţi înăuntru“.

Rămășițele bombei, după deflagrație, adunate de Siguranță.

Autorii nu au fost prinşi, dar ulterior atacului a urmat un proces răsunător, în urma căruia a fost scos în afara legii Partidul Comunist, afiliat Cominternului la a cărui comandă organiza acţiuni violente în vederea “răsturnării burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului”.

Mașina infernală, reconstituită la Siguranță în prezența teroristului.

Implicarea etnicilor evrei, în special a celor din tânăra generaţie, în activităţile clandestine şi antistatale de tip comunist, după 1919, este notorie, ea fiind reflectată în arhivele Siguranţei şi ale Ministerului de Interne, în special pe teritoriu Basarabiei unde în mod frecvent se produceau acte de terorism împotriva populaţiei majoritar româneşti. Iată ce declara ministrul de interne din acea perioadă, Constantin ARGETOIANU (mason redutabil, de grad 33 şi Mare Patron al Ordinului Masoneriei Naţionale), în memoriile sale: ”Aproape fiecare evreu a fost în acei ani un agent al Moscovei… Pentru faptul că guvernul Sovietelor era aproape exclusiv în mâna coreligionarilor lor, evreii din România au văzut în comunism posibilitatea de a se înstăpâni şi asupra ţării noastre şi s-au pus pe lucru.”

Episcopul unit Demetru Radu, mort în atentatPrincipalul atentator, Max Goldstein a fost arestat anul următor, în octombrie 1921, în timp ce încerca să intre clandestin în România din Bulgaria, unde fugise după comiterea atacului cu bombă. În 28 iunie 1922 acesta a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, decedând în închisoare. Ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse între o lună și 10 ani de muncă forțată. S-a dovedit şi că grupul terorist avea legături cu o grupare de extremă stânga obscură din Odesa, condusă de Abraham Grinstein, de asemenea evreu.

Parlamentarul Spirea Gheorghiu, mort în atentat.

Despre atentatul din 1921, profesorul Gheorghe Buzatu scria, în cartea sa “România cu şi fără Antonescu”: “Ana Rabinsohn (alias Ana Pauker) organizează, împreună cu Goldstein, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie Greceanu, preşedintele Senatului şi pe un episcop ardelean. Goldstein e prins şi condamnat la ocnă, iar Ana scapă şi se refugiază în Elveţia […]. După reluarea relaţiilor diplomatice cu Sovietele (1934), Ana Pauker revine în România, unde întreprinde o intensă agitaţie bolşevică. Este judecată şi condamnată la zece ani închisoare, de unde este eliberată în urma intervenţiei ministrului Germaniei la Bucureşti, Fabricius (alianţa germano-rusă, după pactul din 23 august 1939), şi, de ochii lumii, schimbată cu Moş Ion Codreanu, pe care îl luaseră ruşii, la ocuparea Basarabiei. Ana Pauker este lipsită de cultură, n-are nici talent oratoric nici aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limite, luxoasă, de o cruzime animalică, isterică şi imită pe Caterina a II-a chiar în aventurile amoroase… Putea demonstra prin politica sa, faptul că era înainte de toate patrioată sovietică şi că URSS-ul şi expansiunea acesteia erau mai importante decât teoriile comuniste şi mai ales decât aspiraţiile românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu căuta să-l ascundă… Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ură care servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forţă care îi plăcea atât de mult, în calitate de ‘dictator delegat.”

3 Comments
  1. corectati says

    s-au implinit 94 de ani.. inca suntem in 2015

  2. Tom Degețel says

    Corneliu Coposu stând pe pat langă o ovreică teroristă…

    Corneliu Coposu, poate nu stiati, dar a cunoscut-o şi el pe Ana Pauker. Era în 1937, după celebrul proces “Skoda”, a fost acuzat că ar fi luat un comision uriaş în urma contractului de armament cu firma cehoslovacă. Coposu a fost şi el adus în instanţă şi a fost condamnat în final la 3 luni şi o zi de puşcărie pentru lezmajestate, pedeapsă pe care a executat-o la Cluj într-o boierie absolută: avea dreptul la aşternuturi personale, îşi cumpăra mîncare de la cîrciumă, ba chiar avea un chlener în frac care-l servea; dispunea de radio în celula din care putea ieşi cînd dorea, uneori pentru a se întîlni şi întreţine la o conversaţie cu Ana Pauker, în celula ei, unde Coposu, galant, mergea cu… portocale şi prăjituri. Iată ce-i mărturiea Coposu lui Vartan Arachelian, după 1990 (Dialoguri…, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1991):

    “Nu era o femeie frumoasă, era o femeie cu aspect de femeie senzuală. Corneliu Coposu şi Ana Pauker stînd pe marginea unui pat de puşcărie, el decojind o portocală din care-i oferea felii, ea strîngîndu-şi părul la spate, în timp ce discutau lejer despre marxism, politică, viaţă!
    ………………………………
    După cum stiti un gardian din regimul burghezo-moșieresc foarte zelos i-a ”violat una din urechi” de a rupt-o în bataie…

  3. cititorbatran says

    f interesante aceste lucruri despre Coposu…si eu am mai citit ca Maniu a fost agent englez iar Coposu, „secretar personal”…nici Maniu nici Coposu nu au fost casatoriti si nu au avut copii…apoi Coposu a fost protejat de Ion Iliescu in anii tulburi ’90…iar azi are statuie nu doar fizica ci si in imagne…mereu am fost convins ca in serparia serviciilor secrete nu exista alb sau negru…si ca istoria oficiala este departe de cea reala

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php